28 noiembrie 2016

Adăugat în: ,

Orice proiect de țară făcut de Moldova sau de România în adversitate cu Rusia este foarte periculos și afectează securitatea națională a celor două țări.

Interviu în „Justițiarul” cu istoricul sibian Corvin Lupu
Domnule profesor, în această perioadă și în cea a viitorului apropiat au fost și vor mai fi alegeri prezidențiale în mai multe țări, care influențează mult relațiile internaționale ale României și securitatea ei: în SUA, în Moldova, în Bulgaria, în Franța… Revin la dumneavoastră pentru o discuție despre alegerile din Republica Moldova. Ne-ați spus părerea dumneavoastră despre alegerile din S.U.A., făcând și remarci despre impactul lor asupra țării noastre. Vă rog să spuneți cititorilor noștri părerea despre alegerile din Republica Moldova. Ați anticipat rezultatul lor?
Marius Albin Marinescu:
Corvin Lupu: Eu cred că foarte multă lume a anticipat acest rezultat. Nu cred că trebuie să fii profesionist în domeniul relațiilor internaționale ca să-ți fi dat seama că pentru partida unionistă, pro-europeană, era foarte greu să câștige alegerile. Să ne reamintim că, în urmă cu 10-15 ani, unioniștii de abia adunau 13-14% din voturi. Procentul s-a schimbat datorită acordării de vize și a cetățeniei române pentru moldoveni și datorită declanșării exodului moldovenilor cu cetățenie română în UE, ceea ce slăbește Republica Moldova. De asemenea, procentul obținut de Maia Sandu s-a datorat și susținerii ei de către oligarhul evreu George Soros, sponsor al internaționalismului/globalismului erodator al națiunilor europene.
Cei doi candidați de la Chișinău au avut orientări explicite, unul către Uniunea Europeană, celălalt către Rusia. Dodon mi s-a părut mai aplicat și cu profil mai complet pentru a impune respect. Maia Sandu, pe lângă faptul că este femeie într-o țară în care femeile nu au jucat și nu joacă roluri importante în politică, nu are familie, ceea ce este un handicap, mai ales în mentalitatea tradițională, dominantă în satul moldovenesc. Susținerea pe care Maia Sandu a arătat-o pentru homosexuali, i-a atras adversitatea declarată public a Bisericii Ortodoxe, iar conexiunile ei evidente cu rețeaua lui Soros au determinat o parte a intelectualității naționaliste să nu o susțină. Cel mai mare handicap al Maiei Sandu a fost prestația guvernării anterioare pro-europene, în timpul căreia s-au produs marile fraudări ale sistemului bancar  al țării și în timpul căreia țara nu a făcut progrese. Apoi, ca o remarcă personală, subiectivă, mai adaug că eu nu o văd pe Maia Sandu un profesionist al politicii, al marilor negocieri geostrategice, militare și informative, pe care le presupune această funcție. Țara este mică, dar se află într-o zonă foarte agitată, într-o lume în schimbare, iar schimbările din zonă se fac și prin confruntări militare. Pe teritoriul acestei țări se află o puternică armată a Federației Ruse și importante uzine militare. Deci, nu este simplu să conduci la Chișinău.
Marius Albin Marinescu: Ce credeți că a pierdut Republica Moldova prin alegerea președintelui Dodon?
Corvin Lupu: După părerea mea, nu a pierdut nimic. O victorie a Maiei Sandu ar fi creat conflicte ale moldovenilor cu transnistrienii, cu Rusia și,  probabil, ar fi adus într-un timp scurt dezamăgiri care ar fi slăbit și mai mult tabăra românească. Cum am spus deja, eu nu o văd pe Maia Sandu ca pe un posibil om de stat valoros, ci doar ca pe o păpușă a corporațiilor occidentale, interesate, desigur, să obțină influență peste tot. Această influență se contabilizează în acapararea de resurse naturale, de societăți comerciale, de bănci, de societăți de asigurări, de resurse umane etc. Nu uitați că pământul din Basarabia este de cea mai bună calitate.
S-a invocat mult lupta împotriva corupției, dar aceasta nu se va face sub oblăduirea lui Soros. Eventual, ca și la noi, sub oblăduirea lui Soros s-ar fi construit un sistem ticăloșit, prin care, în numele luptei împotriva corupției, procurorii și fiscul, conduși din spate de consilierii străini din serviciile secrete, îi lichidează pe oamenii de afaceri de etnie română și lasă companiile străine să jefuiască țara. Asta se întâmplă în prezent în România! Credeți-mă că știu ce spun! Asta se întâmplă.
