22 decembrie 2015

Adăugat în: ,

89 a insemnat si astfel de traume




Ana R

SUNT FIICA UNUI TERORIST!


Habar nu aveam că Ana R. poate să scrie şi în felul ăsta. Aveţi mai jos un text emoţionant, despre decembrie ’89, văzut din alt unghi decât cele cu care ne-am obişnuit.
…………………………………………………………………………………………
Sunt fiica unui terorist! Cel puțin așa a crezut multă lume. Restul, cei care îl cunoșteau pe tata, știau că e doar un angajat în trupele USLA, cu o inimă mai mare decât toți mușchii lui de luptător. Apoi a venit decembrie ’89.
Prietenii lui, împreună cu colonelul Trosca, au murit. Iar oamenii i-au scuipat şi și-au stins țigările în găvanele ochilor scoși. Le-au întins mațele pe gard și le-au dat foc. I-au arătat cu degetul și au scris pe ei “terorişti”. Absolut nimeni nu se mai gândea că erau și ei soți și tați care juraseră, exact la fel cu cei care acum îi împuşcau, să-și apere țara. Și, până în ultimul moment, chiar asta au crezut că fac. Soțiilor celor morţi li s-a permis după multe zile să îi adune de pe caldarâm, în saci de iută, și să-i înmormânteze. Una dintre ele, rămasă văduvă cu cinci copii, s-a dus cu fiul cel mare să își ridice bărbatul mort de pe un trotuar. Copilul ăla nu va uita niciodată chipul torturat, până dincolo de moarte, al tatălui său.
Aveam nouă ani în decembrie ’89. Am venit de la școală și am auzit copiii care chirăiau pe holul blocului şi strigau că e program la televizor. M-am uitat și eu, dar nu am înțeles mare lucru, lumea vorbea despre o revoluţie. Cu doar o săptămâna mai înainte îl întrebasem pe tata, de față cu un coleg de-ai lui, care e diferența dintre comunism și capitalism. Amândoi au zâmbit amar și au schimbat subiectul. Habar nu aveam că acolo, în piață, se întâmplă exact asta.
Apoi a venit mama acasă, s-a uitat la televizor și a început să plângă în hohote. Ultima oară o văzusem așa la înmormantarea bunicului, tatăl ei. Abia atunci am înțeles că e ceva grav și, în mintea mea de copil, m-am întrebat ce oare e atât de rău de plânge mama așa tare? Doar libertatea e bună, că citisem despre ea la istorie, unde mai auzisem despre alte revoluții sau răscoale. Mama mi-a spus că libertatea e întotdeauna bună, numai că serviciul tatălui meu este să lupte fix cu ei, cu cei ce își doreau libertatea.
Nu am plâns, îmi era prea frică să plâng, îmi era frică de faptul că atunci când plângi sigur moare cineva. Că doar așa văzusem că se întâmplase la bunicul. Nu voiam să moară nimeni și, mai ales, știam că tata e prea curajos că să pățească ceva.
Spre seară a venit tata acasă, după ce stătuseră toată ziua în unitate cu armele închise în rastel. Au jucat șeptică, popa prostul și au băut nechezol. În schimb, nu se dezlipiseră de televizor.
La intrarea în bloc o vecina, cea pe al cărei fiu îl ducea tata împreună cu mine la școală, cea care mâncase masa de Paște la noi și cu care glumisem și zâmbisem ani întregi, a început să-i țipe în faţă ca apucată de streche: “teroristul, teroristul”. A urlat la el că e nomenclaturist, că e comunist. Şi toate astea în timp ce bărbatul ei era colonel de armată.
În noaptea aceea am dormit toţi îmbrăcați în pat. Iar mama a făcut o bocceluță cu strictul necesar, în caz că trebuia să fugim. Trasoarele au zburat până în zori pe lângă geam. Ai mei nu au închis un ochi. Dimineață am încuiat ușa cu gândul că poate nu vom mai ajunge toți înapoi.
Am mers, pe jos, s-o ducem pe mama la serviciu, apoi tata a plecat la unitate şi ne-a promis cu cerul și cu pământul că o să fie bine, deși numai el ştia ce era în inima lui.
