Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Razboi Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv Romania), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte. 
 
 
Continutul Tratatului-rezumat- 
Tratatul este divizat în patru părți. 
Prima parte include Pactul  Ligii Națiunilor (parte comună pentru toate tratatele de pace încheiate  după Primul Război Mondial).
Partea a doua  (articolele 27-35) definește frontierele Ungariei cu  statele vecine.  În principiu, acestea sunt actualele frontiere ale  Ungariei. Frontiera  româno-ungară este descrisă în secțiunea a doua a  articolului 27 (traseul actualei frontiere între România și Ungaria).
În  principiu, Tratatul consfințea includerea teritoriului   Croației-Slavoniei (partea de nord a Republicii Croația) și Voivodinei  (inclusiv treimea de vest a Banatului)  în cadrul Regatului Sârbilor,  Croaților și Slovenilor, a Slovaciei și  Ruteniei (azi: Republica  Slovacia și, respectiv, Regiunea Transcarpatia  din Ucraina) în cadrul  Cehoslovaciei, a Transilvaniei și părții răsăritene a Banatului în  cadrul României și a Burgenlandului în cadrul Republicii Austriei.
Partea a treia  (articolele 36-78), intitulată "Clauze politice pentru  Europa",  conținea o serie de clauze privind, pe de o parte, cadrul  bilateral al  relațiilor dintre Ungaria și statele vecine, recunoașterea  unor clauze  politice privind anumite state din Europa (Belgia, Luxemburg  etc.),  dispoziții referitoare la cetățenie, protecția minorităților  naționale.
Partea a patra  (articolele 79-101), intitulată "Interesele Ungariei  în afara  Europei", conținea prevederi referitoare la renunțarea de către  Ungaria  la tratatele încheiate de către Dubla Monarhie cu  Maroc, Egipt, Siam (  Thailanda de azi) și China 
