De ce HG 146/2016 nu modifică termenele de restituire reglementate de Legea specială L 125/2014

Pe un blog care se pretinde a fi al elitei rezerviste, prin ignoranța juridică a administratorului, sunt isterizați o parte din pensionarii militari care  beneficiază de prevederile art. 121 din Legea 223/2015, militari care au mai beneficiat și de amnistia datoriilor către Casele de pensii, reglementată prin legea specială, L 125/2014, derogatorie de la termenele reglementate de Legea 263/2010. 

Prin legea specială s-au eșalonat restituirile către pensionari în cinci rate anuale. 

Legea 125/2016 este lege specială și față de Legea 223/2015, chiar dacă aceasta este ulterioară. Pentru a se elimina eșalonarea în cinci rate anuale a restituirilor reglementate de L 125/2014, ar fi fost necesar ca în art. 121 al Legii 223/2016 să se prevadă expres că restituirea în termen de 2 ani se va face  prin derogare  de la eșalonarea stabilită prin legea specială. In lipsa unei asemenea derogări , HG 146/2016, chiar dacă este de aplicare a Legii 223/2015, nu putea să prevadă același termen de restituire, de 2 ani, și pentru beneficiarii restituirilor stabilite de Legea 125/2015.

Explicația am dat-o și pe „Elita”, dar Potecarul nu a publicat-o, pentru a impiedica cititorii săi să aleagă.

Există în acest sens și Decizii ale ICCJ în RIL-uri care au ca obiect conflictul dintre legea specială și legea generală.

Ar fi de dorit să nu decredibilizăm aceste platforme de susținere a intereselor pensionarilor prin abordări emoționale și neprofesioniste. Să avem tăria să recunoaștem, după expunerea mai multor puncte de vedere, unde am greșit

Iată și abordarea teoretică a unui aemenea conflict de reglementare:

   

3. Norme juridice civile generale şi norme juridice civile speciale

în funcţie de întinderea câmpului de aplicare, normele de drept civil se împart în norme generale şi norme speciale.

Prin norme de drept civil generale desemnăm acele norme care se aplică în toate cazurile şi în orice materie, dacă o dispoziţie legală nu prevede altfel.

Normele de drept civil sunt speciale dacă îşi găsesc aplicare numai în cazurile expres stabilite de lege.

Calificarea unei norme de drept civil ca specială sau generală prezintă importanţă practică deosebită, deoarece norma generală reprezintă situaţia de drept comun, iar norma specială constituie excepţia, astfel încât trebuie respectate două reguli: norma specială derogă de la norma generală - specialia generalibus derogant, norma generală nu derogă de la norma specială - generaţia specialibus non derogant.

Fiind derogatorie de la norma generală, rezultă că norma specială se aplică ori de câte ori ne găsim în faţa unui caz ce intră sub incidenţa prevederilor sale, deci norma specială se aplică prioritar faţă de norma generală, chiar şi atunci când norma specială este mai veche decât norma generală.

Pe cale de consecinţă, ar trebui să se admită că o normă de drept civil specială nu poate fi modificată sau abrogată decât expres (şi direct) de o normă generală ulterioară. Această concluzie rezultă şi din regula exprimată mai sus prin adagiul generaţia specialibus non derogant, în sensul că, dacă norma generală (ulterioară) nu derogă de la norma specială (anterioară), înseamnă că aceasta din urmă nu a fost modificată sau abrogată.

Pentru aspectele pe care nu le reglementează, norma specială se completează cu normele generale în materie, iar nu cu alte norme afară de cazurile expres prevăzute de lege. Această concluzie este impusă de însăşi regula specialia generalibus derogant, în sensul că, fiind derogatorie de la dreptul comun, norma specială este de strictă interpretare şi aplicare, deci nu poate fi aplicată, prin analogie, la situaţiile ce nu se încadrează în prevederile sale, aceste situaţii urmând a fi guvernate de normele generale.

În acest sens, art. 10 C.civ. prevede că „legile care derogă de la o dispoziţie generală (...) se aplică numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege”. 

Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/clasificarea-normelor-de-drept-civil

Se apropie termenele pentru primirea diferentelor potrivit art. 121 din Legea 223/2015

Extras din Normele de aplicare a art. 121 din Legea 223/2015, aprobate prin HG nr. 146/2016

Art. 2.

În sensul prezentelor norme, prin termenul prevăzut de lege se înţelege perioada de 2 mai de la data intrării în vigoare a legii, respectiv perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2017, inclusiv.

Art. 5.

Restituirea diferenţelor prevăzute la art. 121 din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează în termenul prevăzut de art. 2 din prezentele norme, eşalonat, astfel:

a) pentru cererile depuse până la data de 30 septembrie 2016, inclusiv:

- în luna noiembrie 2016, pentru diferenţele aferente anilor 2011 şi 2012;

- în luna noiembrie 2017, pentru diferenţele aferente anului 2013;

b) pentru cererile depuse în perioada 1 octombrie 2016-30 septembrie 2017, diferenţele aferente anilor 2011-2013 se achită într-o singură tranşă, în luna noiembrie 2017;

c) pentru cererile depuse în perioada 1 octombrie 2017-31 decembrie 2017, diferenţele aferente anilor 2011-2013 se achită într-o singură tranşă, în luna decembrie 2017.

Art. 6.

Titularilor prevăzuţi la art. 1 alin. (1) din prezentele norme care, la data efectuării plăţilor unei tranşe, nu mai sunt în evidenţa caselor de pensii sectoriale li se achită suma de restituit prin mandat poştal.

Art. 7.

În situaţia în care titularii au decedat ulterior depunerii cererii prevăzute la art. 3 din prezentele norme, diferenţele cuvenite şi neîncasate de către titular se restituie potrivit prezentelor norme şi se plătesc, prin mandat poştal, soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor, ori, în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului comun.