Corvin Lupu de la Sibiu a fost o perioada colaborator al revistei Vitralii-Lumini si Umbre, revista a rezervistilor SRI. Atunci a devoalat abuzurile Armatei de la Sibiu, conduse de colonelul Dragomir, impotriva cadrelor de securitate si de militie arestate in bazinul de inot de la Sibiu. Pot fi citite articolele sale in primele numere ale revistei Vitralii
Dupa circa 30 de ani, domnul profesor a trecut in tabara adversa, acuzand securitatea ca in decembrie 1989 l-a tradat pe Ceausescu. Legile si Constitutia de atunci obligau Securitatea sa apere regimul Ceausescu, concluzioneaza Corvin Lupu secondat de securistul-istoric Cristian Troncota.
Dar, sa vedem cum a ripostat Generalul(r) Malureanu, membru al conducerii ACMRR din SRI.
O miscare populara care nu este sprijinita de armata ramane consemnata in istorie ca rascoala.
Fostul lt. maj Alexandru Grumaz, actual general-diplomat, comandant al unei unitatiii speciale din MApN, care trebuia sa desfasoare razboi psihologic impotriva inamicului, a fost implicata in destabilizarea, in 21 decembrie 1989, a mitingului din Capitala organizat pentru Ceausescu. Dezvaluirile sunt facute de General magistrat Catalin Ranco Pitu, fost sef al Parchetelor Militare, semnatar al Rechizitoriului in Dosarul Revolutiei. Generalul Dan Voinea, nu a indraznit sa publice asemenea dezvaluiri.
"Am fost la modul cel mai serios interesat de ceea ce s-a întâmplat cu ocazia acestui meeting și mai precis ce anume a dus la destabilizare a mitingului, așa cum toată lumea știe că s-a întâmplat.
Din aproape în aproape, analizând probele avute la dosar, niște probe complexe și complete, am ajuns să-i audiez ca martori pe acei militari de la o unitate specială a MApN, o unitate de propagandă specială la inamic, s-ar putea spune, în termeni academici, război psihologic - aveam o astfel de unitate la nivelul lui 89 - iar acești militari mi-au spus că acel sunet, acel șuierat care se aude, fost generat de o bandă magnetică imprimată cu sunete de joasă frecvență, sunete care au fost concepute cu scopul de a destabiliza, de a induce panică.
Am discutat cu zeci de martori, persoane cât se poate de credibile, oameni maturi la nivelul lui decembrie 89 și cu toții mi-au spus că acea senzație profundă de panică, o durere la nivelul stomacului, s-a resimțit în momentul în care prin difuzoarele din Piața Palatului a fost pusă acea bandă magnetică.
Am discutat chiar cu militarii care mi-au spus că au introdus banda magnetică. Radiodifuziunea Română a asigurat sonorizarea în piață, însă de fiecare dată când Nicolae Ceaușescu vorbea în public, acea rețea radio-difuziune era dublată de rețeaua unității speciale a MApN, pentru ca în caz de nevoie să intervină și să îl protejeze pe Nicolae Ceaușescu în caz de evenimente neplăcute pentru acesta.
Ei bine, la 21 de decembrie au intervenit într-adevăr, dar nu cum și-ar fi dorit Nicolae Ceaușescu, ci cu scopul de a destabiliza mitingul popular, miting popular care a fost agreat de Nicolae Ceaușescu. Acesta total nerealist, spera ca prin discursul pe care îl va purta în fața multimii să întoarcă opinia publică, care deja se manifesta împotriva regimului.
Întrebându-l pe militarul inginer care știa exact ce conține acea bandă, mi-a spus că pentru a fi concepută o astfel de bandă se foloseau diverse sunete printre care șuierat de mecanizate, de tancuri, de blindate, explozii de grenade, dar și o anumită combinație de sunete de joasă frecventă.
Este bine cunoscut faptul că oamenii reacționează foarte interesant atunci când sunt supuși unor sumete de joasă frecvență, deja nu mai este un secret. La nivelul lui 1989 societatea nu știa despre astfel de procedee, dar astăzi ele sunt cunoscute și asta s-a întâmplat în decembrie 89.
Caseta a fost importată, asta au spus militarii, n-au fost de acord să declare cine a dat ordinul, dar este evident că un astfel de ordin a venit de la un eșalon superior al MApN, pentru că pe cont propriu nu puteau să își asume o astfel de de acțiune.
Și dacă urmăriți filmulețul, se vede inclusiv faptul că multe priviri se îndreaptă spre acel loc de unde, martorii pe care i-am audiat, au spus că a venit în principal sunetul și acesta a fost un prim impuls. Pentru că după aceea bulgărele s-a rostogolit de la sine și odată creată panica în rândul acelei mulțimi, se știe, mulțimea reacționează necontrolat atunci când apare senzația de panică, și în felul acesta s-a dat impulsul necesar pentru ca meeting-ul să fie destabilizat. (...)
În seara zilei de 21 decembrie, cele două benzi magnetice au fost distruse prin ardere, tocmai pentru ca în cazul în care Ceaușescu rămânea la putere, să nu fie găsite acele benzi asupra lor. ", a povestit Generalul Cătălin Ranco Pițu.
Ascultati finalul video pentru a auzi numele generalului.
Spune Catalin Ranco Pițu, fostul sef al parchetelor militare, autorul Rechizitoriului prin care Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu si generalul Iosif Rus, fostul comandant al Aviatie Militare, au fost inculpati in dosarul Revolutiei.
"Cea mai mare minciună din timpul Revoluției, cea mai mare dezinformare, inducere în eroare, a fost cea cu privire la existența securist-teroriștilor. Aceștia nu au existat. A fost o minciună în urma căreia au rezultat 850 de morți și aproximativ 3500 de răniți.
Consecințele acestei induceri în eroare au fost deosebit de dramatice pentru poporul român", a spus generalul Cătălin Ranco Pițu, marţi seară, la Antena 3 CNN.
În cadrul emisiunii „ADEVĂRURI ȘI NEADEVĂRURI DESPRE REVOLUȚIA ROMÂNĂ DIN DECEMBRIE 1989”, istoricii Florian BANU și Constantin CORNEANU au dialogat cu generalul de brigadă (r) magistrat Cătălin RANCO PIȚU pe marginea Rechizitoriului privind Dosarul Revoluției Române din Decembrie 1989 realizat de către Secția Parchetelor Militare și înaintat spre judecată.
Rechizitoriul ii acuza doar pe Iliescu, Gelu Voican Voiculescu si Iosif Rus, fost sef al Aviatiei Militare, executantii diversiunii fiind exonerati de raspunderea penala prin prescrierea faptelor infractionale.
