19 octombrie 2011

Adăugat în: ,

Recurs in interesul legii pe Legea 119/2010. Codruta Kovesi opteaza pentru respingerea contestatiilor la deciziile de recalculare a pensiilor

       

                         R O M A N I A                 MINISTERUL  PUBLIC 

          PARCHETUL  DE PE LANGA 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

        CABINET  PROCUROR GENERAL
                Nr.925/C/3009/III-5/2011
                                                        847/C/2775/III-5/2011
                                                          165/C3/2305/III-5/2011
                                                                                         din                          2011

                     C ă t r e,

       PREŞEDINTELE   ÎNALTEI  CURŢI   DE  CASAŢIE  ŞI  JUSTIŢIE


  În  temeiul art. 329 din Codul procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.32 din Legea nr. 202/2010, formulez prezentul   

RECURS   ÎN   INTERESUL  LEGII

            În practica judiciară, nu există  un punct de vedere unitar cu privire la „aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituţie, art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 14 din Convenţie, referitor la recalcularea pensiilor prevăzute de art.1 din lege”.                  

                     Urmare sesizării din oficiu, precum şi în considerarea sesizărilor nr. 1719/25 A din 21  aprilie 2011 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, nr. 19667 din 6 mai 2011 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Craiova, nr. 1106/35 din 13 mai 2011 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Braşov şi nr. 1318 din 3 mai 2011 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Cluj, transmise prin adresele nr. 5/S.U/2011 din 28 aprilie 2011 şi nr. 7/S.U/2011 din 10 mai 2001 ale  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a verificat jurisprudenţa la nivelul întregii ţări în problema de drept enunţată anterior, constatându-se următoarele:
         I. Într-o primă orientare jurisprudenţială, au fost admise contestaţiile formulate de reclamanţi, pensionari aflaţi în categoriile prevăzute de art. 1 lit.a)-h) din Legea nr. 119/2010 şi s-au anulat deciziile de recalculare a pensiilor emise în temeiul art. 3 şi art. 4 din acest act normativ, fiind menţinute în plată pensiile în cuantumul anterior.
         În adoptarea acestor soluţii, instanţele de judecată au realizat un examen de compatibilitate a prevederilor din dreptul intern cu exigenţele art.1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţie şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum principiile consacrate de acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
        Analiza efectuată de instanţe asupra noţiunii de „bun” în sensul art.1 din Protocolul nr.1 şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului a avut ca punct de pornire principiul garantării dreptului de proprietate şi faptul că, potrivit jurisprudenţei Curţii, protecţia instituită de Convenţie a fost extinsă şi la „interese economice” şi alte valori patrimoniale.
                         S-a arătat că, în materie de asigurări sociale, instituţiile Convenţiei au statuat că plata unor contribuţii la sistemul de securitate socială poate, în anumite condiţii,  să  ducă  la   naşterea   unui   drept  protejat  de  art.1  din  Protocolul  nr.1  la  Convenţie, în sensul de a beneficia, la un moment dat, de avantajele conferite de acest sistem, iar pentru ca un asemenea drept să se nască şi să fie recunoscut, trebuie ca cel interesat să îndeplinească cerinţele prevăzute de legislaţia naţională în materie.
                        Reclamanţilor li s-a recunoscut dreptul la pensiile de serviciu în baza unor legi speciale, iar dreptul la această pensie avea două componente, una contributivă şi una necontributivă pe care statul s-a obligat să o suporte de la bugetul de stat.