După părerea mea, președintele Dodon poate gestiona mai bine relațiile cu durii de la Tiraspol și, desigur, cu Rusia. Cu Dodon la conducere, nu sunt riscuri de agresiune din partea Rusiei, pentru că Dodon nu va angaja țara în acorduri cu NATO sau cu UE, care să fie incompatibile cu interesele Rusiei, cea mai mare putere din această parte a Lumii. Încheierea de asemenea tratate, pe lângă faptul că ar impune Moldovei regimul colonial occidental, ar putea atrage reacții militare din partea Moscovei, așa cum au pățit Georgia și Ucraina, atunci când au pus mâna pe stilou să semneze înregimentarea la euro-atlantism.
Nici o țară din estul Europei nu poate gestiona un conflict cu Rusia. Ca urmare, după părerea mea, principala preocupare trebuie să fie relația cu Rusia. Este știut că Lumea este împărțită între marile puteri, în zone de influență, îndelung gândite. Puterile nu recunosc această realitate, decât arareori. Or, estul și sud-estul Europei este zonă negociată după al doilea război mondial de Uniunea Sovietică, zonă pe care actuala Federație Rusă, continuatoarea Uniunii Sovietice în dreptul internațional, o dorește înapoi, cu argumente pe care președintele Vladimir Putin le-a explicat în primăvara anului 2014. Nu cred că se poate face abstracție de aceste dorințe ale Rusiei.
Republica Moldova nu are nevoie numai să scape de oligarhi, sau să-i aducă pe calea respectării legii. Nu asta este totul. În primul rând are nevoie să-și apere suveranitatea, fără de care nu-și poate apăra „sărăcia și nevoile și neamul”. Apoi, euro-atlantismul ar putea scăpa Moldova de oligarhii de influență rusă, dar aceștia ar fi imediat substituiți de marile corporații internaționale occidentale, care nu sunt cu nimic mai bune.
Marius Albin Marinescu: Deci dumneavoastră sunteți de părere că este mai bine că a câștigat tabăra pro-rusă?
Corvin Lupu: Domnule director, eu nu pun problema sentimental, cum văd că o pun politicienii din tabăra pro-europeană, ca și mulți „deontologi” de la București, care mențin discuția pe o singură direcție, fixând „calului” ochelarii ferm. Acești „deontologi” apar aproape în fiecare zi, la televiziuni și în presa scrisă. Unii sunt de o modestie înspăimântătoare în evaluările pe care le fac. Eu judec la rece și analizez în funcție de evoluțiile internaționale și modul de acțiune al marilor puteri, nu după cum aș dori eu să se deruleze evenimentele.
Cu doi ani în urmă, am fost invitat la Chișinău la o întâlnire cu ministrul în funcție al Apărării Republicii Moldova, cu alți generali și ofițeri superiori din armată, serviciile de informații și din Ministerul de Interne, foști miniștri, oameni politici și istorici. Părerile pe care le-am expus în acel cadru mi le păstrez și astăzi, după doi ani de evoluții rapide ale sistemului internațional. Am fost impresionat de cât de exaltați erau pro-euro-atlantiștii basarabeni din armată, din servicii și din poliție. Nu mi s-a părut că gândesc și acționează cu realism și le-am spus acest lucru. I-am sfătuit să nu își construiască nici un proiect de țară în adversitate cu Rusia, ci doar de conivență cu Rusia. Nu erau deloc încântați de propunerea mea. Ei tratează Rusia ca pe veșnicul inamic și rămân imobili în acest loc al istoriei. Este o greșeală! Pro-atlantiștii caută susținere peste mări și țări împotriva Rusiei de lângă ei și acest lucru nu este de găsit decât în cadrul unor gânduri încărcate de speranțe deșarte, pentru care sunt dispuși să plătească oricât, fără să calculeze prețul.
Eu am încercat să le spun această idee, pe care o consider cea mai importantă. Din acest motiv, am renunțat să le mai spun gazdelor mele de la Chișinău multe alte idei cu care plecasem pregătit de acasă. Le-am reamintit colegilor moldoveni greșeli politico-diplomatice românești importante, făcute în perioada interbelică și faptul că SUA nu au recunoscut niciodată în istorie apartenența Basarabiei la România, nici după primul război mondial, când Basarabia s-a unit cu România, nici în perioada interbelică și nici la sfârșitul celui de al doilea război mondial, când s-au desenat hărțile Europei și ale Lumii și când s-au împărțit sferele de influență. Și atunci ne întrebăm: pe ce se bazează cei care propagă întruna reunificarea Basarabiei cu România? Repet, am insistat să le dau prietenilor de la Chișinău sfatul să nu minimalizeze Federația Rusă, cu atât mai mult cu cât Moscova controlează informativ adâncurile societății din Moldova. Cine deține informația, deține și puterea. Puterea nu aparține politicienilor, ci serviciilor. Profesorul Cristian Troncotă, aflat alături de mine, mi-a susținut afirmațiile și a spus  despre serviciile secrete rusești: „Credeți-mă, sunt foarte bune!”
