Doar o minoritate de romani vrea iesirea Romaniei din NATO

 Sondaj INSCOP.

In contradictie, izolationistul Calin Georgescu, cel cu pretentia de a ajunge presedinte al Romaniei, sustine ca NATO foloseste Romania ca baza de lansare a unui atac impotriva Rusiei. 

Coridorul terestru NATO spre Dobrogea care ocoleste Ungaria si Turcia

 Pe 11 iulie 2024, ministrul român al apararii naționale, Angel Tîlvăr, ministrul grec al apărării, Nikos Dendias, și omologul lor bulgar, Atanas Zaprianov au semnat la summitul de la Washington scrisoarea de intenție pentru crearea unui coridor de mobilitate militară între România, Bulgaria și Grecia.

Scopul este de a asigura transportul rapid de trupe si tehnica militara de la Marea Egee spre Dobrogea, ocolind calea maritima prin stramtoarea Bosfor, controlata riguros de Turcia.  

In acelasi timp, culoarul evita traversarea Muntilor Carpati  si teritoriul Ungariei, care oricand poate defecta si se poate opune tranzitarii de trupe militare si terhnica militara spre granita estica a spatiului euro-atlantic.

Traseul de cca 1250 de km uneste orasele Salonic si Alexandoupolis din Grecia cu Burgas si Varna din Bulgaria si continua pana la Constanta, cu legaturi pana spre nordul Moldovei, spre granita cu Ucraina.

Traseul autostrazii va fi definitivat in toamna  in cadrul unei trilaterale care se va tine la Alexandroupolis.

In timpul razboiului rece, Nato a dezvoltat numeroase facilitati militare si de combustibili in porturile din Grecia si Turcia. 

Prin acest coridor se asigura accesul rapid la respectivele facilitati militare in cazul extinderii razboiului ruso-ucrainian spre litoralul vestic al Marii Negre. 

Coridorul creat va avea si un rol descurajator pentru intentiile expansioniste ale Rusiei in Balcani.

Dincolo de rolul strategic al soselei de mare viteza, nu trebuie neglijata importanta sa economica si turistica  pentru cele 3 tari tranzitate, dar si pentru Turcia 

Scopul este de a 

Din interventia domnului General Chelaru la 20 de ani de NATO in Romania

UPDATE

Masura reparatorie  pentru toti pensionarii militari!

Printr-o ordonanta de urgenta, cu articol unic, Guvernul Ciolacu poate face  dreptate:

Articol unic:

"Articolul XI din OUG nr.26/2024 se aplica si soldelor de grad din baza de calcul al pensiilor militare stabilite prin  Legea nr. 223/2015 cu modificarile si completarile ulterioare."

****************************************************

Solda unui militar în termen este mai mare decat solda unui general care a acționat pentru întrarea României în NATO  Adevărul trist despre recunoștință fata de Oștire.

A  fost bine ales momentul, pentru a evidentia consecintele dezastruoase ale eliminarii ACTUALIZARII pensiilor militare.

Sa concretizam discursul  domnului general Chelaru de la tribuna Parlamentului, despre soldele de grad,  la 20 de ani de la intrarea Romaniei in NATO! 

Nesimtirea celor care au condus Armata in ultimii 10 ani, care prin Legea 223/2015 au golit institutiile militare de personal calificat, este atestata si de  inghetarea cuantumului soldelor  de grad pentru cei care au iesit la pensie inainte de  anul 2018.

Soldele de grad din anul 2017, potrivit  Anexei VI  a Legii nr. 153/2017, cuantumuri care se regasesc si astazi in baza de calcul a pensiilor militare stabilite inainte in anul 2018; sunt  doar indexate. 

Cuantumul soldelor de grad in anul 2024, potrivit OUG nr. 26/2024

In urma cu 20 de ani, Romania a devenit oficial membra NATO, in cadrul celei mai mari extinderi a organizatiei militare

 

Adrian Nastase, prim-ministru, depune instrumentele de ratificarea a Tratatului Atlanticului de Nord, la Washington, Secretarului de Stat, Collin Powell

La 29 martie, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia au devenit oficial membre NATO prin depunerea instrumentelor lor de aderare la Guvernul Statelor Unite.