                        Ca atare, avându-se în vedere principiile enunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Marea Cameră, în cauza Stec ş.a. c/a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (cererile nr. 65731/01 şi 65900/01, hotărârea din 12 aprilie 2006), precum şi jurisprudenţa citată de Curte în această cauză, s-a considerat că pensiile reclamanţilor, stabilite în baza legislaţiei anterioare adoptării Legii nr. 119/2010 intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţie, iar orice act normativ ulterior care repune în discuţie modul de stabilire a pensiei reprezintă o ingerinţă în dreptul stabilit în favoarea reclamanţilor.
                        În continuare, instanţele au analizat compatibilitatea acestei restrângeri cu exigenţele art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr.1 şi art. 14 din Convenţie, prin luarea în considerare a sferei persoanelor afectate şi a proporţionalităţii măsurii restrângerii cu scopul urmărit prin adoptarea Legii nr. 19/2010.
                        Astfel, s-a arătat că, deşi scopul Legii nr. 119/2010 poate fi considerat legitim, având în vedere că acest act normativ urmăreşte diminuarea efectelor crizei economice, totuşi, nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele alese şi interesele individuale, instituindu-se o sarcină împovărătoare şi excesivă doar pentru anumite categorii de pensionari, cu atât mai mult cu cât măsura luată nu a avut un caracter temporar, iar pentru anumite categorii socio-profesionale, pensiile de serviciu au fost menţinute.                  
                       În acest sens a fost evocată  jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauzele Kjartan Ásmundsson vs. Islanda,  cererea nr. 60669/00, hotărâre din 12 octombrie 2004; Stec ş.a. vs. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cererile nr. 65731/01 şi nr. 65900/01, hotărâre din 12 aprilie 2006, Marea Cameră.
                       Pe de altă parte, s-a considerat că, prin aplicarea Legii nr. 119/2010 şi diminuarea pensiilor aflate în plată, se încalcă principiul neretroactivităţii legii.  (Anexa I)
                        II. Într-o altă orientare jurisprudenţială, contestaţiile au fost respinse, fiind menţinute deciziile de recalculare a pensiilor de serviciu emise în temeiul Legii nr. 119/2010.
                        În motivarea acestor soluţii, s-a reţinut că Legea nr. 119/2010 a fost supusă controlului de constituţionalitate în raport de prevederile art. 15 alin. (2), art.16 alin. (1), art. 44, art.136, art. 47 şi art. 53 din Legea fundamentală, iar Curtea Constituţională, prin decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a constatat constituţionalitatea acestei legi.
                        Instanţele de drept comun au obligaţia de a respecta statuările Curţii Constituţionale şi, doar în mod cu totul excepţional, în funcţie de circumstanţele speţei, iar nu în abstract, pot constata că o anumită normă, deşi declarată constituţională, produce efecte contrare Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
                        În determinarea  unor eventuale efectele contrare Convenţiei, aceste instanţe au pornit de la noţiunea de „bun”, ca noţiune autonomă în sensul jurisprudenţei instanţei de contencios european, constatând, raportat la cauza Andrejeva c/a Lituaniei (cererea nr. 55707/00, hotărâre din 18 februarie 2009), că intră în sfera de protecţie a dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr.1 doar partea contributivă a pensiei de serviciu, pentru care trebuie să existe garanţii, iar nu şi partea necontributivă ce se suportă din bugetul de stat.                       
                 Recunoscându-se marja de apreciere a statului în  a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială şi de a alege tipul ori cuantumul beneficiilor pe care le acordă, s-a arătat că singura condiţie impusă statului este aceea de a respecta art. 14 din Convenţie, privind nediscriminarea.
                  De asemenea, ingerinţa statului trebuie să corespundă celor trei limitări, impuse de primul paragraf al art.1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, respectiv:
1)     să fie prevăzută de lege;
2)     să existe un scop legitim;
3)     să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.