Cei care ați ascultat înregistrarea lansării de carte despre foștii spioni ai României... ați remarcat intervenția moderatorului Adrian Năstase care a subliniat că insistența lui Ceaușescu de a plăti datoria externă a fost o greșeală. Remarca a fost plasată ca un comentariu la rolul Intreprinderii Dunărea și al fostei CIE în aportul valutar pentru stingerea datoriei de 10 miliarde de dolari. Chiar și col(rtr) Filip Teodorescu crede că plata datoriei externe în detrimentul nivelului de trai al românilor a fost o greșeală.
Presa maghiară subliniază că tocmai moștenirea lăsată de regimul Ceaușescu, privind gradul redus de îndatorare, a permis României să ajungă, în prezent, din urmă țări ca Ungaria și Portugalia la indicatorul PIB pe cap de locuitor.
Cum a depășit economia românească pe cea maghiară?
Datele macroeconomice publicate zilele trecute au provocat un pic de șoc în întreaga țară. Potrivit datelor, în ceea ce privește produsul național brut pe cap de locuitor, România a depășit acum incontestabil Ungaria.
PIB-ul românesc pe cap de locuitor l-a depășit pe cel maghiar
După cum am scris zilele trecute, România a ajuns din urmă cu PIB-ul pe cap de locuitor al Ungariei. PIB-ul pe cap de locuitor al Ungariei în 2022 a fost de 77% din media UE la paritatea puterii de cumpărare (PPP), potrivit unui comunicat preliminar al Eurostat. Și în timp ce PIB-ul pe cap de locuitor al României a fost de 74,1 la sută din media UE în 2021, în 2022 a crescut la 77 la sută. Aceasta plasează România, Portugalia și Ungaria pe locul 8 în clasamentul general. Acum se pare că economia românească devine din ce în ce mai puternică, depășind-o pe cea maghiară în ceea ce privește produsul național brut pe cap de locuitor.
Cum a putut economia românească să ne ajungă din urmă?
În epoca Ceaușescu, economia românească era într-o formă groaznică. Un regim asemănător RDG-ului vremii s-a format în decurs de câțiva ani. Spre deosebire de epocile maghiare și iugoslave, care la suprafață par spectaculos occidentale, nivelul de dezvoltare economică a rămas în urmă față de virulenta vitrină tehnică vizuală din marile orașe și din locațiile frecventate de turiști. Schimbările retrograde perceptibile la nivelul politicii culturale și de naționalitate s-au răspândit rapid și în sistemul economic, scrie piacesprofit.hu . Structura economică axată anterior pe export a devenit orientată spre import. Autosuficiența a devenit din ce în ce mai centrală în planificarea economică globală.
Revoluția română din 1989 poate fi văzută chiar ca o revoltă a foamei, care a fost rezultatul sărăcirii masive provocate de sistemul de instrumente al guvernului. După aceea, România și-a început viața independentă ca o țară industrială moderat dezvoltată, fără aproape nicio datorie publică în valută. În deceniile de Kádárism, Ungaria a acumulat unul dintre cele mai ridicate niveluri de datorie publică pe cap de locuitor din lume, în timp ce România practic și-a rambursat datoriile în valută.
Nivelul ratei datoriilor ca factor cheie
Rata de recuperare din România poate fi atribuită în principal nivelului flagrant moderat al ratei datoriilor. Mai ales pe lângă afluxul de capital de lucru care a crescut de la sfârșitul anilor 1990. Între timp, Ungaria reproduce o serie de crize noi și noi ale datoriilor, astfel încât, din anii 1970, cele mai bune resurse publice au fost consumate de propriul serviciu al datoriei. În conformitate cu cele de mai sus, principala explicație pentru dinamica de catch-up din România se regăsește în gradul scăzut al îndatorării, al cărui nivel, chiar și în perioada crizei COVID, nu a depășit nivelul de 50 la sută măsurat ca proporție din produsul national brut. \
Este atât de inconștient încât nici în prezent nu-și dă seamă că a fost și este folosit de cei care au creat diversiunile de după arestarea lui Ceaușescu la Târgoviște, în evenimentele din 1989, pentru a pasa răspunderea pentru victimele de la Timișoara și Piața Universității din București și pentru a legitima preluarea puterii postcomuniste de către o guvernare agreată de Moscova. Ăsta a rămas în tranșeele diversiunii cu teroriștii încât continuă să convingă și pe alții că militarii de la Câmpina, cei pe care el i-a condus spre moarte, în bătaia gloanțelor apărătorilor Aeroportului Otopeni, erau teroriști.
Un asemenea exemplar de rezervist, cu percepții bolnăvicioase, se avântă ca vector în online al unor campanii antieuropene și de susținere a narativelor propagandei ruse, pentru a justifica agresiunea împotriva Ucrainei.
Toată stima pentru publicistul Alex Stoenescu care l-a lăsat fără replici pe inconștientul diversionist în emisiunile moderate de Radu Moraru.
Hotărârea de condamnare la moarte a lui Ceaușescu nu putea fi pusă în executare decât dacă expira termenul de 10 zile de declarare a apelului, adică după 04 01 1990.
Executarea abuzivă a soților Ceaușescu, fără o hotărâre judecătorească executorie, a fost actul care a marcat compromiterea justiției postrevoluționare.
Este neadevărată și penibilă afirmația procurorului Dan Voinea că hotărârea a devenit executorie după ce "avocații" lui Ceaușescu au refuzat să declare apel.
Dacă Voinea a putut să-l acuze pe Ceaușescu, cine putea să-l împiedice să prevină crima din 25 decembrie 1989?
Dispozițiile Codului de Procedură Penală din anul 1968 în baza cărora a fost judecat și trebuia executat Ceaușescu.
Art. 416.
Hotărârile primei instanţe rămân definitive:
1. la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului;
2. la data expirării termenului de apel:
a) când nu s-a declarat apel în termen;
b) când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
3. la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;
4. la data expirării termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:
a) când nu s-a declarat recurs în termen;
b) când recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
5. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;
6. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4.
Regimurile politice din țările lagărului socialist au căzut ca urmare a unei condiții pe care George Buch a impus-o lui Gorbaciov, în ianuarie 1989, pentru ca URSS să beneficieze de un împrumut rambusabil de 100 de miliarde de dolari, fără de care URSS intra în incapacitate de plată.
Mai aflăm că Helmuth Kohl, cancelarul Germaniei, a trădat România pentru a obține sprijinul Ungariei în acțiunile de destabilizare a RDG și unificare a Germaniei.
Rușinoasa Declarație de la Budapesta, din 1989, acceptată și de exilatul Mihai I, a făcut parte din același plan de destabilizare a României.
Mai multe aflați din materialul preluat din revista Vitralii- Lumini și Umbre, editată de rezerviti din SRI. Intreaga colecție a revistei poate fi citită pe site-ul ACMRR din SRI. Vezi AICI sau pe butonul de pe prima pagină a blogului.