Marius Albin Marinescu: Puteți fi acuzat că sunteți un susținător al Rusiei? 
Corvin Lupu: Domnule director, problema nu se pune că eu „țin cu rușii” și fac propagandă pentru Rusia! Este o prostie! Acum, nici o supărare, proști sunt mulți. Problema este că ceea ce spun eu sunt concluzii la analizele pe care le-am făcut, într-o lungă perioadă de timp. Eu am ajuns la concluzia că regimul euro-atlantic a dat faliment în România, dar imaginea falimentului său este acoperită de tot felul de gazete de perete propagandistice, iar „scârțâielile” produse de fisurările sistemului sunt acoperite de corul asurzitor al propagandiștilor profitori de pe urma jefuirii României. Politica de globalizare, erodatoare a statului național unitar român, este dăunătoare etniei române. În cadrul acestei politici de globalizare forțată, minoritățile „zburdă”, iar majoritatea românească este lovită pe multiple planuri, iar timpul lucrează împotriva ei, în condițiile actuale.
Pe de altă parte, domnule director, a fi susținător sau chiar admirator al Rusiei, este același lucru cu a fi admirator al SUA, al Chinei, al Germaniei etc. O asemenea „acuzație” nu m-ar dezonora.
Marius Albin Marinescu: Această părere a dumneavoastră nu s-a impus pe „piața” analizei politice românești. Conducătorii clasei politice românești sunt de părere că euro-atlantismul este singura cale acceptabilă…
Corvin Lupu: Da, așa este. Clasa politică românească, aservită în totalitate regimului colonial impus României nu are nici curaj să spună adevărul și nici puterea să lupte pentru interesele profunde ale României. Ea se complace în poziția de slugă a stăpânitorilor străini. Dar, haideți să privim în jurul nostru: țările Grupului de la Vișegrad nu mai admit impunerea în țările lor a măsurilor Comisiei Europene care nu corespund intereselor naționale ale celor patru state. Polonia și Ungaria și-au consolidat politica de creștere a puterii statului și de control al statului asupra resurselor naturale, a finanțelor țării și a deciziilor scial-politice. Acest lucru a fost posibil prin subordonarea mai mare față de propriul stat și mai mică față de NATO a serviciilor secrete și a armatelor acestor patru țări. Bulgaria și-a ridicat și ea mult nivelul deciziilor suverane. Grecia la fel. Nu mai vorbim despre Marea Britanie, care a decis să părăsească UE. Toți sunt proști? Au ajuns conducătorii sistemului euro-atlantic din România cei mai deștepți din Europa? Noi, de la periferie, suntem în măsură să dăm lecții? Suntem oare atât de deștepți încât nu mai trebuie să reflectăm lucid dacă nu cumva cei din jurul nostru au dreptate și chiar decid în cunoștință de cauză și conform intereselor națiunilor pe care le conduc? Răspunsurile la aceste întrebări sunt foarte importante.
Marius Albin Marinescu: Discuția a ajuns într-un loc deosebit de sensibil și atunci vă întreb: cum vedeți dumneavoastră necesitățile României în contextul geopolitic actual, după anunțul președintelui ales al SUA legat de reorientarea țării spre izolaționism și nevoia finanțării apărării de către fiecare țară în parte, în condițiile Brexit-ului, în condițiile politicii suverane de promovare prioritară a intereselor naționale de către statele Grupului de la Vișegrad, în condițiile alegerilor din Bulgaria, câștigate de tabăra pro-rusă și de retragerea de la guvernare a euro-atlantiștilor, în condițiile reorientării către Rusia și Asia a politicii Turciei și a victoriei lui Dodon, la care v-ați referit anterior?