La ora locală 13:00, prim-miniștrii celor șapte țări au predat instrumentele lor de aderare la Tratatul Atlanticului de Nord secretarului de stat american Colin Powell, care le-a acceptat în numele Statelor Unite, care este națiunea depozitară pentru Tratatul.

Ceremonia a avut loc în Camera Cash a Departamentului Trezoreriei SUA din Washington, DC

În acel moment, cele șapte țări au devenit oficial părți la Tratatul Atlanticului de Nord și membre ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. Aceasta este a cincea și cea mai mare rundă de extindere din istoria NATO, aducând NATO la 26 de țări membre.

Evenimentul a fost sărbătorit cu o ceremonie specială găzduită de președintele Statelor Unite ale Americii George W. Bush la Casa Albă și la care a participat secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer.

Aderarea celor șapte noi membri va fi marcată de o ceremonie specială de ridicare a drapelului la sediul NATO de la Bruxelles, pe 2 aprilie. Acesta va fi urmat de un prânz informal de lucru al miniștrilor de externe ai celor 26 de țări membre.

02 aprilie 2004, s-a ridicat drapelul Romaniei la sediul NATO din Bruxelles, in prezenta ministrilor Pascu Mircea, aparare, si Mircea Geoana-externe. 

Fara Ordonanta nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naţionale, Romania n-ar fi fost acceptata in NATO.

Viziunea politica din acei ani isi demonstraeaza din plin utilitatea in acesti ani, cand, din nou, norii negri  ai razboiului se ivesc dinspre rasarit.

Forta de raspuns a NATO poate creste de la 200 000 la 500 000 de oameni dupa o jumatate de an de la agresiune

Remarcă din presa maghiară: România va deveni unul dintre cele mai puternice bastioane de pe flancul estic al NATO.

 David Nagy, analist politic, expert în politica de securitate și apărare. A studiat la Universitatea Națională a Serviciului Public din Budapesta și la Universitatea din Haifa. După ce a absolvit Politica Internațională de Securitate și Apărare, a început să lucreze la Institutul Dunării ca cercetător. În prezent, lucrează ca analist senior la EuroAtlantic Consulting & Investment Plc. Principalele sale domenii de cercetare includ geopolitica și politica de securitate în Europa Centrală și în Orientul Mijlociu, cu un accent special pe Israel. A publicat pe un ton neutru  articolul de mai jos, în "Hungarian Conservative".

Atrage atenția asupra propunerii premierului polonez Mateuz Morawiecki ca Polonia, România și Ucraina să formeze o comunitate economică.

"Cu un program de achiziții de arme la scară largă și o cooperare mai strânsă a SUA, România va deveni unul dintre cele mai puternice bastioane de pe flancul estic al NATO.

Războiul pe scară largă al Rusiei împotriva Ucrainei a marcat un punct de cotitură istoric, așa-numitul „Zeitenwende”, pentru Europa Centrală și de Est în multe zone. Din cauza agresiunii Moscovei, regiunea nu mai este capabilă să-și mențină rolul de legătură de decenii între Europa de Vest și Rusia. În schimb, țările care alcătuiesc flancul estic al NATO s-au angajat în programe majore de modernizare și achiziție de arme și caută să devină gardienii de descurajare militare ai Europei. În cursa înarmărilor declanșată de agresiunea rusă în Europa, regiunea a decolat cu mare avânt și, deși Polonia ia lumina reflectoarelor în acest sens, și România depune eforturi serioase pentru a-și spori consolidarea apărării la un nivel superior.

