Contenciosul dintre CPS a MAI si Curtea de Conturi, privind actualizarea din 2017, ajunge din nou la ICCJ

 

Dupa aproape un an de la pronuntarea Deciziei nr.707/19 04 2024, Curtea de Apel Bucuresti si-a motivat solutia respingerii cererii CPS a MAI de anulare a Deciziei nr. 5/2020 a Curtii de Conturi privind actualizarea pensiilor militare in anul 2017, desi aceeasi curte a anulat Decizia nr. 4/2020 a Curtii de Conturi privind actualizarea pensiilor militare de catre CPS a MApN, decizie care continea aceleasi principii gresite de actualizare ca si in decizia Curtii de Conturi nr. 5/2020.

Atat CPS a MAI cat si Curtea de Conturi au formulat, la inceputul lunii martie 2025, recursuri la ICCJ impotriva hotararii nr/705/2024.

Cauza este in procedura de filtru la ICCJ in vederea stabilirii primului termen.

Redau mai jos Motivarea Curtii de Apel Bucuresti, publicata in luna februarie pe Rejust.ro

Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2024:185.###### Dosar nr. ####/2/2020* R O M Â N I A CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL Sentinţa nr.### Şedinţa publică de la 19.04.2024 Pe rol se află soluţionarea acţiunii în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect „litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992)”, formulate de reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României. Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 05.03.2024 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea succesiv până la 19.04.2024, când a hotărât următoarele: Curtea, Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la data de 07.12.2020 sub nr.####/2/2020 reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în baza art.14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea Deciziei nr. XII/5/22.10.2020 şi a Raportului de control nr. 4263501 din 25.09.2020, emise de către Curtea de Conturi a României -Departamentul XII. 2. În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut în esenţă că reverificarea/verificarea efectuată finalizată cu Decizia contestată a fost făcută cu încălcarea principiului legalităţii prevăzut de art. 21 din Legea nr.94/1992, că pârâta a exercitat în mod nelegal funcţia normativă şi cu încălcarea principiului autonomiei prevăzut de art. 2 lit. e) din Legea nr. 223/2015, a invocat folosirea incorectă în actul atacat a terminologiei „pensie actualizată”, echivalarea nelegală a termenilor „majorare”, „indexare” şi „actualizare”, precum şi interpretarea nelegală, în cadrul Deciziei nr.XII/5/22.10.2020, a articolului 30 din Legea nr. 223/2015. Reclamanta a argumentat că „plafonarea de 85% se aplică doar pensiilor stabilite, recalculate şi actualizate potrivit Legii nr. 223/2015, şi nu şi pensiilor militare majorate printr-o normă juridică distinctă”, respectiv majorării reglementate de art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015. Reclamanta a mai susţinut că paguba constatată de Curtea de Conturi este una estimativă şi nu una certă, că decizia contestată este emisă în data de 23.10.2020 şi nu ar ţine cont de prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 şi ar crea discriminări. 3. Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării măsurii dispuse prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Departamentul XII din cadrul Curţii de Conturi şi a Raportul de control nr. ##########.09.2020. 4. La data de 14.01.2021 reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a formulat , în temeiul art. 204 C.civ., cerere de modificare a acţiunii prin care a modificat petitul cererii principale, solicitând: suspendarea deciziei nr. XII/5/22.10.2020 şi a raportului de control nr. 4263501 din 25.09.2020, emise de către Curtea de Conturi a României -Departamentul XII; anularea Deciziei nr. XII/5/22.10.2020 şi a raportului de control nr. 4263501 din 25.09.2020, emise de către Curtea de Conturi a României -Departamentul XII, temeiul legal pentru cererea de suspendare fiind art.15 din Legea nr. 554/2004, iar temeiul legal pentru capătul de cerere privind anularea actelor administrative fiind de art. 8 şi următoarele din aceeași lege. Cererea de modificare a acţiunii nu conţine o motivare propriu-zisă a cererii în anulare, rezultând că motivele de nulitate ale actelor atacate ar fi cele invocate drept „caz bine justificat” în cererea introductivă în care se cerea suspendarea actelor emise de Curtea de Conturi. 5. Pârâta Curtea de Conturi a României, în temeiul art. 205 din Codul de procedură civilă a formulat întâmpinare la cererea completatoare prin care a invocat excepţia tardivităţii acţiunii având ca obiect anularea măsurii dispuse prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Departamentul XII din cadrul Curţii de Conturi şi a Raportul de control nr. ##########.09.2020; excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a măsurilor dispuse prin decizie, urmare a promovării cu tardivitate a acţiunii care are ca obiect anularea Deciziei şi a Raportului de control; excepţia inadmisibilităţii acţiunii având ca obiect anularea măsurii dispuse prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Departamentul XII din cadrul Curţii de Conturi şi a Raportul de control nr. ##########.09.2020. Referitor la fondul cauzei, a argumentat în sensul că actul atacat este legal şi temeinic. 6. Prin sentinţa civilă nr.###/16.03.2021 pronunţată în dosarul nr.####/2/2020 Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea astfel cum a fost modificată de reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca inadmisibilă, soluție motivată de punctele 64, 74, 204, 227 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curţii de Conturi a României şi aprecierea potrivit căreia „obiectul acţiunii în contencios administrativ îl poate reprezenta doar încheierea pronunţată de comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi, acţiunea neputând fi îndreptată în mod exclusiv împotriva deciziei emise de departamentul Curţii de Conturi în urma controlului efectuat, controlul judecătoresc neputând fi realizat direct asupra acestor decizii, ci doar cu ocazia analizării şi soluţionării cererilor formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor”. 7. Prin Decizia civilă nr.####/12.09.2023 Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei civile nr. ### din 16 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, a casat în parte sentinţa civilă atacată şi a trimis cauza aceleiași instanţe pentru rejudecarea acţiunii în anulare, fiind menţinută în rest sentinţa recurată cu privire la soluţia dată cererii de suspendare. 