Corvin Lupu: România a dus o politică cu sens unic, de supunere necondiționată față de puterile din NATO și UE. Practic, România nu a negociat nimic, acceptând tot ceea ce i s-a impus și nu a calculat niciodată în ultimele două decenii și jumătate, după dezmembrarea Uniunii Sovietice, prețul cu care acceptă condițiile care i se impun. Or, în politică, ca și în viață, totul are un preț. Acest preț poate fi uneori prea mare, alteori de neacceptat. Or, conducătorii României, au acceptat toate prețurile care i s-au impus și au achitat toate notele de plată care le-au fost puse sub nas, din munca poporului român și din acumulările sale dintr-o întreagă  jumătate de secol de dezvoltare.
România nu și-a elaborat nici un proiect alternativ, nu are nici o linie de refugiu în condițiile eșecului politicii euro-atlantice, la care m-am referit anterior. România are mare nevoie de a-și reformula relațiile cu toți vecinii, prin tratate de bază actualizate. Eu cred că ar trebui să fie reanalizate și unele dintre prevederile secrete ale înțelegerilor cu UE și cu NATO, cu atât mai mult cu cât aceste prevederi secrete, altele decât tratatele „la vedere” nu au fost aprobate de Parlament și nici prin referendum legal. Referendum-ul din noiembrie 2003, privitor la modificarea Constituției, din noiembrie 2003, a fost unul dintre cele mai mari falsuri electorale din istoria României, aflându-se „cu cinste” în aceeași bancă cu alegerile falsificate de comuniști în noiembrie 1946.
După părerea mea, este necesară o decuplare a României de la o mulțime de prevederi ale UE și ale NATO. Mă refer la cele care anulează suveranitatea națională înscrisă în Constituție. România a semnat aderarea la NATO și la UE ca stat suveran. Ulterior și-a pierdut constant din suveranitate, ceea ce nu ar mai trebui să continue. Dacă s-a semnat în secret cedarea suveranității, acea semnătură este lovită de nulitate și trebuie anulată deîndată. Până nu este prea târziu.
Pe de altă parte, după părerea mea, România s-a comportat ca un dușman incomod al Rusiei, aflat în proximitatea ei, or, nici o mare putere nu-și tolerează dușmanii în imediata apropiere. După părerea mea, este doar o chestiune de timp până când Rusia va acționa în România, într-un fel sau altul, pentru a înlătura adversitatea guvernului de la București. După părerea mea, securitatea României în fața Rusiei nu se poate asigura cu scutul de la Deveselu, sau aducând tancuri și elicoptere de asalt pe Prut, sau solicitând relocări de rachete și alte arme pe teritoriul național. Adversitatea militară față de Rusia este o prostie fără seamăn pe care o propun uneltele din România ale celor care ne vor răul și ale celor care vor să ne vândă arme. L-am auzit pe generalul Degeratu propunând ca România să aducă rachete americane din Germania și din Turcia, care să descurajeze Rusia. Eu nu împărtășesc deloc această părere.
Cele mai mari șanse de a îmbunătăți raporturile României cu Rusia le are diplomația. Noi trebuie să comunicăm permanent cu Rusia și să ne îmbunătățim raporturile cu ea. Acesta este obiectivul de securitate națională primordial al României. La Moscova, România este privită ca un inamic și acest lucru este foarte grav. Suntem în același punct în care eram în preajma celui de al doilea război mondial.
Marius Albin Marinescu: Dar Rusia are oare interesul să-și îmbunătățească raporturile cu România?
Corvin Lupu: Guvernul de la Moscova nu are interesul să aibă conflicte suplimentare. Rusia este o putere globală. Ea are conflicte în Ucraina și în Siria, dispute teritoriale cu Japonia, dispute pe tema sancțiunilor economice reciproce cu UE și este afectată de vulnerabilitatea „cordonului sanitar” care o înconjoară. Pentru a se simți în siguranță, Rusia are nevoie să-și țină potențialii inamici la distanță. Or, NATO, împotriva înțelegerilor convenite, s-a apropiat cu baze militare și cu supunerea politică a unor state și a încercuit-o (Țările Baltice, Polonia, România). Complexul militaro-industrial care conduce Federația Rusă, în frunte cu Serviciul Federal de Securitate și președintele Putin, este angajat într-un efort de etapă pentru a-și restabili „cordonul sanitar” de securitate din jurul Rusiei și în zona europeană. Succesele mari ale Rusiei în asigurarea securității în sud-vestul țării, respectiv în raporturile cu Turcia și la Marea Neagră, prin alipirea Crimeei și preluarea controlului asupra estului Ucrainei, cea