Dezvoltarea Forțelor Române

La începutul lunii aprilie, Parlamentul României a aprobat cinci programe de achiziții de arme pentru Comisia Mixtă de Apărare a Ministerului Român al Apărării, cu un buget de cheltuieli combinat de aproximativ 10 miliarde de dolari.. Cea mai mare achiziție este pentru 41 de sisteme de rachete de apărare aeriană cu rază scurtă și foarte scurtă (SHORAD / VSHORAD), în valoare de 4,2 milioane de dolari. Forțele aeriene vor primi 16 baterii, trupele terestre 25 de baterii. Proiectul va fi derulat în două faze, prima dintre care se va derula din acest an până în 2031. Ministerul român al Apărării intenționează să cheltuiască 2,995 miliarde de euro pentru achiziționarea a 298 de vehicule de luptă blindate pe șenile, dintre care 246 vor ajunge în următorii patru ani. Programul de achiziții, cu un buget de 1,923 miliarde de dolari, ar oferi cinci batalioane de trupe terestre cu câte un tun autopropulsat de calibrul NATO de 155 mm fiecare.

Bucureștiul ar urma să achiziționeze, de asemenea, 186 de rachete aer-aer cu rază medie de acțiune, ghidate de radar AIM-120 AMRAAM pentru aeronava de luptă F-16 a Forțelor Aeriene, printr-un acord interguvernamental cu Statele Unite, pentru o sumă suplimentară de 372 de milioane de dolari . Acordul va include, de asemenea, achiziția a 299 de rachete aer-aer AIM-9X SIDEWINDER cu rază scurtă de acțiune, ghidate în infraroșu, în valoare de 239 de milioane de dolari.

General Teodor Incicaş, şeful Direcţiei Generale de Armamente a Ministerului Apărării, a indicat că. multe programe de achiziții se desfășoară în paralel pentru a spori capacitățile de apărare ale țării în umbra agresiunii ruse.

„În ceea ce privește programele de echipare, vorbim de 40-50 de programe live. Adică, dacă vorbim de achiziții și contracte în derulare, vorbim de 40 de programe care rulează în același timp: programe ale căror contracte sunt în derulare, programe care sunt în faza de achiziție și altele care fie sunt în așteptare. pentru aprobări suplimentare după aprobarea prealabilă de către Parlamentul României, sau care au fost aprobate și așteaptă să înceapă faza de achiziție ', a spus el.

Bucureștiul a lansat o inițiativă cuprinzătoare de apărare în 2017, în principal pentru achiziționarea de echipamente militare americane, cum ar fi avioane de luptă F-16, rachete Patriot și sistemul HIMARS. Ca răspuns la războiul din vecina Ucraina, parlamentul de la București a decis să majoreze bugetul de apărare al României de la 2% din PIB la 2,5% în acest an.

În luna martie, România a anunțat și achiziționarea a 54 de tancuri M-1 Abrams din Statele Unite pentru a înlocui tehnologia sovietică învechită. În plus, președintele Klaus Iohannis a anunțat în aprilie că va cumpăra F35 Joint Strike Fighters pentru a consolida securitatea aeriană a țării sale împotriva agresiunii. Într-o declarație postată pe site-ul său, președintele a scris: „A avea capacități operaționale de apărare aeriană robuste, credibile, interoperabile, flexibile și eficiente… ca parte a angajamentelor noastre ca stat NATO și UE este esențială pentru ca România să își atingă obiectivele politicii de apărare”. Nu se știe încă câte  aparate din generația a cincea ar cumpăra Bucureștiul.

Solicitarea unei prezențe sporite a SUA

Mai mult, Bucureștiul și-ar aprofunda cooperarea în domeniul apărării cu Washingtonul, și nu exclusiv prin achiziții de arme. La 30 martie, ministrul apărării naționale, Angel Tilvar, a avut o întâlnire cu secretarul american al apărării, Lloyd J. Austin III, la Washington DC. În cadrul întâlnirii s-a abordat necesitatea unei strategii cuprinzătoare pentru securitatea Mării Negre, în care, după cum a spus ministrul român al apărării, Statele Unite ar trebui să aibă un rol de lider.