"Procurorul general al României a ieșit spre public cu o declarație de presă care repeta în esență comunicatul de presă difuzat ceva mai devreme pe pagina oficială de internet a instituției. Doamna Scutea ne-a prezentat „marele succes” al Parchetului – terminarea rechizitoriului în dosarul „Revoluția română din decembrie 1989” și trimiterea în judecată a trei inculpați: Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus.
Acest dosar mai fusese odată terminat și lansat ca „un mare succes” de Augustin Lazăr, penibilul procuror general salvat de Iohannis prin pensionare. În 2019 Lazăr îi trimisese tot pe cei trei inculpați de acum spre judecată, dar instanța a constatat că actul înaintat de procurori era o varză. După trei ani, același procuror de caz a continuat cercetarea penală, și-a rescris „opera” revenind în fața judecătorilor cu aceeași acuzare.
Formulările din actul de acuzare sunt trase la indigo și pleacă de la teza susținută de adversarii politici ai lui Ion Iliescu și ai celor care în 22 decembrie au format nucleul de conducere a României după prăbușirea regimului Ceaușescu. Deci Ion Iliescu, devenit în vâltoarea evenimentelor haotice care au urmat plecării lui Nicolae Ceaușescu din sediul Comitetului Central, liderul echipei care a umplut vidul de putere din conducerea statului, este acuzat după 33 de ani că a urmărit „obținerea legitimității populare, menținerea și consolidarea puterii politice deținute începând cu ziua de 22 decembrie, orele 16”. Teza acuzării pornește astfel strâmb, cu start ilogic. Nu e firesc în orice regim politic ca liderii să câștige legitimitate, să consolideze puterea, mai ales în condițiile concrete ale confuziei generale din acele zile? Cum a reușit Ion Iliescu să obțină legitimitatea? Răspunsul procurorului înaintează pe pârtia supozițiilor impresioniste: Ion Iliescu „a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic, prin apariții televizate și emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat)”. Apoi vine o frază care duce vinovăția acestuia în altă ogradă, pentru că Iliescu, conform Parchetului General, „și-a asumat, în intervalul 22-30 decembrie1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitate de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.”
Înseamnă că au fost două „induceri în eroare a opiniei publice”- una făcută de Ion Iliescu, vinovat în plus că și-a asumat-o și pe cea a conducerii Ministerului Apărării.
Scoaterea din fișete a resturilor de documente care au rămas din zilele de mare tensiune din decembrie 89 și punerea lor selectivă într-un act de acuzare penală, cu o tentă evidentă de a mistifica adevărul complex și a explica simplist misterele revoluției, sunt de fapt o nouă degradare a actului de justiție. Statul de drept, invocat ca un slogan menit să dea impresia că în România domnește legea, devine prin asemenea acțiuni un mecanism folosit pentru inducerea în eroare a opiniei publice. Gravitatea actului asumat de Parchetul General trebuie pusă în contextul presiunilor „constante, repetate, sistematice”- ca să folosim cuvintele Gabrielei Scutea - de a mistifica sensul evenimentelor din decembrie 89 conform intereselor de conjunctură ale celor aflați la putere. Succesiunea procurorilor generali și a celor care au condus anchetele penale din Parchetul militar au purtat așa-numitele „dosare istorice”- al Revoluției și al Mineriadelor - pe teritoriul nisipurilor mișcătoare ale supozițiilor și interpretărilor partizane, nicicum pentru rezolvarea cazurilor cu probe solide. Or, aceste probe, așa cum au declarat în repetate rânduri procurorii din aceste anchete, fie au fost distruse în unitățile militare, fie sunt greu de susținut într-un act de acuzare.
Este tot mai evident că trecerea atâtor ani de la evenimentele respective, care nu au putut fi lămurite atunci când existau martori, probe mai consistente și o capacitate profesională de analiză superioară în aparatul de cercetare, nu sunt de natură să dea credibilitate noii încercări de lansare a acuzelor în Dosarul Revoluției. Dacă vedem lista celor care au condus Parchetul General în ultimii 16 ani vedem și cauzele eșecurilor în multe dosare grele, anulate în instanțe. După venirea lui Băsescu la Cotroceni, Procuratura a devenit tot mai dependentă de interesele politice ale puterii. Codruța Kovesi a stat din 2006 până în 2012 în funcția de procuror general, urmată de Teodor Nițu, demisionat după acuzele făcute de DNA, condus de … Kovesi. A continuat „opera” Lazăr, care a vrut să-și mențină postul agățându-se de dosarele istorice, iar Scutea, a cărei demisie este cerută de CSM, dă iar liber dosarului spre instanță. Scoaterea acestor scheleți din fișetele Procuraturii este, de fapt, o plimbare a stafiilor care bântuie prin justiția
Informațiile generalului Mocanu sunt de natură să înlăture variantele prezentate până în prezent de câștigătorii loviturii de stat din decembrie 1989, în privința războiului radioelectronic din decemrie 1989, la care a fost supusă România.
" La
Revoluţie, comandantul Aviaţiei
Militare era generalul Iosif Rus.
Părerea mea este că el a fost
în cunoştinţă de cauză asupra
evenimentelor din decembrie
1989. La fel, şi generalul Ionescu,
şeful lui de stat major. Au fost
atunci nişte lucruri... hai să le zic
suspecte.
Să începem să vorbim despre
războiul radioelectronic: când
noi, cei de la Comandamentul
Apărării Antiaeriene a Teritoriului, am văzut că se umple planşeta de ţinte, pe 22 decembrie
seara, am înlemnit. De exemplu,
undeva, pe autostrada BucureştiPiteşti, la un anumit kilometru,
am gândit că s-a lucrat în secret
la nişte depozite subterane ale
Securităţii. Şi de acolo ne făcea
impresia, pe planşeta generală,
că ies acele simulacre de elicoptere. Iar Rus nici nu a vrut să vină
în puncul de comandă. Râdea...
Ştia ce se întâmplă! Ştia că e o
acţiune imitată, noi nu ştiam
Puteți da mai multe detalii
despre ceea ce ați numit
„acțiune imitată?”
În seara de 22 decembrie,
s-au umplut planşetele din
punctul de comandă cu date
transmise de staţiile de radiolocaţie din toată ţara, cu acţiuni
aeriene. Ciudate, pe alocuri;
plauzibile, pe alte părţi. Fel
de fel de concluzii... Am trimis
oameni: „Du-te, măi, la operator, vezi ce naiba transmite!”.
Veneau şi raportau: „Apar ţinte
pe ecranul staţiei de radiolocaţie!”. Cine putea să facă această
imitare? Sovieticii nu erau în
stare. Eu ştiam ce tehnică aveau
ei, ce puteau să facă şi ce nu.
Ştiam amănunţit ce au făcut
ei în Coreea, în Vietnam, în
Afganistan; ştiam la amănunt ce
au făcut ei când i-au bumbăcit
americanii pe libieni. N-au făcut
nimic! Atunci când americanii
au atacat Libia cu avioane de pe portavioanele din Mediterană,
consilierii sovietici au privit din
balcoanele vilelor unde erau cazaţi. Şi toţi au fost trimişi acasă.