Seara am mers cu mama și colegii ei la metrou. Au făcut un cordon uman care să-i controleze pe toţi cei ce foloseau metroul. Asta în urma anunţurilor la televizor care spuneau că teroriștii vor să plaseze bombe în metrou, ca să distrugă liniile. Nimeni nu se întreba de ce ar fi făcut una ca asta, dacă au spus la tv atunci trebuia să fie adevărat. Am înghețat, cu un maldăr de geci în brațe, până la unsprezece noaptea pe treptele de la Unirii. Eram singurul copil și simțeam revoluția cu fundul înghețat pe ciment.
Apoi am plecat la nașii mei, pentru că acasă ne-a fost frică să mergem. Nu aveam cum să riscăm, dacă ar mai fi existat vecini binevoitori dispuși să îl linșeze pe tata.
Am stat acolo până după Crăciun. Tata a venit o singură data, deși ne suna de două ori pe zi. Era murdar și obosit. Stătuseră tot timpul închiși în unitate. Au scos ușile din țâțâni și au dormit cu rândul pe ele și pe mese. De mâncat, mâncau ce dădea Dumnezeu. Era neras și avea o barbă imensă. În seara aia am zărit primele fire albe la tâmplele tatălui meu.
Se amuza de barba lui crescută, mai ales că în mod normal nu ar fi avut voie să-şi lase nici măcar mustață. Așa era ordinul de la tovarășu’ Postelnicu. Când eram mică de tot, îl prinseseră odată cu mustața crescută și i-au ordonat să o dea jos. A venit acasă proaspăt ras şi eu am început sa plâng şi să-i spun că nu e tatăl meu. Acum era bărbos și se distra copios că nu mai e nimeni care să-l sancționeze.
Nu ne-a povestit nimic de Trosca și de ceilalți, nu ne-a spus nici că i-a salvat Generalul Ardeleanu de două ori de la moarte. Nici că au primit ordin să se îmbrace în echipament de luptă și să mărșăluiască spre stadionul Ghencea. Că au fost îmbarcați în autobuze și trimiși în pădure. Sau că nu au avut voie să atingă nicio armă în toate zilele acelea. Ne-a spus doar că au început să plângă că niște copii, când au văzut că Generalul Militaru îi vrea pe post de țapi ispășitori. Şi nu pentru că le-ar fi fost frică, doar fuseseră antrenaţi pentru luptă şi război, plângeau pentru că le era ruşine de ce-ar fi fost nevoiţi să vadă şi să îndure copiii lor. Copii crescuți cu cântece patriotice și cu dragoste de țara, care ar fi urmat să le adune în saci, de pe trotuare, trupurile scuipate şi batjocorite. Oricare dintre ei ar fi preferat să primească un încărcător întreg în piept, dar să nu treacă familiile lor prin drama de a-i vedea umiliţi, pe nedrept, chiar şi după moarte.
Mă întreabă lumea de ce nu își scrie tata povestea. N-o scrie pentru ca nu poate. Refuză şi în ziua de astăzi să vorbească despre subiectul ăsta. Gândiţi-vă că nu scris nimic nici măcar Șoldea, singurul uslaș supavieţuitor al măcelului de la Ministerul Apărării Naționale, cel torturat și tratat ca prizonier de război de către  trupele militare. Cel ce fusese trimis acolo, sub comanda colonelului Trosca, din ordinul Generalului Militaru. Cel care și-a văzut colegii masacrați, apoi a stat cu o gaură în gât timp de zece zile şi cu gloanțele rămase în plăgile sângerânde din corp, până după Crăciun. Cel interogat de însuși generalul care dăduse infamul ordin de măcelărire.
Generalul Militaru a murit, de cancer, câțiva ani mai târziu. Un preț prea mic pentru cei unsprezece copii rămăși orfani. Un preț prea mic pentru firele albe de pe tâmplele U.S.L.A.-şilor ce și-au văzut atunci moartea hâdă în faţă şi au trăit cu teroarea că vor fi torturaţi şi umiliţi în faţa mulţimilor şi a propriilor familii.
Da, sunt copilul unui terorist.
Cadavrele USL-silor lasate de criminali in strada, sub eticheta de teroristi, pentru a prosti multimile de curiosi

- See more at: http://mihaivasilescublog.ro/2015/12/22/sunt-fiica-unui-terorist/#more-10207

12 comments:

Don Corleone spunea...