„Considerăm că este nevoie urgentă de o strategie cuprinzătoare pentru Marea Neagră, sub coordonarea SUA, care să implice actori cheie din regiune. Aceste eforturi vor crea o politică mai solidă, construită în jurul prezenței consecvente și persistente a SUA și a NATO și a unei conduceri active a SUA în regiune”, a menționat Tilvar.

Statele Unite și-au demonstrat deja angajamentul față de regiunea Mării Negre anul trecut, când și-au suplimentat trupele staționate în România cu soldați din Brigada 2 de pușcași a Diviziei 101 Aeropurtate, a adăugat Tilvar. România are aproximativ 3.000 de personal din Statele Unite dislocate în mai multe baze militare din toată țara. La Summit-ul NATO din iunie de la Madrid, Washington a anunțat, de asemenea, că va avea sediul unei echipe de luptă a brigadei rotative (BCT) în România.

Cooperarea militară româno-polonă

Bucureștiul ar întări și cooperarea în domeniul apărării cu Varșovia. Cele mai mari două țări din regiunea Europei Centrale și de Est construiesc cele mai puternice două armate, cu un accent puternic pe interoperabilitatea dintre forțele lor armate. F-16, F-35, Himars și Abrams, printre altele, vor oferi celor două armate mijloacele pentru exerciții comune, împărtășirea experienței și o cooperare mai profundă pe flancul estic al NATO. Acest lucru a fost discutat și de viceprim-ministrul polonez Mariusz Blaszczak și Angel Tilvar la 28 martie, la București, în cadrul consultărilor interguvernamentale polono-române.

'În ceea ce privește trupele terestre, polonezii și românii le echipează și ei cu echipamente foarte asemănătoare. Am comandat HIMARS. Așa au făcut-o și românii, motiv pentru care discutăm despre utilizarea în comun a acestor arme tocmai prin cooperare între forțele noastre armate. Cazul este destul de asemănător în privința Patrioților. Și românii au decis să cumpere Abrams. Și îl vom avea pe Abrams pe echipamentul armatei poloneze deja anul acesta', a subliniat viceprim-ministrul polonez.

La același eveniment, pe lângă aprofundarea cooperării militare, premierul polonez Mateusz Morawiecki a cerut și dezvoltarea unei noi comunități economice.

Premierul polonez ar stimula cooperarea economică cu România și Ucraina pentru a face mai bine auzită vocea regiunii.

Noua comunitate economică din Europa Centrală și de Est pe care Morawiecki are în vedere nu numai că ar ajuta la reconstrucția și integrarea Ucrainei, dar ar putea echilibra centrul de greutate economic din Europa între Est și Vest"

Celebrele AWACS-uri de supraveghere au aterizat pe Otopeni.

Trei avioane de supraveghere. AWACS au aterizat azi la Baza 90  Otopeni, ca măsură de întărire a prezenței NATO în flancul estic al Alianței, pentru descurajarea unei agresiuni a Federației Ruse dincolo de granițele Ucrainei.

Un avion de tipul E-3A poate detecta ținte de zbor joase pe o rază de 400 km și ținte de altitudine medie pe o rază de 520 km, deci pe o suprafața ceva mai mare decât a țării noastre.

Avioanele nu vor depăși în zbor limitele teritoriului României, dar, din Dobrogea, pot ține sub supraveghere  întreaga peninsulă Crimeea.

Un astfel de avion ridicat la o înălțime de 9 100 m  poate detecta ținte aeriene  pe o suprafață de 312 000 km pătrați.

Cele 3 avioane vor executa misiuni de supraveghere în următoarele 2 luni.

Deep stat of SUA va continua cu Joe Adormitul?

Așa ceva....!? Președintele în funcție al SUA să adoarmă în timpul unui interviu... tocmai când era întrebat de viitoarea candidatură la Președinție.

Dacă îl cuprinde somnolența tocmai când trebuie să decidă dacă răspunde unui atac nuclear inițiat de Putin?