Numai americanii, cu acele
Boeing-uri care au sistemul
AWACS, puteau să creeze o
situaţie ca aceea cu care ne-am
confruntat în decembrie 1989.
De la o sută de kilometri de dincolo de graniţă, aveau în raza de
acţiune toată România. Pentru
mine lucrurile sunt clare. Am
auzit fel de fel de explicaţii... că
au fost baloane meteo sârbeşti
sau maghiare. S-au găsit pe teritoriul ţării asemenea baloane,
dar ele zboară, invariabil, de la
vest la est, cum sunt curenţii de
aer. Or, pe planşetă, noi aveam
formaţii care zburau în toate
părţile. La un moment dat, cum
am spus, foarte multe apăreau
de pe autostrada Bucureşti-Piteşti. Şi mă gândeam că poate,
atunci când s-a construit această autostradă, s-au făcut nişte
adăposturi subterane pentru
elicoptere, cum avea Coreea
de Nord şi are şi astăzi. Acolo,
aerodromurile sunt sub munte
şi numai pe ultimii treizeci de
metri ieşi la suprafaţă. Şi asta a
fost o idee, atunci...
Am văzut fotografii ale
ecranelor din acele zile...
străluceau de ţinte!
Am fost chemat la Comisia
Parlamentului [pentru cercetarea evenimentelor din
1989], condusă de Valentin
Gabrielescu, care se dădea
mare specialist. Două ore am
stat acolo, după care m-am
liniştit, mi-am luat geanta şi am
plecat. Gabrielescu, în calitate
de preşedinte de comisie, în loc
să stoarcă de la mine informaţii
pe care apoi să le interpreteze,
el a căutat să mă convingă că
nu a existat război electronic.
Două ore!
Vă mai amintiţi ce argumente v-a prezentat?
Spunea că operatorii staţiilor de radiolocaţie au transmis
date eronate din cauza stării de
emotivitate.
Toţi, în toată ţara?
Da. Toţi s-au emoţionat!
Spuneţi dumneavoastră, ce-a
fost în capul lui?
Iar pe tovarăşu’
Sergiu Nicolaescu l-am auzit
spunând la televizor că nu a fost
nimic, ofiţerii de la CI umblau cu
geanta cu emiţătoare în apropierea staţiilor.
În martie 1990, la
Consiliul Militar al Pactului de la
Varşovia – şedinţa era Moscova
– ce-mi spune omologul bulgar,
generalul Blagoiev? Zice: ,,Măi,
ştiu prin ce aţi trecut, a apărut
şi la noi. Situaţia de la voi, din noaptea de 22 spre 23 decembrie şi din nopţile următoare, a
apărut şi pe ecranele noastre.
Au văzut ţinte venind de la voi,
trecând Dunărea; am ridicat
vânătoarea, dar nu a găsit
nimic în zonă. Aţi încasat o
mare plasă!”
Legea 168/2020 pentru recunoașterea meritelor personalului participant la acțiuni militare, misiuni și operații pe teritoriul sau în afara teritoriului statului român și acordarea unor drepturi acestuia, familiei acestuia și urmașilor celui decedat
este o lege nedreaptă, chiar discriminatorie, dacă recunoaște asemenea drepturi doar pentru militarii care au particupat la acțiuni militare, misiuni și operații numai începând cu anul 1990.
Pentru politicieni, chiar și pentru noile generații de militari, care cu prea mare ușurință aruncă eticheta de comuniști mai vechilor combatanți care se încăpăținează să mai supraviețuiască și astăzi ca pensionari militari de categoria a II-a, readuc în prim plan misiunile de mare risc din anul 1968 pe care militarii români le-au executat pentru apărarea teritoriului național, pe o durată de aproape un an.
Un polonez, refugiat în România după invazia germano-sovietică din anul 1939, a alertat România de pericolul invaziei sovietice în Cehoslovacia, România și Jugoslavia.
NEAGU COSMA, general, comandant al Direcţiei a III-a de Contraspionaj - Departamentul Securităţii Statului, 1959-1973
Eu sunt printre cei care spun că România a fost ameninţată cu invazia în 1968, era programată pentru invazie.
Faptele sunt următoarele: un ofiţer al Securităţii, [colonelul Ion Bichel] care a lucrat la Viena, s-a împrietenit cu un ofiţer polonez, ataşat militar, care ştia limba română pentru că în '39, după invazia Poloniei, copil fiind, a venit cu familia în România şi a trăit aici un număr de ani până când s-a reîntors în Polonia. A învăţat româneşte, s-a lipit de români, socotea că România este a doua patrie, deci avea nişte afinităţi pentru România. Colonelul Ion Bichel, care era ofiţer de Informaţii, l-a cultivat şi ajunseseră să îşi mai ofere unul altuia relaţii (...). Deci era un prieten care ne ajuta. De la Viena a fost mutat în Comandamentul Tratatului de la Varşovia [la Moscova].
În iunie '68, colonelul polonez l-a sunat, l-a căutat şi l-a chemat pe Bichel la o întâlnire chiar la Moscova. Bichel, cu aprobările de rigoare, s-a dus, şi colonelul polonez îi spune: "Se pregăteşte o invazie, şi eu sunt în grupul ofiţerilor de Stat Major care elaborează planul invaziei". Poate era primul semnal, deşi mai sunt cei de pe la armată care spun că au ştiut şi ei; foarte bine dacă au ştiut şi s-a verificat. "În primul rând este vizată Cehoslovacia, dar eu ştiu că după ce am terminat planul cu Cehoslovacia, facem planul de invazie a României."
Asta a venit ca primă ştire, care a ajuns la Ceauşescu, şi Ceauşescu a zis: "Verificaţi mai bine, că sunteţi victima unei intoxicări." Dispoziţia era să se vadă, să se verifice, să nu înghiţim vreun "hap".
Ei îşi fixaseră o a doua întâlnire la Varşovia, care a avut loc după vreo 10-12 zile. La Varşovia [polonezul] a povestit în linii mari care era planul, cum se va acţiona, cu nişte comandouri care aveau misiunea de a ocupa punctele strategice, poştă, telefon, televiziune, radio, aeroport şi pe urmă cu desant aerian şi armata masivă. Au avut apoi iar o întâlnire la Moscova.... trebuia să fie ocupată Cehoslovacia şi, dacă treaba mergea foarte bine, după două săptămâni urma să fie ocupată România exact în acelaşi mod.
