Până în anul 1997 numai militarii beneficiau de un regim derogatoriu de la legea din sistemul public de pensii. Regimul derogatoriu în stabilirea pensiilor venea din istorie...tocmai de la A.I. Cuza.
După mai bine de 110 ani, Valeriu Stoica, ministrul justiției din Guvernul Ciorbea, al Convenției Democrate, a promovat în Parlament proiectul Legii nr. 142/1997 prin care, inspirându-se din legea pensiilor pentru mlitari, a propus acordarea pensiei de serviciu și pentru magistrați, dar cu un algoritm de calcul diferit. Expunerea de motive se baza pe similitudinea de privațiuni dintre militari și magistrați, pentru a justifica pensiile speciale pentru magistrați.
Guvernele Convenției Democrate au pornit în paralel o campanie de reformă a pensiilor din sistemul public, astfel că prin Legea nr. 19/2000, numită și legea contributivității, au abrogat articolul din Statutul magistraților, prin care magistrații abia primiseră pensie de serviciu.
A urmat sesizarea Curții Constituționale. Aceasta s-a grăbit să emită celebra Decizie nr. 20/2000 prin care s-a justificat menținerea pensiilor de serviciu pentru magistrați cu un argument scos din pălărie, care a rămas tabu, potrivit căruia magistrații au un statut constituțional, că lefurile și pensiile lor derivă din acel statut și nu e de nasul Guvernului sau al Parlamentului să emită norme de rang inferior, prin care să afecteze statul magistraților. Era o prostire pe față a opiniei publice. Legea 92/1992 privind Statutul Magistraților, legile salarizării si pensionării magistraților au fost emise de Parlamentul României, nu sunt emanația Constituției din 1991.
"Intre magistrati si ceilalti e o diferenta fundamentala: ei au statut constitutional, ceilalti au statut legal. Cand ai statut legal, infiintat prin lege, chiar si lege organica, poti umbla la el oricand, prin lege l-ai infiintat, prin lege il modifici, prin lege il completezi, si tot prin lege poti sa-l si desfiintezi. Cand e statut constitutional, nu poti nici modifica, nici adauga, nici completa, nici desfiinta prin lege ca este prevazut in Constitutie", explica fostul judecător CCR, Ioan Predescu.
După modelul pentru magistrați alte categorii sociale au revendicat și au obținut pensii speciale: piloții, diplomații, grefierii, parlamentarii, functionarii parlamentari, aleșii locali. Așa au ajuns pensiile militare tăvalite printre pensiile speciale ale diverșilor emanați postcomuniști.
Filozofia lui Predescu, înscrisă în Decizia nr. 20/2000 a CCR, stă la baza declarării ca neconstituțională a oricărei încercări a legislativului de a aduce corecturi legilor care reglementează salarizarea și pensionarea magistraților și care a permis desfiintarea în anul 2010 a tuturor pensiilor speciale, mai puțin cele ale magistraților.
Deci, în 1997 nu erau pensii pentru magistrați. Ele au fost instituite prin lege. Peste numai 3 ani, pensiile magistraților nu puteau fi desființate prin L 19/2000 pentru că ar fi fost o discriminare față de militari și pentru că ar fi o emanație constituțională. Peste alți 10 ani, desfiintarea pensiilor militare nu mai era o discriminare față de magistrați.
Aceeați filosofie a permis plafonarea prin două ordonanțe a pensiilor militare, dispoziții pe care CCR le-a declarat a fi constituționale, pe motivul că pensiile militare sunt în intregime necontributive și nu ar reprezenta drepturi câștigate.
Să vedem dacă această filosofie strâmbă va putea fi impusă și neomarxiștilor din noua majoritate guvernamentală, cât si celor antisistem din opoziție. Aștia încep cu reformarea însăși... a Curții Cnstituționale.
