![]()  | 
| Maruca Cantacuzino și George Enescu | 
Marea dragoste a compozitorului a fost şi a rămas până în ultimele clipe  ale vieţii sale, Maria Cantacuzino, cea care i-a devenit soţie în 1937.  Moştenitoare a unei vechi familii aristocratice din Moldova, Maruca -  aşa cum era alintată de cei dragi - l-a întâlnit prima dată pe Enescu la  Sinaia, în Castelul Peleş, unde compozitorul era adesea invitat de  către regina Elisabeta a României.
 După căsătoria lor din 1938, Maruca şi Enescu au locuit în clădirea din  spatele Palatului Cantacuzino, care îi rămăsese Marucăi după moartea  soţului ei, Mişu Cantacuzino.
 Enescu a părăsit România în toamna anului 1946. Pentru el n-a fost o  bucurie să plece, era foarte legat de locurile lui. Dacă a făcut-o, a  făcut-o pentru că se instaurase regimul comunist şi începuse să  anticipeze dezastrul care va urma. 
 Pentru Enescu, Parisul a fost totuşi un exil, un loc în care s-a dus  forţat de nişte împrejurări. Timpul i s-a scurs dând lecţii de vioară şi  compoziţie, ţinând conferinţe, concertând.
Muzicologul Viorel Cosma a povestit  că marele compozitor a avut un copil din flori, a fost  înşelat de soţie şi a murit în mizerie, într-o cameră de hotel din  Paris. În casa părinţilor săi din Dorohoi, Enescu a cunoscut o tânără  menajeră, o femeie simplă, dar care l-a iubit foarte mult şi cu care a  avut o fetiţă, a mai povestit Cosma. Elena Dinu, fiica lui Enescu, a  devenit mai târziu croitoreasă la Opera Naţională din Bucureşti, a mai  spus muzicologul. Maruca Cantacuzino, soţia lui Enescu, a trebuit să  accepte existenţa copilului din flori şi faptul că marele compozitor îi  trimitea fetei bani din Paris, unde s-a mutat în 1946.
Ilie  Kogălniceanu povesteşte în „Destăinuiri despre George Enescu" că  muzicianul a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, prinţesa Maruca  Cantacuzino, în jurul anului 1907, dar legătura lor a început prin anul  1914. Ea era căsătorită cu Mihai Cantacuzino, împreună cu care avea doi  copii. Enescu cânta deseori în prezenţa soţului Mărucăi la seratele  mondene din casele ei. „Enescu acceptase, n-avea încotro, poziţia de  cântăreţ de curte în casa Mărucăi", scrie Kogalniceanu.
In 1928,  soţul Măruăai a murit într-un accident de maşină. Ea va păstra numele  soţului şi nu va renunţa la titlul de prinţesă după căsătoria cu Enescu  din 1937. În perioada relaţiei cu Enescu, Maruca a avut şi o legătură cu  filosoful Nae Ionescu, ce a durat şase ani. Enescu a suferit mult din  cauza acestei situaţii.
George Enescu  a trecut în eternitate în noaptea de 3 spre 4 mai 1955, la Paris, fiind  înmormântat în cimitirul Pere Lachaise. Maria Cantacuzino i-a  supravieţuit încă treisprezece ani, stingându-se din viaţă în Elveţia,  în 1968.
Sursa Adevarul 