mai bogată regiune a acestei țări, nu a finalizat restabilirea deplinei securități a Rusiei la frontierele ei vestice. România nu trebuie să ignore aceste eforturi rusești și nu trebuie să ajungă, la fel ca în perioada interbelică, să accepte forțat voința Rusiei, după prealabile refuzuri de comunicare. Prin comunicare, România trebuie să-și abordeze și ea propriile interese de securitate. Rusia are putere mare și poate oferi mult, la fel cum poate să-și afecteze mult inamicii. Noi nu trebuie să fim un inamic al Rusiei, sub nici o formă. Noi trebuie să fim un bun vecin al Rusiei, astfel ca Rusia să nu aibă interesul să ne slăbească, pentru dacă vrea să ne slăbească, poate să o facă. Dacă Rusia nu ne va recunoaște interesele de securitate, degeaba ni le recunoaște NATO!
Această linie de conduită diplomatică eu am propus-o de multă vreme, de ani de zile. Acum ea apare cu un contur mai apăsat, iar timpul lucrează și scoate tot mai mult la iveală viabilitatea acestui proiect de țară.
Marius Albin Marinescu: Foarte interesant ce ne spuneți și destul de greu de combătut.
Corvin Lupu: În încheiere, revenind la problematica Republicii Moldova, de la care a pornit discuția noastră,  aș dori să mai spun câteva lucruri de fond, în afara oricărei judecăți patriotico-sentimentale. În epoca modernă și contemporană, Basarabia a fost în componența României doar 25 de ani. În componența Rusiei țariste a stat 105 ani, iar în componența Uniunii Sovietice a stat alți 72 de ani. Din 1992, s-a aflat în C.S.I. Amprenta rusească este puternică în toată Basarabia. Rusofonii sunt în număr mare. Ei nu au nici un fel de atașament față de România. În cei 25 de ani în care Basarabia a fost integrată României, guvernele de la București nu au sprijinit deloc dezvoltarea acestei provincii. În campaniile electorale, în goană după voturi, politicienii de la București promiteau marea cu sarea, dar nu făceau nimic… Din această cauză, atașamentul populației din Basarabia față de România a fost și este destul de scăzut.
Numărul mare de voturi obținute de Maia Sandu, ca reprezentantă a politicii euro-atlantice în Republica Moldova s-a datorat în mare măsură dorinței multor tineri și a familiilor lor de a lucra sau de a se stabili în România sau în alte state din U.E. Această aspirație a „mânat în luptă” mulți basarabeni. Or, eu sunt de părere că viitorul Republicii Moldova este grav afectat de depopularea țării și de pierderea genetică mare. Pleacă valorile și inteligențele și rămân să procreeze mediocrii, proștii și țiganii. Din această cauză, ca și în cazul României, eu sunt un susținător al descurajării plecării tinerilor în țările bogate din Occident, inclusiv prin mijloace administrative, la care nu am să mă refer astăzi. Moldova, ca și România, nu câștigă nimic din plecarea acestor tineri, ci, din contră, pierd foarte mult.
Problema unirii Republicii Moldova cu România nu este realistă și adoptarea ei ca un program național românesc aduce prejudicii de securitate atât României, cât și Moldovei. Federația Rusă nu dorește unirea. Nu uitați că Armata a 14-a a Federației Ruse se află în Republica Moldova. Deci, ne învecinăm cu Rusia. Acolo unde este armata Rusiei, este Rusia! Restul sunt povești, iar dacă poveștile sunt rostite de oficiali ai statului român sau ai celui moldovean, acestea ne aduc prejudicii de securitate. Și vorbele produc efecte, dacă sunt rostite de oficiali. Apoi, repet ce v-am mai spus: SUA nu au recunoscut niciodată în istorie apartenența Basarabiei la România. Asta înseamnă că Basarabia nu aparține României, în viziunea decidenților Lumii. Ambasadorul SUA la Chișinău a spus explicit acest lucru, în vara acestui an. Ce mai vrem? Vrem doar să ne hrănim cu himere și să adunăm adversități, atât noi, cei din România, cât și frații noștri de dincolo de Prut? Asta este istoria. Trebuie să căutăm alte forme de cooperare, decât cele neagreate de marile puteri.
În încheiere, repet că, după părerea mea, orice proiect de țară făcut de Moldova sau de România în adversitate cu Rusia este foarte periculos și afectează securitatea națională a celor două țări. Prin cooperare diplomatică se pot obține multe, prin adversitate, nu se poate obține nimic.