Acum Ceauşescu credea, nu a mai zis ca la început că suntem victima unei intoxicări şi a ordonat măsuri de apărare, de aprovizionare, de ascundere. Ceauşescu a hotărât să fie informaţi şi sârbii, pentru că deja, la ultimele două întâlniri, colonelul polonez a pus în discuţie şi invadarea Iugoslaviei. "După România urmează Iugoslavia..."
colonel, comandantul unităţii de cercetare radio din cadrul Direcţiei de Informaţii Militare, care a solicitat confidenţialitate
După atâţia ani de la acele evenimente, făcând apel la memorie atât cât aceasta mai poate opera şi pentru că nu am făcut la timp nici o adnotare, pot să evidenţiez aici locul şi rolul pe care cercetarea radio l-a avut în actul informaţional.
Unitatea se bucura de apreciere din partea conducerii armatei. Şeful Marelui Stat Major al armatei, generalul Gheorghe Ion, vizitase de mai multe ori unitatea, aprobând o serie de măsuri ce au contribuit la creşterea capacităţii de luptă a acesteia.
La 12 mai 1968 am primit ordin de a mă prezenta la Marele Stat Major. M-am prezentat imediat. Aici, în cabinetul de lucru al şefului Direcţiei Informaţii, colonel Dumitru Dumitru, în prezenţa şefului secţiei de cercetare radio, locotenent colonel inginer Dinu Nicolae, şeful Marelui Stat Major general Gheorghe Ion mi-a ordonat chiar de a doua zi, deci din 13 mai, ca unitatea ce o comandam să treacă şi la cercetarea radio a armatelor statelor vecine, în afară de Iugoslavia, să se concentreze îndeosebi pe comandamentele operative şi pe marile unităţi tactice aflate în raioanele din apropierea graniţelor României şi a flotelor maritime ce operau în Marea Neagră şi pe Dunăre.
M-am înapoiat în noaptea de 12/13 mai 1968 în unitate, unde am desfăşurat măsurile organizatorice şi tehnice necesare. Toate aceste măsuri le-am raportat telefonic şefului Direcţiei Informaţii care le-a aprobat, inclusiv avizarea nominală a personalului angajat în derularea acţiunii, ofiţeri, subofiţeri şi personal civil, dar nu şi militari în termen. Au fost antrenaţi în această misiune cel mult 20 de persoane, astfel că la 13 mai 1968 s-a trecut la îndeplinirea acestei misiuni. Această activitate a continuat încă multă vreme după invazie, iar schimbarea oricărui om din această structură se făcea cu aprobarea personală dată de şeful Direcţiei Informaţii Militare (...).
În momentul în care a avut loc invazia, un detaşament înaintat a existat pe teritoriul Cehoslovaciei. Traficul nu era permanent, dar el era şi a existat şi un indiciu care ne-a folosit nouă: se ştie că, de regulă, în transmiterea unor materiale se foloseşte ora şi vedeam că anumite comandamente lucrau cu ora Moscovei, şi altele cu ora Pragăi. Atunci ne-am dat seama că cele care lucrau cu ora Moscovei erau comandamente sovietice şi prin goniometrare am stabilit că transmit din Cehoslovacia înainte de invazie şi ulterior, bineînţeles. Deci existau indicii asupra locului de unde se transmite.
În afară de faptul că toţi sovieticii lucrau cu ora Moscovei, indiferent unde se găseau ei, materialul transmis folosea anumite litere, semne specifice limbii ruse, deci prezenţa unor asemenea litere în conţinutul materialului transmis era un indiciu că sunt ale ruşilor (...).
În perioada 15 - 22 iunie '68, la ordinele Marelui Stat Major, un detaşament cu elemente de cercetare radio din cadrul unităţii a acţionat în zona de vest a ţării pentru a fi mai aprope de zona Cehoslovacă - în 1968, în România, staţiile gonio erau de tip fix şi erau de producţie sovietică.
După invadarea Cehoslovaciei, unele informaţii ce prezentau interes s-au obţinut şi din legăturile radioamatorilor cehi care au desfăşurat trafic cu unii dintre corespondenţii lor aflaţi la mare distanţă...
Tito era de acord ca armata română să se retragă în Jugoslavia, dar dezarmată.
VASILE ŞANDRU, ambasadorul României în Iugoslavia (1969 - 1973) şi în U.R.S.S. (1990 - 1992)
Eram în concediu la Păltiniş. Pe 22 august a fost o zi frumoasă. Am luat familia şi am plecat cu maşina la Sibiu. Pe drum, am pus aparatul de radio la maşină şi am auzit vocea lui Ceauşescu. Parcă aud, ca acuma: "S-a comis o mare greşeală..." Am ascultat tot. Mi-am dat seama ce s-a întâmplat. Am coborât în Sibiu, m-am dus la partid, la primul-secretar. Era Nicolae Gavrilescu atunci prim-secretar la Sibiu. Am dat un telefon la Bucureşti. Era George Macovescu prim-adjunct al ministrului [de externe]. Am vorbit cu el. Mi-a spus să vin imediat la Bucureşti. Am venit imediat încoace şi am fost luat în delegaţia care s-a întâlnit cu Tito la 23 august la Vârşeţ. Am mers ca traducător. A fost o delegaţie foarte puternică atunci. Erau principalii membri ai conducerii: Maurer, Bodnăraş, Paul Niculescu... Până la Timişoara am mers cu un avion, de acolo cu maşinile până la Vârşeţ.
Întâlnirea a avut loc în localul primăriei din Vârşeţ. Se adunase multă lume acolo, în faţa primăriei. A fost o discuţie bună între cele două delegaţii, o apreciere a evenimentelor, a implicaţiilor. Ceauşescu a pus atunci problema că pericolul pentru România era foarte clar, iminent; Ceauşescu a explicat lui Tito că este posibilă o invadare a României. România va opune rezistenţă armată clară, dar era clar raportul de forţe, armata română nu va putea să ţina piept şi vă fi necesară o retragere. Sigur se vor lăsa forţe care să acţioneze în spatele frontului, însă armata română vă trebui să se retragă. [Ceauşescu] l-a întrebat pe Tito dacă Iugoslavia ar fi de acord ca armata română să se retragă pe teritoriul iugoslav în caz de nevoie. Tito a răspuns că partea iugoslavă vă permite, însă cu condiţia ca să se retragă dezarmată, adică să depună armele... Asta a fost, după părerea mea, punctul central al discuţiei, pentru că el reflecta gravitatea situaţiei care se crease atunci pentru România şi ajungând până acolo încât să determine o asemenea punere a problemei!
A rămas acest spirit de înţelegere şi de încredere reciprocă, pentru că într-un moment atât de critic cum a fost august 1968, partenerul cu care România s-a putut consulta în termenii aceştia, a fost tocmai Iugoslavia. Ăsta ar fi momentul '68...
Interviu realizat de Eugen Preda, 16.04.1994
Revolta populație impotriva militarilor cehi care nu au tras un foc pentru apărarea Cehoslovaciei.
