Eduard Hellvig, omul inventat de Soros, joacă acum rolul vieţii sale
Citesc şi ascult amuzat toate opiniile unor vectori de imagine din spaţiul public despre Eduard Hellvig, şeful SRI. Aproape toţi analiştii intră în tiparul „gudurării”, trecînd în dreptul realizărilor lui Hellvig lucruri care nu-i aparţin, pe care le-a făcut formal pentru că altcineva le-a impus din obligaţii care-l depăşesc pe şeful SRI.
Pentru a înţelege exact situaţia din acest moment, este nevoie să ne focusăm pe două paliere:
– care sînt obiectivele la zi ale SRI?
– cum a apărut Eduard Hellvig în spaţiul public şi ce rol a avut Fundaţia lui George Soros în cariera sa?
SRI SE PREGĂTEŞTE PENTRU OPERAŢIUNEA „TURUL DOI AL ALEGERILOR PREZIDENŢIALE”
Nu cred că există cineva care să ne contrazică dacă spunem că obiectivul principal al SRI este acum pregătirea alegerilor prezidenţiale din anul 2019, mai ales după ce actualul preşedinte Klaus Iohannis şi-a anunţat deja intenţia de a candida. Spre deosebire de partidele politice, care cred că alegerile se cîştigă în campania electorală, serviciile secrete ştiu că totul se decide cu mult timp înainte şi acţionează în consecinţă.
Ca atare, nu trebuie să surprindă pe nimeni că, în ciuda declaraţiilor formale privind echidistanţa instituţiei, SRI îl va sprijini din greu pe Klaus Iohannis mai ales în perspectiva turului doi al prezidenţialelor!
În acest moment, se conturează un tur doi în care vor intra candidaţii propuşi de alianţa PSD-ALDE şi PNL. Este greu de crezut că vor exista surprize majore, chiar dacă unii aruncă pe piaţă şi alte scenarii, cum ar fi cel cu Dacian Cioloş. În realitate, substratul acestor variante surpriză fac parte din operaţiunea derulată chiar de SRI, aşa cum vom încerca să demonstrăm mai jos.
Se ştie că orice alegeri la nivel naţional depind în mare măsură de structurile din teritoriu, de armata de activişti risipită prin cele mai mici cotloane şi de fondurile pe care partidele le au la dispoziţie. Din această perspectivă, este limpede pentru toată lumea că aceste condiţii sînt îndeplinite doar de PSD şi PNL, toate celelalte formaţiuni fiind simple anexe într-o bătălie precum cea pentru fotoliul de Preşedinte al României, în care învingătorul ia tot, spre deosebire de alegerile generale, în care şi alte partide obţin cîteva firimituri!
Pornind de la această premiză tehnică, se prefigurează un tur doi la prezidenţiale între candidatul PSD-ALDE şi Klaus Iohannis, care va fi candidatul susţinut de PNL. Sigur, există cîteva nuanţe în ceea ce priveşte candidatul comun al alianţei PSD-ALDE, însă lucrurile nu se schimbă radical, căci Tăriceanu, oricît de bune ar fi imaginea şi prestaţia sa publică, nu are şansa de a intra în turul doi doar cu susţinerea ALDE, avînd toate şansele să aibă soarta lui Crin Antonescu de la alegerile din 2009, cînd a fost cel mai bun candidat, dar s-a clasat pe locul trei!
Lucrurile fiind atît de previzibile, Eduard Hellvig, care a fost numit şef al SRI chiar de către Klaus Iohannis, nu are nici un interes să pună serviciul în slujba lui Iohannis în bătălia din primul tur, fiind atît de previzibilă intrarea acestuia în turul doi. Grupurile de analiză din cadrul SRI au experienţa şi inteligenţa necesare unei strategii care să pregătească încă din primul tur susţinerea lui Iohannis pentru turul doi.
În acest sens, în timp ce atenţia majorităţii populaţiei va fi focusată pe candidaţii PSD-ALDE şi PNL, serviciile se vor ocupa să-i ajute vîrtos pe cei care îl vor sprijini pe Iohannis în turul doi: Dacian Cioloş, Victor Ponta, chiar şi candidaţii USR sau PMP, astfel încît scorurile obţinute de aceştia, oricît de mici ar fi, să conteze pentru ca în bătălia finală victoria lui Klaus Iohannis să fie atît de previzibilă, încît să motiveze participarea electoratului care nu l-a votat în primul tur şi să-l voteze în cel de-al doilea!