                     Primele două condiţii au fost considerate îndeplinite în cauză, iar, în analiza criteriului de proporţionalitate, prin considerentele formulate, s-a aderat la argumentele Curţii Constituţionale, constatându-se că această cerinţă este îndeplinită întrucât prin Legea nr. 119/2010 nu este afectată partea contributivă, ci doar componenta necontributivă a pensiei speciale, supusă condiţiei ca statul să dispună de resursele financiare, pentru a putea fi acordată.
                        În examinarea acestei cerinţe, instanţele au realizat şi o analiză comparativă a cuantumului pensiei rezultate în urma recalculării, fie cu indemnizaţia socială pentru pensionari (fosta „pensie minimă garantată”) prevăzută de art. 7 din Legea nr. 118/2010 şi Ordonanţa Guvernului  nr. 6/2009, fie cu nivelul pensiei medii la nivel de ţară ori cu salariul mediu net pe economie.
                        În ceea ce priveşte  respectarea principiului egalităţii şi nediscriminării, instanţele au reţinut că Legea nr. 119/2010 a vizat toate pensiile de serviciu stabilite prin legi speciale, tocmai pentru eliminarea gravelor inechităţi din sistem.
                        Or, pe această cale, legiuitorul a abrogat toate categoriile de pensii speciale, fără nicio distincţie şi le-a supus unui regim de stabilire şi calculare unitar, aplicabil tuturor celorlalţi beneficiari ai sistemului de asigurări sociale de stat.    (Anexa II). În plus s-a considerat că  pretinsa discriminare  faţă de categoria socio-profesională a magistraţilor nu poate fi  reţinută, faţă de  considerentele deciziei nr.873/2010 a Curţii Constituţionale.
*
*                     *
                        Apreciez că cea de-a doua orientare jurisprudenţială este în litera şi spiritul legii.
                        Prin art. 1 lit.a)-h) din Legea nr. 119/2010 privind unele măsuri  în domeniul stabilirii pensiilor, publicată în Monitorul Oficial,  partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, s-a stabilit ca pensiile militare de stat, pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, ale personalului diplomatic şi consular, ale funcţionarilor publici parlamentari, ale deputaţilor şi senatorilor, ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă şi ale personalului Curţii de Conturi devin pensii în sensul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.
                        De asemenea, potrivit art.2 din acelaşi act normativ, procedura de recalculare vizează şi pensiile anticipate de serviciu, pensiile anticipate parţiale, pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş stabilite în baza actelor normative speciale.              
                       Potrivit art.3 alin. (1) din lege, procedura de recalculare a pensiilor prevăzute la art.1, stabilite potrivit legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată se efectuează prin utilizarea algoritmului prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii.
                        Cuantumul pensiilor rezultate în urma recalculării se plăteşte potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 119/2010, de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit.a) sau b), după caz.
                        Acest act normativ a fost supus controlului anterior de constituţionalitate, la sesizarea unui grup de senatori şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
                        Astfel, prin decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea Constituţională cu majoritate de voturi, a constatat că dispoziţiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate ce vizau, în esenţă, încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, a principiului egalităţii în drepturi, instituit prin art. 16 alin. (1) din Convenţie,  a principiului garantării dreptului de proprietate, prevăzut de art. 44    din  Constituţie  şi art.1  din  Primul  Protocol adiţional  la  Convenţia pentru apărarea  
drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, precum şi din perspectiva drepturilor şi principiilor consacrate de art. 47 alin. (1), art. 135 alin. (2) lit.h) din Constituţie.