Mai sunt doar două săptămâni până la alegerile de la jumătatea mandatului și sondajele anunță un dezastru pentru Democrați, care riscă să piardă majoritatea în ambele Camere.

La Capu Midia, prima tragere cu sistemul de rachete Himars

„La Centrul Național de Instruire pentru Apărare Antiaeriană „General Ion Bungescu", din Capul Midia, au avut loc în premieră, în perioada 8-10 iunie, trageri cu sistemul HIMARS intrat în înzestrarea Brigăzii 8 Rachete Operativ Tactice „Alexandru Ioan Cuza" în anul 2021”, anunță MApN. 

 Tragerile au avut loc în marja exercițiilor „Unirea 22" și „Viforul 22", desfășurate de structuri din cadrul Brigăzii 8 Rachete Operativ Tactice „Alexandru Ioan Cuza” în baza unui scenariu fictiv, care au avut ca scop exersarea tehnicilor, tacticilor și procedurilor pentru asigurarea sprijinului prin foc al unei grupări de forțe care desfășoară operația de apărare a litoralului, transmite Armata

 România a achiziționat în 2019 de la compania americană Lockheed Martin trei sisteme de artilerie bazat pe rachete sol-sol cu bătaie mare HIMARS, fiecare sistem având 18 instalații de lansare, pentru circa 1,5 miliarde de dolari, primul sistem intrând în dotare în 2021.

Lansatorul HIMARS e montat pe camion și poate operaționaliza câte șase rachete de 227mm M270 sau o singură rachetă MGM-140 ATACMS cu rază de până la 300 km.  

Drumul României spre NATO nu a fost simplu

In condițiile actuale ale invaziei Rusiei în Ucraina, sub pretextul că orientarea euro-atlantică a regimului de la Kiev ar reprezenta un pericol pentru securitatea Federației Ruse, și pentru că se mai găsesc zevzeci și printre rezerviști care își defulează oponența față de regimul Iohannis  prin ostilitate față de  NATO și UE, ostilitate care poate fi interpretată și ca orientare spre doctrina panslavistă, vreau să reamintesc că politicienii anilor '90 au fost destul de înțelepți, când au trecut peste orientările lor doctrinare diferite și au stabilit la Snagov strategia de viitor a României: aderarea României la NATO și UE.

Ce făcea singură România, chiar și cu armata numerică din anii '90, în fața pretențiilor hegemonice ale noului Țar al Moscovei? 

In mod sigur avea soarta Ucrainei din zilele noastre! Se bucura de simpatia platonică a OCCIDENTULUI, fără a putea fi ajutată militar.  

"În mai 1997 miniștrii de externe ai statelor membre NATO s-au întâlnit în localitatea Sintra din Portugalia pentru a discuta câte țări urmau să fie invitate să adere la NATO în primul val de extindere. Statele Unite înclinau mai mult spre varianta unui grup de trei țări, decât spre patru sau cinci, cum sugerau propunerile altor membri. Polonia, Ungaria și Republica Cehă erau cele trei favorite, Slovacia și România rămânând încă sub semnul întrebării.

Răspunsul a venit în cadrul Summit-ului NATO de la Madrid din iulie 1997, când s-a optat pentru varianta de trei țări invitate la aderare; cele amintite mai sus. România, a cărei candidatură a fost totuși susținută de unii membri, precum Franța, reprezentată de Jacques Chirac, trebuia să mai aștepte.

,,În 1997 românii începuseră să facă ceea ce trebuie, dar nu făcuseră aceste lucruri suficient de mult timp”, era părerea doamnei Madeleine Albright, Secretar de Stat al SUA la acea vreme.

După Madrid, președintele american Bill Clinton a făcut o călătorie oficială în Europa, cu opriri în Polonia, la Varșovia și în România, la București. Polonia a fost felicitată pentru că primise invitația de a face parte din NATO, iar România a fost asigurată în ceea ce privește o a doua șansă. Tot doamna Albright mărturisește astfel: ,,Dacă Polonia a fost minunată, România a fost incredibilă. Decizia președintelui de a merge acolo a reprezentat unele riscuri. Românii ar fi putut reacționa cu ostilitate la decizia NATO. În schimb, mulțimile erau chiar mai mari și mai entuziaste decât în Polonia.”