Cei care ar privi cu scepticism acest scenariu, ar face bine să-şi aducă aminte de alegerile prezidenţiale din 2014, cînd tot o operaţiune de manipulare a SRI a făcut ca o situaţie emoţională, precum cozile de la urnele din străinătate, să întoarcă rezultatele din primul tur! Iar în 2014, pe de o parte, nu existau USR sau Dacian Cioloş, iar, pe de altă parte, ONG-urile lui Soros nu aveau forţa de acum!
Aceasta este misiunea prncipală care se prefigurează acum din partea SRI, în care Eduard Hellwig, prietenul lui Klaus Iohannis, are un rol decisiv, de care depinde, desigur, şi viitorul său în fruntea instituţiei după alegerile de la anul!
ONG-URILE LUI SOROS VOR AVEA UN ROL DECISIV ÎN ALEGERILE PREZIDENŢIALE DE ANUL VIITOR
„Mitingul diasporei” din 10 august a făcut parte din operaţiunea „Iohannis, din nou preşedinte”, pe care SRI a declanşat-o în aceste zile. Mulţi oameni, fie politicieni, jurnalişti sau simpli cetăţeni, s-au întrebat, în mod firesc: de ce SRI nu a monitorizat mesajele de violenţă de dinaintea mitingului pentru a preveni instituţiile statului despre pregătirea unei presupuse „lovituri de stat”?
Întrebarea aceasta pare legitimă, ba, chiar, de bun simţ, însă răspunsul n-a venit şi, probabil, nici nu va mai veni. Oare, de ce? Nu cumva toate acele mesaje, începînd cu „milionul” de protestatari, continuînd cu dezinformările despre miile de maşini din Vama Nădlac sau maşinile jandarmilor care veneau prin zăpadă la Bucureşti şi terminînd cu provocările din Piaţa Victoriei făceau parte din scenariul care s-a derulat sub coordonarea serviciilor?
Înainte de a ne pune cineva la zid pentru aceste supoziţii, ar face bine să-şi amintească unele amănunte din biografia lui Eduard Hellvig:
– în 1995, la doar 21 de ani, fiind student la Cluj, Eduard Hellvig primeşte o bursă de la „Fundaţia Soros pentru o societate deschisă”, pentru proiectul „Cine guvernează sau cine deține puterea în România?”
– în 1996 este numit director de programe al „Fundaţiei Soros pentru o societate deschisă”
– în 1999 a participat la Şcoala de Vară organizată de Centrul de Studii Post-Comuniste, Universitatea Maryland College Park şi Centrul de Studii Post – Comuniste şi „Fundaţia Soros pentru o societate deschisă”. La Universitatea Maryland este profesor Vladimir Tismăneanu.
Trecem cu vederea anul în care a fost brocker sau aceia în care a fost consilier prin mai multe cabinete sau în redacţiile unor reviste controversate, înainte de a deveni parlamentar din partea Partidului Umanist sub conducerea lui Dan Voiculescu sau lider al PNL, cînd a fost şi ministru în Guvernul Ponta.
Reţinem, însă, că Eduard Hellvig este, încă din vremea studenţiei, creaţia publică a lui George Soros prin Fundaţia acestuia din România, înfiinţată, după cum se ştie, chiar în zilele Revoluţiei din 1989.
Cu alte cuvinte, Eduard Hellvig este, prin structura sa, un ONG-ist de tip Soros, adică pe fruntea sa rămîne această pecete: „Made Soros”, la fel ca la Monica Macovei sau Cristina Guseth.
Aşa se şi explică expansiunea ONG-urilor finanţate de George Soros în aceşti ani de cînd Eduard Hellvig a devenit şeful SRI! Evident, aceste ONG-uri erau sub controlul SRI şi în vremea cînd instituţia era condusă de George Maior sau Florian Coldea, dar activitatea lor se derula în proteste mai mult civice, precum Roşia Montană sau gazele de şist. Ani de zile, sfera politicii le era aproape interzisă ONG-urilor lui Soros, iar atunci cînd erau, totuşi, implicate nu făceau altceva decît să sprijine regimul Traian Băsescu.