Au murit "doar" vre-o 300 de soldati!! Ei nu conteaza? ci doar cei 7 din usla....hmmmm cam pute!!

Corneliu spunea...

Suntem un popor ramasi in evul mediu timpuriu, razbunator, de barbari inapoiati si dominati de insticte ucigase sa ne macelarim intre noi atunci cand ne asmute politicul, dar suntem lasi, complicitari si curve atunci cand trebuie sa punem mana pe topor impotriva politicului care ne-a adus intr-o asemenea stare! Dumnezeu sa-i ierte si sa-i binecuvanteze pe toti romanii morti in lovitura de stat din 1989! Amin.

anonim spunea...

Sa o lasam balta.Cei de la antitero au murit pe fondul confuziei generale.Cel ce a tras cu AG-9 a facut-o din propria initiativa iar profanarea cadavrelor nu a fost savarsita de militari.Cineva-cine oare?- a avut interes sa ne tina in priza si ia reusit.Asa se intampla cand nu este o comanda unica si disciplina focului.Cei tineri sa retina .

Maxim One spunea...

http://impact-est.ro/dezvaluiri/lista-masonilor-din-romania/

CEZAR spunea...

Dati dovada de condescendenta !
Cine nu intelege GROZAVIA momentului si a manipularii ..insemneaza ca a stat departe si nu a ,,simtit"..evenimentele....
Au tot dreptul sa-si planga mortii..NEVINOVATI..precum si ceilalti militari si civili...deopotriva ! Poate asa se va intelege..mai bine ..
Personal am stat alaturi de un ofiter USLA..la Timisoara..
El capitan eu capitan ..el ,,arestat "..eu cu AKM..in mana ..langa el...!!
L-am vazut plangand ..stateam pe pat langa el si ostentativ ..arma o puneam intre el si mine ..pe pat
M-a intrebat ...nu iti este teama ca pun mana pe arma ..?? I-am raspuns zambind ..NU COLEGA ...las ca se vor rezolva repede toate chestiile astea si vom lupta impreuna ....

CEZAR spunea...

Am trecut si pe langa momentul ,,Trosca "..la aeroportul Timisoara !
Noroc ca pilotii ..aflati in transee ..nu au stiut sa foloseasca armele antitanc si noi am trecut in mare viteza ..pentru ca facusem anterior antrenamente si cunosteam ca in palma ..traseul ..
DECIII......??????

Huhurez Rez spunea...

@Corleone
Deosebirea este ca militarilor de care vorbesti nu li s-au mutilat cadavrele pentru a justifica existenta teroristilor.
@anonim
Putea sa fie o greseala impuscarea luptatorilor in poarta sediului MApN, Nu si lasarea cadavrelor in strada, timp de câteva zile, pentru ca trecatori salbatici sa se urineze pe ele.
Cine putea sa-l descapatâneze pe col Trosca si sa-i aseze capul ca trofeu pe un TAB in curtea MApN?
Comportament barbar, de ev mediu, tocmai la Comanda Armatei.
Atunci s-a calcat, la propriu, pe cadavre pentru a pune mâna pe puterea post-comunista. Si acum se calca, dar la figurat.

Maxim One spunea...

Romanistanii sunt exact ca maidanezii .Cand e vorba de stapani ( perciunati , politicieni , masoni ,etc) schelalaie slugarnic lingandu-i acolo unde nu se bronzeaza.Cand e vorba de fratii lor se musca ca fiarele pentru osicioarele pe care le arunca in scarba stapanii Romanistanului. Si apoi se duc cu capul plecat la popii lacomi de arginti sa pupe niste oase de cadavre lasand acolo si ultimii banuti .La azile si orfelinate nu dau bani ca nu le garanteaza raiul (contracost) cum ''le garanteaza'' popii cu su(a)tana. Prosti da multi vorba cuiva.

Maxim One spunea...