A doua șansă a venit odată cu Summit-ul NATO de la Praga din 2002, când România a fost invitată să adere la Alianța Nord-Atlantică. Alături de aceasta, au mai primit invitații și  Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia.

Pe data de 29 martie 2004 România a depus instrumentele de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice, devenind astfel membru oficial al NATO. A urmat, pe 2 aprilie 2004, ceremonia arborării oficiale a drapelului român la sediul NATO.

Din anul 2005, în prima duminică a lunii aprilie se sărbătorește ,,Ziua NATO în România”(preluare din RFI)

Belarus a expulzat ambasadorul Franței... iar Rusia a rupt relațiile diplomatice cu NATO

Rusia a anunţat, luni, suspendarea activităţilor Misiunii diplomatice ruse la NATO şi ale Misiunii diplomatice a Alianţei Nord-Atlantice din Moscova, după expulzarea a opt funcţionari diplomatici ruşi acuzaţi de spionaj, informează cotidianul Le Figaro

Măsurile vor intra în vigoare pe 1 noiembrie şi sunt o reacţie la decizia NATO din 6 octombrie de a expulza opt funcţionari ai Misiunii diplomatice a Rusiei acuzaţi că desfăşurau activităţi de spionaj, a declarat Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe.

Noul sediu NATO din Bruxelles

                                 *********************

Potrivit  L'OBS Ministerul de Externe al Belarus l-a convocat pe ambasadorul Nicolas de Lacoste și i-a cerut să părăsească țara, înainte de 18 10 2020, pentru motivul că acesta a refuzat să prezinte scrisorile de acreditare președintelui Lukașenko. 

Franța, ca și alte țări ale Uniunii Europene, nu a recunoscut rezultatele alegerilor prezidențiale din august trecut, care i-au acordat un al șaselea mandat lui Alexander Lukașenko și au declanșat proteste masive timp de câteva luni, fără precedent în această fostă republică sovietică, un aliat al lui Vladimir Rusia lui Putin.

Uniunea Europeană și Statele Unite au adoptat o serie de sancțiuni împotriva regimului din Belarus după represiunea împotriva oponenților lui Alexander Lukashenko.

În martie, el a expulzat tot personalul ambasadei letone, inclusiv ambasadorul, deoarece autoritățile letone au folosit steagul opoziției bieloruse la un campionat de hochei pe gheață

In august, Minsk și-a retras acordul pentru numirea ambasadorului american Julie Fisher, care a fost confirmat în decembrie ca primul trimis al Statelor Unite în această fostă republică sovietică din 2008.

Svetlana Tikhanovskaïa

Svetlana Tikhanovskaya , despre care opoziția și occidentalii cred că a câștigat alegerile prezidențiale împotriva lui Alexander Lukashenko, se află în exil în Lituania vecină .

Iohannis, în competiție cu 3 femei și cu ostentativitatea față de Rusia, pentru funcția de Secretar General NATO

 Mandatul actualului secretar general NATO, Jens Stoltenberg, expiră în septembrie 2022.

Adjunctul lui Stoltemberg este din anul 2019 pee-see-distuuul Mircea Geoană.

Mandatul adjunctului nu este unul fix, dar poate depinde și de mandatul secretarului general care este unul de patru ani.

Secretarul General al NATO este practic cel mai înalt funcționar public al alianței, persoana direct responsabilă să reprezinte alianța în toate contactele internaționale, în consultările care vizează alianța atât în exterior, cât și în interior și să se asigure că deciziile luate de alianță sunt implementate de către toți membrii săi. Secretarul General are rol de reprezentare și este, practic, primul purtător de cuvânt și de mesaje al alianței. El nu are niciun rol de comandă militară, deciziile de ordin politic, militar și strategic rămân în sarcina fiecărui stat membru al alianței.

