Goodbye to Gravity, numele tragicei formatii de rock, subgenul heavy metal, este un indemn pentru a sfida regulile si ideile preconcepute.
Piesa „Ziua in care vom muri” nu este o premonitie, asa cum ar crede multi dupa tragicul si stupidul accident din clubul amenajat intr-o hala a fostei Fabrici de tenesi „Pionierul”; este un manifest care defineste stilul formatiei, succint reflectat in versurile refrenului:
„Nu suntem cifre, suntem liberi, suntem atât de vii
Iar ziua în care cedăm e ziua în care murim”.
Versurile si interpretarea stilului heavy metal sunt adesea asociate cu masculinitatea si agresivitatea.
Destinul trupei demonstreaza ca si libertatea trebuie sa tina cont de legile firii si ale naturii. Libertinismul si comportamentul anarhic in societate sunt de multe ori mai periculoase decât ideile preconcepute, asa cum sunt pe nedrept percepute unele dintre invatamintele dobândite de omenire in lunga sa existenta.
Respingator este si bigotismul religios al celor care afirma ca divinitatea i-a pedepsit pe cei care ascultau in club muzica „draceasca”. Uita ca in 1930 România a ingrozit lumea cu
incendiul de la biserica din lemn din Costesti, Arges, in care, in Vinerea Mare, au ars de vi 118 oameni, majoritatea copii. Incendiul a pornit de la o lumânare care a aprins niste flori uscate, in timpul slujbei, când crestinii cântau prohodul. S-au autoblocat in usile de la intrare care se deschideau spre interiorul bisericii.
Nu sunt un iubitor al muzicii rock, desi intotdeauna am tresarit când am auzit astfel de melodii.
Mi-a atras atentia calitatea deosebita a iubitorilor genului rock care si-au riscat viata, când au intrat in acel beci al mortii. In naivitatea lor, multi n-au intuit pericolul.
Toata compasiunea pentru victime si familiile lor.
.webp)