                        De asemenea, prin decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea privind unele măsuri în domeniul pensiilor sunt neconstituţionale, în raport cu prevederile art. 124 alin. (3) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie.
                        Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
                        Pe de altă parte, în virtutea art. 20 alin. (2) din Constituţie, judecătorii naţionali au posibilitatea de a asigura efectul deplin al normelor Convenţiei europene a drepturilor omului, al pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, acestea având  o aplicare directă şi prioritară faţă de orice altă normă contrară din dreptul intern,  ceea ce se traduce prin faptul că primele autorităţi ce trebuie să regleze şi să asigure protecţia acestor drepturi sunt instanţele naţionale.                  
                     Din examinarea jurisprudenţei irevocabile prezentate anterior, se constată că instanţele care au pronunţat soluţii în sensul primei orientări au realizat propria analiză de conformitate a Legii nr. 119/2010 în raport de exigenţele art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi  art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, concluzionând în sensul unei încălcări a principiilor şi drepturilor consacrate de acestea, în timp ce instanţele care au pronunţat soluţii în sensul celei  de-a doua orientări jurisprudenţiale, pornind  de la aceleaşi premise şi raportându-se, în plus, şi la decizia nr. 871/2010 pronunţată de Curtea Constituţională, au concluzionat în sens contrar.
                        Examenul de jurisprudenţă relevă că opiniile divergente există atât sub aspectul proporţionalităţii măsurii reducerii pensiilor de serviciu cu scopul urmărit, cât şi sub aspectul existenţei unui tratament discriminatoriu, ca urmare a aplicării Legii nr. 119/2010.
                        În ambele situaţii, instanţele de judecată au avut în vedere aceeaşi cazuistică a instanţei de contencios european din care s-au desprins mai multe principii în legătură cu aplicarea exigenţelor Convenţiei asupra drepturilor de pensie, privite ca „bun”, în sensul de noţiune autonomă, astfel cum a fost dezvoltată în jurisprudenţa Curţii  Europene a Drepturilor Omului .
                        Bunăoară, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în mod constant, că art.1 din Primul protocol adiţional la Convenţie nu garantează dreptul vreunei persoane la o pensie într-un anumit cuantum, deoarece textul nu recunoaşte dreptul de a deveni proprietarul unui bun.
                         De asemenea, instanţa de contencios european a reiterat pe calea unei jurisprudenţe constante că art.1 din Protocolul nr.1 nu stabileşte nicio restricţie pentru statele membre în a alege orice formă a sistemului de asigurări sociale, tipul ori cuantumul beneficiilor  acordate în cadrul  unui  anumit  sistem,  însă,  în  situaţiile  în
care un stat membru a adoptat o legislaţie care prevede dreptul la pensie, ca drept de securitate socială, indiferent dacă este  condiţionat sau nu de plata contribuţiilor, acea legislaţie trebuie primită ca  generând  un interes patrimonial ce intră sub incidenţa art.1 din Primul Protocol al Convenţiei, în privinţa persoanelor care satisfac cerinţele prevăzute de lege.
                         Aşadar, pornind de la această plasare a prestaţiilor sociale, reprezentând drepturi de pensie, în sfera de protecţie a art.1 Protocolul nr.1, Curtea Europeană a Drepturilor Omului  a analizat cauzele ce i-au fost deferite în care reclamanţii sesizau încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie, singur sau combinat cu art. 14 din Convenţie, din perspectiva criteriilor cerute în jurisprudenţa sa pentru ca  ingerinţa autorităţilor în drepturile reclamanţilor să fie considerată legitimă, respectiv: (a) ingerinţa să fie prevăzută de lege; (b) să fie impusă de o cauză de utilitate publică şi (c) să respecte un raport rezonabil de proporţionalitate cu scopul urmărit, în sensul menţinerii unui just echilibru între interesele contrare, astfel încât persoana în cauză să nu suporte o sarcină excesivă şi exorbitantă, consacrând şi o limită jurisprudenţială, dată de atingerea substanţei dreptului însuşi.