Potrivit unei analize care a fost publicată luni, 19 iulie 2021, pe site-ul Politico, "următoarea misiune a NATO e să-și găsească un nou șef", în condițiile în care mandatul actualului secretar general, Jens Stoltenberg, expiră în septembrie 2022.

"România este unul dintre aliații din NATO care asigură pragul de 2 la sută din PIB de cheltuieli pentru Apărare, oferindu-i președintelui Klaus Iohannis o șansă la poziția de secretar general, deși România ar putea fi privită ca un pic prea ostentativă față de Rusia", explică analiza publicată pe site-ul Politico.

Potrivit acestei surse, alți politicieni care au șanse să obțină cea mai înaltă funcție în NATO sunt Kolinda Grabar-Kitarović, fosta președintă a Croației, Dalia Grybauskaitė, fost președintă a Lituaniei, precum și Kersti Kaljulaid, actuala președintă a Estoniei.

Dă Doamne, să avem alegeri prezidențiale anticipate!

Kolinda Grabar-Kitarovic, fosta presedintă a Croației.

Dalia Grybauskaitė, fost președintă a Lituanie

Kersti Kaljulaid, actuala președintă a Estoniei.

Mircea Dusa despre NATO, DGIA, Steaua si problemele sociale ale militarilor

Intreg interviul la B1 Tv poate fi urmarit aici:

Despre prezervarea României în era post-NATO și post-UE

Avem alianțe dar nu și aliați!

Fără să fiu un otan/eurosceptic, am mai scris pe acest blog că, privind retrospectiv în istorie,  niciun tratat politic, economic sau militar nu e veșnic. Axioma este valabilă și pentru NATO și pentru UE. 

Tragedia este că, la noi, nimeni nu pare fi preocupat de prezervarea României în era post-NATO și post-UE. Noi vorbim despre integrare în niște organisme despre care și cele mai prestigioase institute geostrategice observă că „Viabilitatea NATO că forţa militară este mai mult decât neclară şi viitorul Uniunii Europene este nebulos”  Am citat din  George Friedman, președintele-fondator al institutului Stratfor – Global Intelligence.

Pornind de la aceste constatări ale Institutului  Stratfor, Corneliu Vlad scrie în Ziariști Online articolul „NATO şi UE nu sunt nemuritoare. Ar mai fi, pentru România, viaţa după NATO şi UE?

Iată un fragment din articolul care ar trebui să dea frisoane celor care răspund de destinul acestei țări.

„Acum avem aşadar, pe gratis şi nu plătită în aur, dintr-o sursă cât se poate de credibilă, informaţia că nici NATO, nici UE nu sunt nemuritoare, aşa cum n-au viaţa fără de moarte nici omul şi celalalte vietăţi, şi nici imperiile. George Friedman face această afirmaţie, la un moment dat, parcă în treacăt şi fără a-şi dezvolta spusa, într-un articol în care trece în revistă opţiunile geostrategice ale Poloniei. Un stat cu o poziţie ingrată, între Germania şi Rusia, şi căruia nu se ştie cum îi poate fi mai sigur: să se alieze cu una din aceste mari puteri împotriva alteia, să exploateze rivalitatea dintre cei doi mari vecini, să-şi caute un alt mare prieten undeva mai departe (America) ori să se bazeze pe NATO şi UE. Finalul analizei, pentru cine e curios, e că securitatea costă mult. Şi nu numai ca bani.

