Alfabetul chirilic a fost creat de Chiril și Metodiu, doi călugări bizantini, misionari in primul Țarat Bulgar. A ajuns in principatele romane, mai intâi in Țara Românească și apoi in Moldova, prin secolele XI-XIV, prin intermediul Bisericii, care a adoptat ritualul liturgic bizantin și scrierea slavonă din Bulgaria.
Pe la 1700, Dimitrie Cantemir scrie că domnitorul Alexandru cel Bun a dat poruncă prin anul 1400 să fie arse toate cărțile scrise cu caractere latine și a aficializat scrierea liturgică și in cancelarii cu litere chirilice. Slujbele in biserici se cântau in limba slavonă. Mirenii nu intelegeau cuvintele cântate in slavonă.
Abia in anul 1862 Alexandru Ioan Cuza a dat un decret de inlocuire a alfabetului slavon cu alfabetul latin. In Tara Romanească incepuse in unele școli, incă din 1830, inlocuirea alfabetului slavon cu un alfabet de tranziție, in care unele sunete erau scrise cu litere latine.
Clericii din Moldova s-au opus scrierii in alfabetul latin, temându-se că astfel Biserica Catolică va avea un ascendent fața de cea Răsăriteană.
Președintele Academiei este de acord cu ideea că, incepând cu anul 1700, Rusia a avut o influență nefastă asupra spațiului geografic locuit de români. Detalii, in inregistrarea de mai jos.
.png)