                         Aplicând criteriile prezentate anterior la problema de drept analizată, se constă, în primul rând, că ingerinţa în drepturile de pensie răspunde criteriului de legalitate, în sensul stabilirii acesteia prin lege.
                         În privinţa celei de-a doua cerinţe, instanţa de contencios european a arătat, încă din primele sale decizii în materie, că noţiunea de „utilitate publică” este amplă chiar prin natura ei, astfel încât decizia de a adopta legi care să conducă la privarea de proprietate implică examinarea, de către autorităţile statale competente, a unor probleme de ordin politic, economic şi social asupra cărora, într-un stat  democratic, pot exista profunde divergenţe.  Curtea a apreciat, în mod constant că, în această privinţă este normal ca, datorită unei directe cunoaşteri a realităţilor societăţii, legiuitorul naţional să dispună de o mare marjă de apreciere în adoptarea legislaţiei pentru implementarea politicilor sociale şi economice şi a afirmat că respectă modul în care statele membre concep imperativele de utilitate publică, afară numai dacă această apreciere se dovedeşte a fi în mod manifest lipsită de orice bază raţională.
                         În aceste condiţii, Curtea a acceptat posibilitatea reducerii cuantumului beneficiilor de asigurări sociale în anumite circumstanţe, bazate pe modificări legislative care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările din societate.
                         De pildă, în cauza Kjartan Ásmundsson vs. Islanda, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că introducerea unor noi reglementări cu privire la drepturile de pensie pentru invaliditate au vizat un scop legitim, determinantă fiind necesitatea asigurării sustenabilităţii fondului de pensii al statului care s-a confruntat cu dificultăţi financiare.
                         De asemenea, în cauza Andrejeva vs. Lituania, Curtea a acceptat că diferenţa de tratament în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor de pensie viza protecţia sistemului economic al ţării, în condiţiile în care autorităţile naţionale au fost  confruntate cu o capacitate redusă a bugetului de stat, apreciind că scopul tratamentului juridic aplicat reclamantei era compatibil cu obiectivele Convenţiei.
                         Mutatis mutandis, se observă că scopul  reglementării cuprinse în Legea nr. 119/2010, astfel cum a fost identificat şi de Curtea Constituţională răspunde criteriilor enunţate, desprinse din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor  Omului  în care s-a arătat că „interesul public” poate include şi adoptarea unui sistem armonizat de pensii publice, scop în care statele pot adopta modificări legislative.
                         În privinţa cerinţei de proporţionalitate a măsurii adoptate, cu scopul urmărit, respectiv a necesităţii menţinerii  unui just echilibru între interesele în discuţie, analiza Curţii Europene a Drepturilor Omului din perspectiva art.1 Protocolul nr.1 a fost, în unele cazuri,  concurentă cu analiza efectuată din perspectiva art. 14 din Convenţie, pentru a se determina  dacă tratamentul juridic diferit a avut o justificare rezonabilă şi obiectivă şi a păstrat acest raport de proporţionalitate.
                        Ca un numitor comun al tuturor analizelor efectuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele vizând reduceri ale drepturilor de asigurări sociale, se observă că lipsa indemnizării beneficiarului pentru ingerinţa reclamată nu a constituit un  criteriu determinant, de vreme ce o astfel de ingerinţă nu este  de  tipul „privării de proprietate”, ci  este  analizată  în  contextul primei teze a art.1   din Protocolul nr.1 la Convenţie şi a regulii generale consacrate, privind dreptul la respectarea bunurilor.
                        Aşadar, testul de proporţionalitate efectuat de instanţa de contencios european nu a constatat, în cauzele ce se încadrează în această tipologie, în verificarea acordării, de către stat, a unei despăgubiri adecvate, ci a constat într-o analiză, în concret, a măsurii în care persoana/persoanele vizate au fost lipsite în totalitate de  drepturile de pensie, şi , deci, de mijloacele de subzistenţă,  precum şi a caracterului discriminatoriu al măsurii, raportat la sfera persoanelor aflate într-o situaţie analoagă.