Acum masonii sunt mai barbari ( si mult mai multi) ca in 89 pentru a pune mana pe putere .Vezi incendiul de Colectiv si cei arsi de vii (doar ca sa scape de plagiatorul care inebunise si tinea cu poporul) si sa puna un mason hot de a lor .Vorba nazistului Iohanis: ''A fost nevoie sa moara oaneni'' ca sa plece Ponta de la ciolan .Lupta pentru putere nu cunoaste morala sau mila.Care pe care .

anonim spunea...

Cunosc poate mai bine decat altii securitatea atat din interior cat si din exterior.Cert este ca ei au beneficiat de niste avantaje creiate pe fondul fricii ce o avea populatia de aceasta institutie.Poate nu stiti dar toate intreprinderile erau asigurate cu securisti.In noaptea ce a urmat plecarii lui Ceausescu am fost intr-un inspectorat judetean de securitate.I-am gasit pe baieti-ne mai intalnisem ocazional- stand intr-o sala adunati,imbracati in civil,cu armamentul usor in dulapurile metalice, privind la televizor.Nu au avut atitudine ostila.Nu s-a comentat in prezenta mea.Au fost momente cand a trebuit sa-i protejez.Ulterior ,pentru o scurta perioada de timp am impartit aceeasi cladire si am servit cina la aceeasi masa.Foarte putini erau absolveni la Baneasa.In marea lor majoritate proveneau din randul profesorilor,inginerilor si alte profesii.Unii erau absolventi de scoala de ofiteri MAPN,Academie tehnica,maistri militari de transmisiuni .Unul era comandant pluton antitero absolvent de scoala ofiteri de intendenta.Securistii dupa 1989 au fost protejati de catre MAPN si apreciez ca nu s-a procedat rau.Cu titlu de curiozitate.Inainte de 1989 erau si ei supravegheati de ceist.Si ceistii la randul lor erau supravegheati de ceist.Am avut ocazia sa aflu ca ceistii la randul lor erau rau vazuti de membrii cabinetului secretarului cu probleme speciale de la CC al PCR,Ion Coman.In Romania a fost ca dracu.Sper sa nu se mai repete.Cine stie?

anonim spunea...

Mai nou acum securitatea se da fata mare.Dar cine naiba supraveghea ca militarii sa execute ordinele lui Ceausescu?Nu ceistii care erau securisti altoiti?

tigri2 spunea...

Pentru Mos Alecu si toti acei ce sustin argumentele prevazute ca baza de calcul dupa OUG 57
Mao Mosule Cocosule nu ne mai aburi cu "prepuneri idioate" din moment ce baza de calcul nu ia in considerare TOATE VENITURILE care au fost IMPOZITATE, cum ar fi :primnele orare de zbor,scufundare,lucru in subteran ,lucru cu substante extrem de periculoase,radiatii,salturi cu parasuta,asta ne doare pe noi,nu diurna,cheltuielile de deplasare,hrana,echipamentul etc,care ,oricum nu intrau in baza de calcul si pe care,acuma, acesti impostori care s-au cocotat in fruntea tarii ni le arunca in fata. In fond tu ce-ai dori,ca toti sa fim incadrati in aceleasi venituri ,indiferent de locul de munca ales si de consecintele acestor munci.Noi,cei implicati am suferit,ne-am oferit viata si sanatatea acum de ce sa fim pusi in aceiasi balanta?Si ,fiind un om care toata viata m-am sprijinit pe logica si dreptate am sa vin cu argumente reale. fara suparare-noi avem boli profesionale pe care le-am dobandit datorita specificului muncii ,ca de exemplu:spondiloza,boli nervoase,diabet,boli cardiovasculare ,ca urmare a suprasolicitarii fizico-psihice specifice,tu le ai??? Noi ,cei 60% care am mai ramas in viata traim ,in medie pana la 65-70 de ani ,tu cat traiesti d-le matusalem? Nu te mai lamenta si fii corect,atata iti cer. Daca nici aceste argumente nu te determina sa fii onest atunci uita-te la legile statelor adevarate ,ale lumii,sau macar la statele partenere NATO.In rest va doresc sarbatori fericite ,asa cum vad ca ne ofera banditii din fruntea tarii!!!Dragilor de FRATI / DUSMANI!