NICOLAE VULPAŞIN, student la Universitatea Carolină - Praga (1964 - 1968), ambasadorul României în Republica Cehă, 1997 -2001
În momentul invaziei, la 11:00 [seara] am ascultat ştirea. În cămin eram; dintre studenţii străini, foarte puţini, cehi erau doar vreo căţiva. M-am dus şi am dicutat cu un coleg ceh şi i-am spus ce auzisem la radio.
A doua zi de dimineaţa m-am sculat pe la şase şi jumătate. În loc de tramvaie veneau tancuri dinspre vest, dinspre aeroportul Ruzyne. Tancurile aveau o pată roşie pe partea din faţă, mergeau câte două-două, paralel... era o coloană mare. Am tot aşteptat la tramvai, nu circula nimic. Am mai stat şi am intrat în vorbă cu nişte cetăţeni cehi care stăteau şi ei acolo şi care mi-au spus că astea sunt tancurile sovietice care au fost aeropurtate în cursul nopţii şi au ocupat aeroportul Ruzyne şi tot centrul oraşului Praga, inclusiv Comitetul Central al partidului, că toate instituţiile publice sunt deja blocate de tancurile şi blindatele sovietice.
Deci, Praga a fost practic ocupată de către trupele care au fost transportate cu avioane. Sovieticii au luat măsuri ca să blocheze tot, să paralizeze capitala.
Nu ştiu cum a fost în alte oraşe, dar la Praga transportul a fost extrem de dificil. Ca să ajungi într-un punct trebuia să schimbi mai multe mijloace de transport. De asemenea schimbam rutele tot din cauza blocajelor. Lumea a fost foarte indignată, foarte indignată.
Când au început să circule din nou tramvaiele, chiar în ziua de 21, m-am dus la [George] Ionescu, corespondentul [Radioteleviziunii Române]. În tramvai erau şi câţiva colonei. Treceam prin faţa Spitalului Militar Central. Au început unii mai vârstnici să-i insulte că n-au făcut nimic, că nu sunt în stare să tragă nici un foc de armă şi că au mâncat banii degeaba. Le-au rostit cuvinte destul de urâte, încât mulţi dintre ei au trebuit să coboare înainte de a ajunge la Spitalul Militar Central. Erau grade mari, colonei, maiori, locotenenţi-colonei, erau insultaţi când ajungeau în mijloacele de transport în comun. Asta nu numai în 21 [august], ci şi în zilele următoare am asistat la asemenae scene. Oamenii treceau foarte preocupaţi şi era o atmosferă sumbră, de război nedeclanşat. Cei mai mulţi discutau în grupuleţe, aminteau de anul 1939 când au intrat trupele germane în Praga.
CATE DEGETE ARE “MANUSA” DVS, DOMNULE VIKTOR ORBAN?
-Scrisoare deschisa premierului Ungariei-
Motto: “A pretinde ca in Romania se desfasoara o revolutie ROMANA,
declansata de un ungur, Laszlo Tokes, e ca si cum ai spune ca elefantii zboara,
dand din urechi, din floare in floare si le polenizeaza!”.
(Cpt. Mircea Dogaru, 22 decembrie 1989, orele 20:00, pe DN1,
intre Otopeni si Bucuresti. Declaratie facuta in fata “Jurnalistilor fara front
Domnule premier Viktor Orban,
Recunoscandu-va calitatile reale, dovedite in promovarea intereselor poporului ungar, oricat de strambe si de utopice ar fi acestea, nu pot sa nu remarc ipocrizia falsei pozitii conciliatorist-diplomatice, adoptata de dvs. in fata recentei pozitii, poate nefericita, poate premeditata, avuta de Presedintele Romaniei, in cazul, electoral construit al Proiectului Legislativ de Autonomie Teritoriala “Secuiasca”, proiect devenit un fel de Hopa-Mitica al politicii dvs. si a UDMR. Si nu pot sa nu raspund amenintarii voalate care transpare din afrimatia dvs. ca “Daca vom fi nevoiti, vom ridica manusa aruncata”! O fac tot “diplomatic”, apeland la un set de intrebari nascute din “suspiciunea rezonabila” ca, atunci cand ati fost selectat din cortul mamei dvs. si transformat in “hungarus pur”, ati primit si un altfel de instructaj, pe linia New Age, in scopul manipularii si impingerii spre dezastru a poporului frate ungar. In treacat fie spus, pentru mine ca istoric, permanenta jonglerie de la 1871, cand s-a dat ordinul construirii unei “natiuni omogene” (din unguri si deznationalizati ai tuturor etniilor) cu termenii “ungur”, “maghiar”, “secui” si “ceangau” nu tine! Asadar…
Domnule premier,
Va mai amintiti cand v-ati dus, acum 31 ani, insotit de ciracii dvs., ajunsi, astazi, unul Presedintele Ungariei, altul al Parlamentului, al treilea Primarul Budapestei (de domnul doctor nu va reamintesc pentru ca a dezertat cand a vazut ce enormitati debitati si faceti), in Cehoslovacia, sa impulsionati si acolo “revolutia”, adica secesiunea teritoriilor locuite de minoritatea ocupanta ungureasca? Numai ca cehii au optat, spre deosebire de serviciile romanesti, pentru o “revolutie de catifea”, drept care ati uitat ce ati patit din partea lor, in special a cehilor pe care dementii New Age i-au botezat “popor slovac”, atunci cand v-ati aplecat sa “ridicati manusa”? Ca pana la Budapesta, unde ati intemeiat din ordin FIDESZ, nu v-ati oprit?
Domnule premier,
Slovacia ca Slovacia, ca a fost botezata candva “Ungaria Superioara”… dar cu Romania ce-ati avut? Puteti sa spuneti, astazi, de Ziua Mondiala a Libertatii Presei cu sinceritate, daca si in ce masura ati fost implicat in pregatirea, fie si ideologica a cetatenilor romani proveniti din familii mixte (romano-unguresti sau romano-sasesti, pentru ca trebuiau sa lanseze lozinci in romaneste) de KEOD in cele 12 tabere din Ungaria, in vederea “revolutiei spontane” din Romania? In instruirea lor ca luptatori de elita in poligonul “din cotul Dunarii” sau pe macheta Transilvaniei de la Debretin? Pentru care macheta, armata dvs. si-a pierdut in 1997 seful Marelui Stat Major, in functie de 2 decenii, fiindca n-a raportat interpelarea pe aceasta tema a omologului sau roman, gl. Dumitru Cioflina. Cat despre citatul cu “cotul Dunarii”,
acesta provine din declaratia unuia dintre cei 9 teroristi arestati si condamnati pe viata de tribunalele militare romanesti si pentru eliberarea carora au behait si au facut liste de sustinere 2 ani, damele “civice” ale post-revolutiei romane”! Chiar credeti ca li s-a pierdut urma la Aiud sau in arhiva SIPA, inchisa si “epurata” de Monica Macovei si ciracii ei?