                        Sub aceste aspecte, răspunsurile date de instanţa de contencios european diferă în funcţie de circumstanţele  fiecărei cauze.
                        Primul element de referinţă ţine de o analiză în concret a situaţiei persoanei vizate, analiză care diferă de la caz la caz, iar în acest sens, indicăm cu titlu de exemplu considerentele Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în mai multe cauze analizate în care s-a ridicat problema sistării plăţii părţii necontributive a pensiei, a considerat că, întrucât drepturile pecuniare ale reclamanţilor ce decurgeau din contribuţiile plătite la sistemul de asigurări sociale (partea contributivă a pensiei) au rămas neatinse, nu a  existat o încălcare a art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
                        Cel de-al doilea element de referinţă poate fi pus în legătură cu necesitatea de instituire a unei legislaţii unitare de pensii, iar în considerarea constituirii fondurilor de asigurări sociale pentru plata pensiilor în sistemul public, precum şi a schimbării realităţilor  sistemului  de  securitate  socială, Curtea a acceptat  ca fiind conforme Convenţiei anumite modificări legislative adoptate în scopul asigurării unui tratament juridic uniform.
                        De altfel, şi analiza efectuată de Curtea Constituţională asupra obiecţiilor de neconstituţionalitate ridicate cu privire la Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor se plasează pe aceleaşi repere stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, identificate în precedent.
                     În plus, raportat şi la propria jurisprudenţă,  instanţa de contencios constituţional a constatat că Legea nr. 119/2010 nu retroactivează.
*
*                  *
                        Ca atare, se constată că prin hotărârile judecătoreşti irevocabile pronunţate, instanţele de judecată au realizat o analiză a conformităţii aplicării Legii nr. 119/2010 cu exigenţele art.1 Protocolul nr.1 şi art. 14 din Convenţie şi au ajuns la o concluzie unitară în sensul existenţei unui interes patrimonial care intră în sfera de protecţie a Convenţiei,  a existenţei unei ingerinţe  în dreptul de proprietate care corespunde cerinţelor criteriului de legalitate şi necesităţii de a fi justificată de o cauză de utilitate publică.
                        Divergenţa  de opinie se datorează, însă, unei aprecieri diferite asupra criteriului de proporţionalitate a măsurii şi, implicit, asupra existenţei/inexistenţei unei discriminări între diferitele categorii de  beneficiari ai pensiilor de serviciu.
                        Considerăm că în analiza efectuată asupra criteriului de proporţionalitate, se cuvine a  fi  avut  în  vedere  că Legea nr.119/2010 a  afectat toate  pensiile de serviciu stabilite prin legi speciale, tocmai pentru eliminarea  gravelor inechităţi din sistem, legiuitorul  alegând să abroge toate categoriile de pensii speciale şi să le  supună unui regim unitar de stabilire şi calculare.
                        De asemenea, introducerea în analiza efectuată a unui element obiectiv,  reprezentat, fie de indemnizaţia socială  pentru pensionari, prevăzută de art.7 din Legea nr.118/2010, fie de pensia medie lunară, conferă previzibilitate în soluţionarea cauzelor şi menţine un  just echilibru între interesul general şi imperativul protecţiei drepturilor fundamentale.
                         Existenţa unui tratament juridic discriminatoriu  nu poate fi reţinută, în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, dispoziţiile Legii nr.119/2010, în forma finală adoptată, urmare deciziei nr.873 din 25 iunie 20101 a Curţii Constituţionale, au vizat toate categoriile de pensii speciale.
          Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 3307 din Codul de procedură civilă, solicit admiterea recursului în interesului legii şi pronunţarea unei decizii în această chestiune de drept.                    