Iar acum, când Stratfor constată laconic dar clar, tranşant, “neted” (cum ar fi scris Eminescu) precum că şi zilele NATO, şi zilele UE sunt numărate, discursul prezidenţial de la începutul lui septembrie aproape că absolutizează relaţiile şi angajamentele cu NATO, cu UE, cu America. E drept că sunt citate şi o duzină de “parteneriate strategice” ale României, care există mai degrabă că holograme decât “implementate”, dar aceasta în încercarea de a suplini sărăcia contactelor noastre externe la cel mai înalt nivel. (Cineva încerca să justifice autismul internaţional al Cotrocenilor prin participarea la reuniunile obişnuite, la nivel înalt, ale NATO şi UE, dar din nişte secvenţe filmate în aceste incinte am văzut cam despre ce fel de “contacte” şi “schimburi de opinii” e vorba). Căci oare ce oficialitate străină de prim rang a mai poposit la Bucureşti de ani de zile? (E drept că în “România pro-fundă” a fost Viktor Orban, la conaţionalii săi). La Bucureşti s-au perindat doar amploiaţi subalterni de genul dlui Gordon. Adjunct al locţiitorului subsecretarului etc. Din Departamentul de Stat sau şefi de birou de la FMI însărcinaţi cu România. (Pe un emisar american de nivelul dlui Gordon, pe vremea lui Ceauşescu l-ar fi primit un omolog al său român din MAE, ar zice “nostalgicii”). Ministrului britanic de Externe i-a fost îndeajuns să se edifice şi “să dispună” sfaturi într-un desant fulgerător pe aeroportul Otopeni. Vizite deja aranjate la un nivel cât de cât ridicat au fost amânate sau anulate, ca şi reuniuni cu multă lume de afară cum este cea a socialiştilor europeni (popularii europeni, colegi de partid ai susţinătorilor preşedintelui, sau mai de-a dreptul spus ei înşişi susţinători ai preşedintelui României, vor veni totuşi la Bucureşti).

Cine mai e România în lume şi mai ales, ce se întâmplă cu ancorele sale strategice – NATO şi UE? Va mai există, pentru România, viaţa după NATO şi UE şi dacă da, cum va arăta ea? Asemenea întrebări nu par să-şi pună cei îndreptăţiţi să o facă.

A fi aliat fidel în NATO şi a-i livra “eroi” în Afganistan, a fi partener loial în “parteneriate strategice” şi în UE e o fată a monedei, dar a absolutiza rolul şi funcţia acestor cariatide ale securităţii, prosperităţii (câtă mai e ea), fiinţării şi viabilităţii României că stat tine de cealaltă faţă a monedei, de fapt depreciază moneda euroatlanticismului dâmboviţean până la risc.

Ar fi absurd şi de la un punct chiar periculos a nu vedea lumea de dincolo de arealul euroatlantic sau doar prin prisma marilor obiective ale NATO şi UE, care nu ar fi de fel trădate sau abandonate în situaţia când ne-am mai gândi şi dacă ar mai exista, pentru România, viaţă şi după NATO sau UE.

Lumea de după 1990, de după războiul rece, de după “dictatorul” lăudat de Golda Meir, Kisinger, Ciu Enlai, De Gaulle, Nixon etc., e o lume mult mai complexă, mai dinamică, mai imprevizibilă ca înainte şi a miză, practic exclusiv, din comoditate, proastă înţelegere, lipsa de imaginaţie sau pur şi simplu servilism, doar pe o carte, adică pe cele două instituţii europene şi euroatlantice, constructuri cât se poate de onorabile (am zis: cât se poate de) este o atitudine vecină cu miopia politică şi risc ridicat.

Criză politică din România are cel puţin un merit: ne-a arătat că avem alianţe dar nu şi aliaţi la greu, avem parteneriate dar nu şi parteneri de nădejde, avem uniune dar nu suntem uniţi când suntem in dificultate.

Ingerinţele fără perdea de dinafară în bucătăria politicii interne romaneşti, temenelele prezidenţiale publice care au urmat, nu onorează tradiţia diplomaţiei româneşti în acest an care ar trebuit să fie jubiliar pentru politica noastră externă, căci se împlinesc 150 de ani de când avem Minister de Externe.

Nu putem rămâne doar în tranşeele NATO şi UE, ca Stan şi Bran după încheierea războiului, căci şi conservele încep să se împuţineze, şi ridicolul devine tot mai insuportabil, şi dezavantajele devin tot mai preocupante.”

Cronica Romana / Ziaristi Online