18 septembrie 2013

Adăugat în:

In dosarul Timisoara, ICCJ a schimbat incadrarea juridica a faptelor, infirmând acuzatiile de genocid formulate de Parchet

Din Procesul Timisoara de la Revolutie

              
[Încadrarea juridică a faptelor]

                D. Examinîndu-se situaţia fiecărui inculpat în parte, în raport de prevederile textelor de lege ce le sînt aplicabile, se constată următoarele:
                I. Aşa cum s-a arătat, inculpaţii Coman Ion, Bălan Radu şi Pacoste Cornel au fost trimişi în judecată pentru săvîrşirea infracţiunii de genocid prevăzută de art. 357 alin. 1 lit. a şi b, cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal, iar inculpaţii col. rez. Popescu Ion, col. rez. Sima Traian, col. rez. Deheleanu Ion, col. rez. Ghircoiaş Nicolae şi lt. col. rez. Corpodeanu Ioan au fost trimişi în judecată pentru complicitate la infracţiunea de genocid prevăzută de art. 26 raportat la art. 357 alin. 1 lit. a şi b, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen.
                Or, în raport de efectele limitate ce le-a avut fiecare acţiune de folosire a armelor de foc la Timişoara nu se poate considera că aceşti inculpaţi au urmărit distrugerea în întregime sau în parte a unei colectivităţi ori a unui grup naţional, etnic, rasial sau religios în accepţiunea prevederilor art. 357 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.
                Este de relevat, în această privinţă, că din masa mare de demonstranţi, de fiecare dată au fost împuşcaţi, selectiv, un anumit număr, ceea ce demonstrează intenţia lor de intimidare, iar nu dorinţa de lichidare totală sau parţială a colectivităţii ieşite în stradă.
                De altfel, împrejurarea că 83% (60) din cele 72 persoane împuşcate mortal şi 79% (199) din cei 253 răniţi în perioada 17-22 decembrie 1989 au prezentat un singur orificiu de intrare a proiectilului impune concluzia că nu s-a tras în rafale, cu arme automate, asupra demonstranţilor, în vederea lichidării lor în masă, ci s-au efectuat focuri metodice, bine ţintite, urmărindu-se ca, prin împuşcarea unor manifestanţi, să se realizeze intimidarea şi împrăştierea celorlalţi.
                Pe de altă parte, răspunderea inculpaţilor sus-menţionaţi nu mai poate fi angajată în prezent în temeiul art. 357 alin. 1 lit. a şi b Cod penal şi datorită neconcordanţei existente între conţinutul acestui text de lege şi cel din Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 9 decembrie 1948, la care România a aderat prin Decretul nr. 236/1950. În adevăr, faţă de prevederea de la alin. 2 din art. 20 al actualei Constituţii că "dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale". Este evident că faptele enumerate la art. 357 lit. a-e din Codul penal nu mai pot fi incriminate la infracţiunea de genocid decît în măsura în care se referă la membrii unui grup naţional, etnic, rasial sau religios, iar nu şi la membri altei colectivităţi deoarece categoria socială "colectivitate" nu este menţionată în reglementarea internaţională în discuţie.
                Ca atare, se impune examinarea faptelor inculpaţilor, în raport de conţinutul lor concret, prin prisma altor dispoziţii ale legii penale şi schimbarea încadrării juridice după cum urmează:

                a) Referitor la inculpaţii Coman Ion şi Bălan Radu
                Actele dosarului au confirmat, aşa cum s-a constatat la capitolul B lit. c, că aceşti doi inculpaţi, cooperînd la organizarea şi conducerea operaţiunilor de reprimare armată ordonată de Ceauşescu Nicolae, în perioada 17-22 decembrie 1989 au dat dispoziţii conducerii tuturor categoriilor de forţe armate, cît şi conducerii organelor de miliţie şi de securitate existente la Timişoara să folosească armele de foc împotriva demonstranţilor, ceea ce a avut ca urmare uciderea a 72 persoane şi rănirea gravă, prin împuşcare, a altor 253 persoane.
                Această activitate complexă, desfăşurată de cei doi inculpaţi din cadrul comandamentului de represiune din care făceau parte, Coman Ion în calitate de secretar cu probleme militare al C.C. al P.C.R. trimis de Ceauşescu Nicolae să lichideze demonstraţiile la Timişoara prin folosirea tuturor categoriilor de forţe armate, iar Radu Bălan în calitate de prim secretar al comitetului judeţean de partid şi de preşedinte al comitetului judeţean de apărare, întruneşte elementele constitutive ale:
                1. infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. 1 raportat la art. 176 alin. 1 lit. b, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen., deoarece:
                - prin folosirea armelor de foc cu care s-a tras în urma actelor de comandă exercitate de inculpaţi, în îndeplinirea atribuţiilor ce le reveneau în cadrul comandamentului de represiune instituit la Timişoara, au fost ucise 72 de persoane;
                - mijloacele de execuţie a acţiunilor de reprimare ordonate de cei doi inculpaţi, constînd în arme de foc cu cartuşe de război, duc la concluzia că ei au prevăzut şi urmărit uciderea de persoane prin realizarea acelor acţiuni;
                - toate aceste acţiuni au avut loc cu participarea şi a altor persoane, astfel că ei au săvîrşit fapta în condiţiile agravantei prevăzute la art. 75 lit. a Cod penal.
                2. tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 şi 21 raportate la art. 174 şi 176 alin. 1 lit. b şi alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen., deoarece:
                - aceiaşi inculpaţi, prin dispoziţiile de folosire împotriva demonstranţilor a armelor de foc, cu cartuşe de război, au cauzat, ca urmare a executării acelor dispoziţii, rănirea gravă a altor 253 persoane, o parte din ele scăpînd cu viaţă numai pentru că zonele în care au fost lovite de gloanţe nu erau, totuşi, din cele mai vitale, iar celor mai multe fiindu-le salvată viaţa în urma îngrijirilor medicale ce li s-au acordat;
                - şi în cazul acestor victime, mijloacele deosebit de periculoase folosite din ordinul ce l-au dat impun concluzia că inculpaţii au acţionat cu intenţia, concretizată în prevederea şi urmărirea uciderii celor asupra cărora s-a tras cu cartuşe de război, rezultat ce nu s-a mai produs fie pentru că zonele lovite nu au fost deosebit de vitale, fie datorită îngrijirilor medicale ce au salvat viaţa victimelor;
                - ca şi în cazul victimelor ce au decedat, acţiunile avînd ca rezultat împuşcarea celor 253 victime rămase în viaţă s-au realizat de inculpaţi tot în condiţiile agravantei prevăzute de art. 75 lit. a din Codul penal.