PROCUROR GENERAL
Laura Codruţa Kövesi


12 comments:

R. spunea...

extraordinar, ce bine vorbeste ... insa, incheie tare prost recursul in interesul ... pentruca, la al 4-lea alineat de la coada spre cap spune ca, "consideram ca analiza efectuata asupra criteriului de proportionalitate, se cuvine a fi avut in vedere ca legea nr.119/20101 a afectat toate pensiile de serviciu stabilite prin legi speciale, tocmai pentru eliminarea gravelor inechitati din sistem, ...", pai, daca magistrati saracii nu mai beneficiaza de "legi speciale", cine le da diferenta dintre pensia de drept conform contributiei si "gramada aia mare de bani" pe care o incaseza ca pensie in mod real, saracii, saracele judecatoare cazute zilele trecute in "dizgratie, ele tocmai se chinuiau sa faca "cheta" pe la unii si altii care au "gresit" pentru a completa fondul de pensii a ... magistratilor, ca, procuroarea sefa a romaniei spune ca nu mai exista beneficiari ai legilor speciale, iar noi romanii am fost nedrepti cu judecatoarele care se straduiau sa spaguiasca pentru amaratele de pensii ale colegilor ... , ce raii au devenit romanii ...

Plano10 spunea...

Asemenea magistratului Laura Kovesi nici magistratii ICCJ nu vor avea interesul sa retina ca Legea 119/2010 a creat un raport nerezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmarit, de natura sa incalce limitarile in ingerinta statului in dreptul de proprietate(pensie), reglementate de primul paragraf al art.1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeana.
Cu atat mai mult ICCJ nu va retine incalcarea art 14 din Conventie, caracterul discriminatoriu al masurii, cand Legea 119/2010 face discriminarea fostilor beneficiari de pensii speciale tocmai fata de magistrati, singurii care au mai ramas si cu pensie necontributiva.
Prioritatea in stabilirea caracterului discriminatoriu al unei legi nationale fata de legislatia europeana o au instantele judecatoresti, nu Curtea Constitutionala.
O hotarare a ICCJ care sa consfinteasca caracterul discriminatoriu al L 119 ar insemna obligarea legiuitorului sa modifice legea pentru a fi aplicata si magistratilor.
Asa ca solutia definitiva se va da tot la CEDO!

karadeniz spunea...

Clasa politică nu ar fi putut distruge, în 22 de ani, această ţară fără sprijinul justiţiei.

Plano10 spunea...

@karadeniz
Coruptia este generalizata! Ar fi nedrept sa fie acuzata doar clasa politica.
Taria unui stat este data de buna functionare a institutiilor sale.
Astfel de Institutii pot aduce pe oricine in litera si spiritul legii, inclusiv pe cei din clasa politica.

mos alecu spunea...

@Plano10 19 octombrie 2011, 13:21 :
Din cele spuse de procuroare eu inteleg (cred ca tot asa vor intelege si judecatorii) : Daca in L.119/2010 ar fi fost prevazuti si magistratii , dar cu un alt sistem de recalculare , atunci ar fi fost DISCRIMINARE . Insa , in L.119/2010 , nu este vorba nicaieri despre magistrati ... atunci despre ce discriminare sa mai fie vorba ... Inca din titlu , legea se numeste : " LEGE privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor " ; neavind pretentia ca stabileste TOATE masurile in domeniul pensiilor ...

Plano10 spunea...

@mos alecu
Destul de persuasiv, in preambul, Laura le aminteste judecatorilor ca in forma initiala a legii erau si pensiile lor supuse recalcularii.
Le mai spune ca au scapat de recalculare doar prin decizia CCR, nu printr-o initiativa a Guvernului sau prin vointa Legiuitorului; de aceea n-ar fi discriminare.
Ce-ar putea sa decida judecatorii de la ICCJ in aceste conditii? Cumva recalcularea pensiilor lor?
Nu!
Vor decide ca Legea 119/2011 este nediscriminatorie si nu afecteaza disproportionat pensiile speciale recalculate. Chiar micsorate, unele pensii speciale sunt mai mari decat pensia medie,nu?

karadeniz spunea...

@ Plano
Nu te contrazic.
Dar ştii cum se spune, tonul face muzica. Pe lângă incompetenţa multora cei ce lucrează în instituţiile statului politizarea excesivă a acestora a fost principalul factor al stării de fapt în care ne aflăm astăzi. Ar fi extrem de nedrept atât pentru noi cei de azi şi mai ales pentru generaţiile viitoare ca aceste fapte să rămână nesancţionate.