Domnule premier,
Ati tinut cumva si dvs. in 1990, discursuri patriotice pentru “eroii cazuti in revolutia din Romania” in fata unitatii speciale din Seghedin, la ridicarea placii comemorative? Ati colaborat atunci cu Rudas Erno si, ulterior in denigrarea Romaniei, cu Lazlo Tokes care cere astazi “demisia fara intarziere a presedintelui Iohannis”? Ati colaborat cu Eva Maria Barki de la Viena si cu Raffay Erno, KGB-istul transfug din Ardeal si erijat in Goebbels-ul lui Lazos Fur, ministrul care a lansat formula “Cine detine pamantul, are Ardealul”? Cum ati implicat FIDESZ in actiunea, declansata de Lazlo Tokes cu sprijinul unei banci budapestane si a doua banci vieneze, de achizitionare “pe nimic” sau de “recuperare” prin fals si uz de fals a sute de proprietati in centrul si vestul Romaniei? Dar in “rebeliunea” de la Targu Mures, extern pregatita si soldata cu mutilarea televizat-programata a “ungurului” Mihaila Cofariu? Cati din cei 7.000 de luptatori unguri intrati in Romania atunci cu pasapoarte false, alaturi de diversionisti germani, austrieci, rusi etc. au fost oamenii dvs.?
Domnule premier,
Este adevarat ca vi se datoreaza succesul crearii “culoarului” de proprietati pe linia Odorhei-Seghedin pe care, cu stiinta unor scelertati lideri ai Romaniei basiste, intentionati sa faceti trei autostrazi care sa lege “Erdely” adica asa-zisul “Tinut Secuiesc Independent” intr-o Transilvanie autonoma, de Ungaria? Ati uitat ca harta respectiva a fost distribuita, alaturi de harta Ungariei celor 64 de comitate si de brelocuri bilingve, glorificand “poporul ardelean” si “statul bilingv Transilvania” la congresul secret de la Cluj (fost Clusium, azi Cluj-Napoca) al celor 32 de fragmente etnice europene din toamna lui 2003? O diversiune, bineinteles, care sa atraga atentia prostilor nostri si pe fondul careia s-a lucrat magistral! Cu ce si cu cat ati contribuit, in acele zile, la inventarea, pornind de la 498 cetateni romani declarati, la recensamant, “secui”, pe linia KGB-ista a “natiunii putin numeroase, gagauze” a “Natiunii Secuiesti” si a Consiliului National Secuiesc? Cat ati investit si investiti in tradatorii romani proveniti din familii mixte, sa lupte in traditia New Age manista pentru un “Ardeal independent” sub lozinca “Inalta doamne Carpatii cat Himalaya”? Cu cat le intretineti si astazi iluzia ca trebuie sa uite sangele propriilor inaintasi sacrificati pentru Marea Unire a Romanilor si sa se separe ei, Marius Chicos Rostoganii, de “Miticii” de la Bucuresti? Cu cati bani si cu ce promisiuni au fost mituite loazele noastre sa va sustina actiunile anti-romanesti de inventare a unor inexistente proprietati ale bisericii catolice (cladiri si terenuri) si cat au primit magistratii nostri tradatori sa dea statut juridic aberatiei numita “Starea romano-catolica”? O aberatie lingvistica de tipul “Bazinului Carpatic” (furat hidrografiei si operat prin stergerea cu guma de pe harti a Carpatilor Occidentali, ca sa rezulte o ciuperca nucleara botezata “Ungaria Sf. Stefan”) sau de tipul noului proiect sterpelit astazi de dvs. domeniului protejarii mediului si pe care l-ati intitulat “Zone Nationale Protejate”? O inventie pentru care ati comandat in Romania 1.000.000 de semnaturi si pe care vreti sa o bagati in foarte scurt timp pe gatul Comisei Europene!
Dacă nu erau unii ca Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu etc, care și-au riscat viața pentru înlăturarea regimului comunist, nu contează în ce calitate și ce interese au servit, fauna asta gălăgioasă, care a umplut spațiul public din ultimii 4 ani, după modelul „gecii roșii”de la Cotroceni, nici nu ar fi avut curajul să iasă în Piată ca să strige lozinci anti-comuniste, tocmai acum la 30 de ani după căderea comunismului.
Prezența adevăratelor figuri relevante ale anului 1989 la festivitățile de comemorare deranjează nulitățile de astăzi.
Așa arată o brută #rezist îmbătrânită în rele, care i-a dat cu cârja în cap lui Voican Voiculescu.
Încep să se vadă efectele guvernării minoritare, la propriu.
Orbanul de la Buda a furat startul aniversării evenimentelor de la Timișoara din anul 1989. A participat sâmbătă seara, flancat de toate televiziunile ungare la o festivitate alături de primarul Robu și Tokeș, pentru a marca partea maghiara de contribuție la Revoluția din 1989. Orbanul de București sau șeful său de la Cotroceni au rămas muți.. Ptiu. ce guralivi ar fi fost dacă evenimentul era organizat de PSD și nu de Budapesta.
Un senator PSD a propus ca, pe baza de reciprocitate, Orbanul nostru să meargă la Budapesta pe 4 iunie 2020 pentru a sărbătorii Centenarul Tratatului de la Trianon.
Centenarul urcării opincii pe Parlamentul de la Budapesta, de către soldatul Iordan din Craiova , a fost ratat pe 4 august 2019.
Despre situația internă Mirel Palada glosează inconfundabil pe contul său fb.
"Ce face fetele?Cum petreceți Apokalipsa Normalității Pe Bază De Propagandă? Vă simtiti normali la cap? Mai săraci cu aproape un miliard de lei, evident, dar măcar normali la cap, nu-i așa? Asta e România Normală. Unii fură, alții ură. Oricum, ce mai contează un miliard zilele astea? Un fleac. Dă-l dracu’ de PIB.
Noi să fim sănătoși și mai ales frații Micula. Fiecare profită în felul său. Ei profită de banii de la bugetul de stat. Noi profităm că sîntem păcăliți pe gratis. Afacere capitalistă. A, era să uit: m*ie PSD. Dragnea e de vină. Ciuma Roșie. Rezist. DNA să vină să vă ia. Puie Monta. Am uitat vreuna? Că nu-mi primesc banii de la Gospodăria Liberală de Partid dacă nu înșir disciplinat toate lozincile cu care am fost prostiți anii ăștia. Orwell. Orwell everywhere.' a scris Mirel Palada, pe pagina sa de Facebook.
Și spionii se plâng de discriminarea referitoare la pensiile militare
** COMUNICAT **
La 4 iulie 2019, în organizarea ANCMRR din MAI, a avut loc reuniunea semestrială a preşedinţilor structurilor asociative din Sistemul Naţional de Apărare, Ordine Publică şi Securitate Naţională, semnatare ale Acordului-cadru de cooperare, care a analizat şi evaluat modul în care au fost duse la îndeplinire prevederile documentului, precum şi activităţile desfăşurate în perioada ianuarie-iunie 2019.