Odată cu numirea lui Eduard Hellvig la conducerea SRI, aceste ONG-uri finanţate de George Soros au fost implicate în toate acţiunile de protest împotriva adversarilor lui Klaus Iohannis, devenind chiar partenerul preşedintelui în deciziile luate de acesta, aşa cum s-a întîmplat după „Colectiv”, la numirea Guvernului Cioloş! După cum ştim, reprezentanţii ONG-urilor finanţate de Soros au fost chiar invitate la discuţiile preliminare, unii lideri ai acestora devenind chiar miniştri în cabinetul condus formal de Dacian Cioloş. Practic, în acel moment de după „Colectiv”, ONG-urile lui Soros au devenit partenerul politic al lui Klaus Iohannis, fiind coordonate de SRI-ul condus de Eduard Hellwig!
PROTESTOCRAŢIA NU GENEREAZĂ LIDERI, CI DOAR „IDIOŢI UTILI”
Una dintre întrebările cheie ale acestor ani, în care protestele publice au devenit un fenomen, este chiar aceasta: de ce astfel de manifestări cu un impact public atît de semnificativ, nu au născut un lider?
Simpla trecere în revistă a manifestaţiilor din aceşti 29 de ani de la Revoluţie poate să ne ajute la găsirea unui răspuns. Astfel, ne amintim că venirile repetate ale minerilor la Bucureşti l-au impus ca lider pe Miron Cosma, Piaţa Universităţii din 1990 l-a dat pe Marian Munteanu, chiar Revoluţia din decembrie 1989 l-a impus pe Ion Iliescu!
Iată, însă, că seria numeroaselor proteste de cînd Iohannis a devenit preşedintele ţării, deşi a adunat în stradă zeci de mii de oameni, beneficiind de finanţări şi sprijin logistic pe care nici mineriadele, nici studenţii lui Marian Munteanu nu le-au avut, nu a impus în spaţiul public absolut nici un nume relevant despre care să se spună că ar putea fi lider!
Reţeta aceasta este pe cale să capete un nume interesant: PROTESTOCRAŢIA, adică „puterea protestului”, este un termen care a apărut în 2004, într-un interviu al sociologului Henk Becker, care se referea la mişcările sindicale din acei ani, pe care le considera „mişcări tactice” rezultate din complicitatea liderilor cu guvernele: „Trăim într-o protestocrație. Dacă nu protestați, veți fi prinși de două ori. Acțiunile mișcării sindicale au un caracter tactic. Este important pentru lideri să primească o serie de concesii pre-programate de la cabinet. E un joc. Ei pot face apoi mult zgomot despre ceea ce au obținut fără ca planurile să se schimbe într-adevăr”! Termenul a reapărut apoi în 2012, într-un articol de pe un site francez, al cărui titlu era „La «protestocratie» ou le modèle de l’impasse en politique”, care înseamnă „«Protestocraţia» sau modelul impasului în politică”. De data aceasta, referirile sînt la amplele mişcări din lumea arabă care au dus la căderea unor conduceri dictatoriale din mai multe ţări.
Esenţa acestei „protestocraţii” este scoasă la suprafaţă de faptul că se opune „democraţiei”! Mai exact, în timp ce „democraţia” are ca fundament votul popular, „protestocraţia” îşi propune tocmai să conteste în stradă rezultatul acestui vot! Ca o consecinţă, în timp ce „democraţia” naşte lideri ce urmează să preia puterea, „protestocraţia” naşte doar un grup imens de „idioţi utili” (termenul este folosit deseori în celebrul film „Homeland”, denumindu-i astfel pe cei care slujesc, cu voie sau fără voie, jocurilor făcute de CIA, adică serviciilor secrete, de care nici măcar nu au habar)!
Am mai scris aici despre o particularitate a ONG-urilor lui Soros din România: faptul că acţiunile lor se derulează sub coordonarea SRI!Cel care a reuşit această performanţă a fost Florian Coldea, fostul director executiv al SRI, dar cel care a făcut din aceste structuri o armată politică în slujba preşedintelui este Eduard Hellvig. Procesul a început cu proiectul „Guvernul Meu”, s-a conturat după tragedia „Colectiv”, cunoaşte acum un maxim de vizibilitate, urmînd ca apogeul să fie atins la alegerile prezidenţiale de anul viitor!
Eduard Hellvig joacă acum rolul vieţii sale: obţinerea unui nou mandat de preşedinte pentru Klaus Iohannis, ceea ce echivalează cu păstrarea puterii nu atît pentru Iohannis, cît, mai ales, pentru serviciile secrete! Perpetuarea acestei puteri este o miză atît de mare, încît nu trebuie să surprindă pe nimeni evenimente precum „Mitingul Diasporei”, în care serviciile au avut un rol decisiv!
PROTOCOLUL SRI-PARCHETUL GENERAL
.png)