ELENA spunea...

Plano10
Pe ce te bazezi cand afirmi cu atata manie proletara cele de mai sus?

Plano10 spunea...

@ELENA
Daca te referi la recurs ma bazez pe ce cere Laura si ce pot sa decida judecatorii. Doar nu o sa se faulteze singuri.

Anonymous spunea...

preda [anonim]
BUNA
constat o grava eroare.Termenul de CONTRIBUTIVITETE este interpretat gresit. Valabil pentru toti pensionarii nu numai pentru pilotii de aviatie.
Acest principiu al CONTRIBUTIVITATI (aplicat in toata europa inclusiv in statul ceausist) inseamna ca pensiile sint egale cu CONTRIBUTIA celor care sint in cimpul muncii. Cei activi platesc pensiile celor care nu mai lucreaza. Pensionarii de astazi au platit la rindul lor pensii pe cind lucrau.
Pe buna dreptate guvernantii afirma ca fondul de pensii (care este independent de bugetul tarii) este neindestulator pentru a platii pensiile. De ce? Pentru ca cei care lucreaza sint mai putini decit pensionarii.De ce? Pentru ca aproximativ 2 miioane lucreaza in extern si contribuie la pensiile din tara in care lucreaza. In tara nuarul activilor platesc tot atitea pensii, si ar ramine o buna parte din pensionari fara pensie. Rezolvarea celorlalte tari este de a adauga difrenta de la bugetul de stat. Rezolvarea guvernului nostru este de a diminua toate pensiile (lucru ilegal).
Colectarea de la activi se face conform legii 263/2010, insa din cauze electorale unele intrprinderi nu varsa contributiile la fondul de pensii si asta face ca pensiile sa se mai diminueze inca o data. Si ca sa fie neregula si mai mare tot din ratiuni electorale se dau aproximativ 1(un)milion de pensii minime de 350 RON unor pensionari pentru care nu are cine sa contribuie, diminuind si mai mult fondul de pensii si automat pensiile. este vorba despre pensionarii din agricultura care au lucrat in colective si acum trebuiau sa fie platiti de la buget.
Acum fiind obiectivi ar insemna ca toti pensionarii sa primeasca pensii diminuate cel putin proportional .
Revenind la pilotii nostri, ei contribuie cu foarte mult la fondul de pensii depasind cu mult contributiile celorlalti activi.Cam 10-15 000 RON .Ca o consecinta pensiile pilotilor sint mari.La ei numarul pensionarilor nu depaseste numarul activilor ci din contra.Legea lor speciala este justificata
.
Justificata dar mincinoasa.Justificata s-a aratat. Mincinoasa deoarece un articol din interiorul ei spune ca plata se va face: o parte din fondul de pensii si alta parte de la bugetul de stat,total neadevarat.

Anonymous spunea...

Daca se analizeaza cu atentie tabelul cu pensiile recalculate/revizuite din 04.Oct.2011,postat pe acest blog veti constata ca si in randul pensiilor militare sunt pensii cu parte contributiva si parte speciala. Aceste pensii apartin pensionarilor proveniti din magistratura. Asa se poate explica caderea pensiilor care dupa Legea 164/2001 au avut cuantum brut de peste 10000 lei iar dupa Legea 119/2010 au cuantumul redus de pana la 3-4 ori. Acesti pensionari , conform principiilor anuntate de doamna Codruta Kovesi vor primi diferenta ca parte necontributiva ( speciala)de la buget si numai partea contributiva de la fondul de pensii destinat celor multi si nesemnificativi social . Deci fondul de pensii pe care M.Ap.N il va avea la dispozitie pentru plata pensiilor va fi cu mult mai mare decat rezulta din tabelul afisat.

Anonymous spunea...

Anonim spunea...
29 octombrie 2011, 11:08
Cu scuzele de rigoare , sub acest profil ma numesc Trofin