La reuniune au fost reprezentate toate cele 9 asociaţii membre, respectiv: ANCMRR „Alexandru Ioan Cuza” din MApN, ANCMRR din MAI, ACMRR din SRI, ACMRR din SIE, ACMRR din SPP, ACMRR din STS, ACMRR din DGIPI/MAI, ACMRR din ANP şi ACMRR- Diplomaţii militari.
Participanţii şi-au exprimat dezamăgirea faţă de rezultatele nesemnificatice ale demersurilor întreprinse la autorităţile de decizie ale statului român în problema discriminărilor referitoare la pensiile militare şi au convenit să continue intervenţiile legale pentru amendarea actelor normative elaborate în domeniu.
Totodată, participanţii au căzut de acord să contacteze şi alte asociaţii ale militarilor şi poliţiştilor, ale căror obiective şi scopuri sunt similare, în vederea întăririi poziţiilor comune care vizează apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale militarilor şi poliţiştilor rezervişti.
S-au adresat scrisori premierului Vasilica-Viorica Dăncilă – preşedintele PSD, ministrului finanţelor publice, Eugen Orlando Teodorovici – preşedinte executiv al PSD şi domnului Mihai Fifor, Secretar general al PSD, în care se exprimă disponibilitatea de dialog pentru eliminarea discrepanţelor provocate de legislaţia pensiilor militare de stat.
Asociaţia noastră susţine demersurile tuturor factorilor decizionali pentru potejarea intereselor pensionarilor militari.
Suntem convinşi că, la nivelul conducerii instituţiei din care provenim, se vor avea în vedere acţiunile noastre pentru finalizarea rezolvării problemelor din domeniul pensiilor militare de stat.
Biroul executiv al ACMRR din SIE
Din destăinuirile generalului Cornel Biris în revista Periscop.
„Actul de trădare al «luptătorului anticomunist Pacepa» din anul 1978 a fost de fapt primul seism de proporții care a zguduit întreg serviciul de informații externe și implicit unitatea noastră.
În primul rând vreau să precizez că «șopârla» cu «lupta de distrugere a comunismului din România din interiorul Structurii de Informații Externe» nu a ținut și nu va ține decât în capul profanilor și implicit unitatea noastră.
Motivele dezertării lui Pacepa sunt foarte bine cunoscute celor care i-am fost contemporani în activitate și sunt absolut banale: a furat sume considerabile din fondul de cheltuieli speciale pentru satisfacerea propriilor sale interese și pentru a-i corupe pe potentații de partid și de stat, inclusiv Elena Ceaușescu. Oricât s-ar încerca să se îmbrace această mizerie într-o altă ținută, aceste este adevărul pur.
În primă fază, în unitatea noastră s-au realizat rapid analize asupra tuturor cazurilor aflate în misiune externă. Acolo unde a existat cea mai mică temere că o parte din date ar fi fost posibil să fie cunoscute de Pacepa s-au luat urgent măsuri de aducere acasă a acestor ofițeri, pentru a fi salvați.”
„A fost nevoie ca această acțiune să fie executată rapid. Oamenii au fost contactați în drumurile lor de înapoiere de la serviciu spre casă, dotați cu acte și documente de călătorie pe alte identități, transferați în spații de tranzit și apoi aduși acasă. Aici au început tragediile: familii distruse, soții și copii lăsați în urmă fără nici o explicație, cariere de prestigiu ruinate, oameni de un real potențial informativ stopați din activitatea în care erau angrenați și, de ce nu, averi, valori materiale strânse cu greu, de o viață, părăsite. Mi-e greu și nici nu aș avea timpul Pe de altă parte, urmare a dezertării lui Pacepa, unitatea noastră a fost decapitată. Toți șefii au fost trecuți în rezervă, inclusiv ofițerii de orice funcție cu gradele de locotenent-colonel și colonel. A urmat o perioadă devastatoare. Unitatea «Fantome» a fost împărțită în trei subunități și trecută în subordinea unităților de linie ai căror șefi, și ei noi, nu au avut nici un fel de experiență pe linia specifică de muncă. Ne-am chinuit să îi învățăm ce ar trebui să facă și ne-am străduit din răsputeri să supraviețuim. În plus, în unitățile noastre s-a făcut o infuzie de ofițeri de la Direcția de Contraspionaj, care ne-au privit tot timpul cu suspiciune, apoi ne-am trezit și cu unele detașări la unități cu care practic nu aveam nici în clin nici în mânecă.”
„Evenimentele din decembrie 1989 au fost practic «întrezărite» în activitatea informativă, în special prin informațiile provenite de la o parte din ofițerii aflați în misiuni externe. Mai mult decât atât, în primăvara lui ‘89 am fost chiar dezarmați, ni s-a ridicat armamentul de apărare a sediului. Deci, am fost «protejați»!
Mai clar am înțeles ce urmează să se întâmple când, în vara lui 1989, gen. Aristotel Stamatoiu, șeful Serviciului, a instruit câțiva ofițerii care urmau să se întâlnească cu o serie de «fantome» din exterior să le transmită că în România vor avea loc evenimente importante, care vor duce la schimbarea regimului politic. Le-a transmis, totodată, că situația lor va fi protejată, să manifeste calm și stăpânire de sine, și că în viitor le vor fi comunicate noile direcțiile de acțiune.
Așadar, după evenimentele din decembrie 1989, șef al spionajului românesc a devenit legendarul ofițer de spionaj Mihai Caraman. Perioada 1990-1992, cât acesta a fost șef, a fost una în care Unitatea „Fantome” își căuta cu șanse de reușită așezarea firească.
„La conducerea SIE a fost numit Ioan Talpeș, pe care noi îl știam doar din transmisiunile televizate în care apărea în postura de consilier al președintelui Ion Iliescu la discuțiile oficiale, cu un grup de mineri, în frunte cu Miron Cosma.
Pentru că niciun necaz nu vine singur, colonelul Victor Marcu, locțiitor al șefului unității, s-a hotărât să plece de la SIE pentru a se duce la SRI. Alt dezastru! A urmat imediat o perioadă de migrare a ofițerilor care veniseră anterior de la Securitatea internă, după fuga lui Pacepa, care au plecat la SRI, după Victor Marcu. Nu au plecat însă cu mâna goală:au luat cu ei și cazuri, și dosare.”
„Am simțit încă de la început că noua conducere a SIE nu agrea deloc existența și activitatea Unității „Fantome”. Desele reproșuri, nemulțumiri și animozități au culminat cu ordinul de a retrage toți ofițerii speciali și potențialul informativ din spațiul principalului partener extern. Ni s-a motivat că România nu poate intra în NATO, Uniunea Europeană și în alte organisme din cauza noastră, a «fantomelor».