13 comments:

Huhu Rezea spunea...

Comentariu recuperat:

O analiza exceptionala.ASTA ESTE >>clasa politica aservita> cand clasa politica nu va mai fii aservita , da,da aste este , clasa ploitica de la noi este aservita altor interese . la "Orice proiect de ţară făcut de R.Moldova sau de România în adversitate cu Rusia dăunează siguraţei naţionale"
Eliminați conținutul | Ștergere | Spam
Eufrosina Nedelcu

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Huhu Rezea spunea...

@Anonim, alias @Adrian Bontas

Asa.... și ce au reținut monitorii blogului pentru revista presei a mapn? Citează-ne și nouă dacă ai acces la acel site!

iceparu spunea...

Interesant.Realista analiza.

Carpe Diem spunea...

Autorul articolului lasa sa transpara o capacitate de sinteza remarcabila,lucida si echidistanta,neafectata de exaltare,misticism,ori slugarnicie.
Iar articolul in sine,este admirabil nu doar prin argumentele solide si de bun simt.Ci,mai ales,prin faptul ca lasa sa se observe si ceea ce nu spune explicit,iar prin aceasta ne invita in mod direct sa facem si noi insine un exercitiu de gandire,pentru a ne releva singuri adevarurile multor elemente concrete care compun ansamblul.Cam asta ar fi primul pas,prin care sa ne ajutam singuri.Iesirea din letargie si perceperea lucrurilor asa cum sunt ele,nu cum doresc stapanii si manipulatorii.Am permis mult rau,insa,inca nu e totul pierdut.

Huhu Rezea spunea...

@Carpe Diem
Prin interviu, cunoscutul istoric sibian nu îndeamnă la pasivitatea în problema Basarabiei. Se cere multă diplomație și mai ales evitarea gafelor. Una dintre gafe ar fi ratificarea Acordului de graniță dintre România și R.Moldova.
Corvin Lupu este cel care anii trecuți s-a luat în piept cu cei din conducerea fostei Securități, care mai sunt în viață, și cu conducerea ACMRR din SRI, scriind volumul „Trădarea Securității”. Cine vrea să afle mai mult poate citi site-ul Ziaristionline.

Iulian Mares spunea...

Huhu,
Sau poate cumoara cartea! Eu am retinut- o la libraria Eminescu!

Iulian Mares spunea...

Huhu,
Urneaza pasii!....pt cont de acces.

http://www.mapn.ro/revista_presei/

Eufrosina Nedelcu spunea...

Acestuia de ii este scarba sa se duca orium la doctor ca este bonav ..bolnav la cap ,altceva nu ai de spus la acest interviu?

Iulian Mares spunea...

All,
Ce parere aveti despre afirmatiile din comunicat, in integralitatea lui, dpv juridic?

http://sindicatulcmd.blogspot.ro/

Huhu Rezea spunea...

@mares
Partea a 2-a a comunicatului lui Dogaru este o tâmpenie căreia nu trebuie să-i acordați atenție.

Art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativa
3) Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial.
Fac exceptie prevederile din ordonantele Guvernului care au prevazut norme de abrogare si au fost respinse prin lege de catre Parlament