8. Pentru a pronunţa această decizie Înalta ##### a reţinut că „actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, act juridic supus executării şi care poate constitui obiect al unei acţiuni în contencios administrativ, este Decizia nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Curtea de Conturi, Departamentul XII, Încheierea nr. ##/08.12.2020 emisă de ####### de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi nefiind act administrativ în sensul dispoziţiilor anterior menţionate, deoarece ea nu produce efecte juridice proprii, ci reprezintă doar un răspuns la o procedură administrativă obligatorie. #### reclamanta ar ataca numai această încheiere şi ea ar fi anulată, nu ar obţine nimic, obligațiile stabilite în sarcina sa continuând să subziste în temeiul deciziei neatacate. Prin urmare, reclamanta nu a avea un interes real în a ataca încheierea de soluţionare a contestaţiei, neexistând nici o justificare legală pentru care acţiunea împotriva deciziei vătămătoare să fie condiţionată de atacarea încheierii de soluţionare a contestaţiei.” 9. De asemenea, Înalta ##### a arătat că „din analiza prevederilor pct. 227 din Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014 reiese doar că ele oferă particularului posibilitatea de a ataca în contencios administrativ încheierile de soluţionare a contestaţiilor, însă nu reiese că el nu ar putea alege să nu atace şi aceste încheieri, ci doar deciziile structurilor Curţii de Conturi. Că este aşa rezultă cu claritate din faptul că art.1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 permite particularului să atace în contencios administrativ orice act administrativ vătămător, fără a fi nevoit să atace şi soluţia dată procedurii prealabile, iar dispoziţiile procedurale cuprinse în Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014 nu îi interzic să atace doar decizia structurii Curţii de Conturi şi, prin urmare, sub acest aspect, nu derogă de la regulile generale în materie.” 10. Înalta ##### a mai arătat că „nu există nici o normă legală care să condiţioneze exercitarea acţiunii în contencios administrativ împotriva deciziei Curţii de Conturi, de exercitarea acţiunii în contencios împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Conturi în soluţionarea contestaţiei. Singura condiţie pe care Hotărârea nr. 155/2014 o impune în mod expres este aceea a parcurgerii procedurii prealabile obligatorii, respectiv exercitarea căii de atac a contestaţiei împotriva Deciziei emise de Departamentul XII al Curţii de Conturi, condiţie îndeplinită de recurentă.” 11. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr.####/2/2020*, unde, la termenul de judecată din data de 05.03.2024, părţie au formulat concluzii cu privire la excepţia tardivităţii acţiunii, precum şi cu privire la fondul cererii în anulare. În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării actului, aceasta nu mai face obiectul rejudecării având în vedere că reclamanta nu a recurat soluţia pronunţată în primul ciclu procesual cu privire la cererea de suspendare, situaţie reţinută în decizia nr.####/12.03.2023 a Înaltei ##### de Casaţie şi Justiţie. 12. În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, aceasta urmează să fie respinsă, reţinându-se că acţiunea în anularea Deciziei nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Curtea de Conturi a fost formulată la data de 7.12.2020, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de punctul 227 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curţii de Conturi a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.547 din 24 iulie 2014. 13. În acest sens, instanţa reţine că, potrivit punctului 227 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014, „Împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor prevăzută la pct. 213, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condiţiile legii contenciosului administrativ.” 14. Cum Încheierea nr.##/08.12.2020 emisă de comisia de soluţionare a contestaţiilor a fost emisă şi comunicată ulterior momentului formulării de către reclamantă a acţiunii introductive împotriva Deciziei nr.XII/5/22.10.2020, acţiune ce a fost ulterior modificată în cerere în anularea aceleiași decizii, instanţa constată că a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de punctului 227 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014. 15. În speţă este adevărat că reclamanta nu a atacat şi Încheierea emisă de comisia de soluţionare a contestaţiilor, ci doar Decizia nr.XII/5/22.10.2020, dar acest aspect nu prezintă importanţă din perspectiva soluţionării excepţiei tardivităţii, din moment ce punctul 227 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014 are în vedere pentru stabilirea termenului în care poate fi formulată acţiunea momentul comunicării Încheierii de soluţionare a contestaţiei, iar nu momentul comunicării deciziei Curţii de Conturi. 16. Cât priveşte faptul că reclamanta nu a formulat acţiune împotriva Încheierii nr.##/2020 de soluţionare a contestaţiei, acest aspect a fost tranşat prin decizia de casare nr.3748/12.09.2023, Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie statuând în sensul că aceasta nu este un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 deoarece ea „nu produce efecte juridice proprii, ci reprezintă doar un răspuns la o procedură administrativă obligatorie”. 17. În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa reţine că în perioada 24.08 - 25.09.2020 o echipă de auditori publici externi din cadrul Curții de Conturi a desfășurat misiunea de control cu tema „Verificări cu privire la aspectele legate de gestionarea elementelor patrimoniale ale entității” la #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne (CPS MAI), fiind întocmit Raportul de control nr. ##########.09.2020. 18. Prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 Departamentul XII al Curţii de Conturi a constatat acordarea nelegală a unor drepturi de pensie ca urmare a actualizării pensiilor la 30.06.2017 cu depășirea plafonului de 85% stabilit prin art.30 din Legea nr.223/2015. În concret, s-a constatat că reclamanta a emis decizii de actualizare a pensiilor militare în cadrul cărora majorarea de 5% acordată în anul 2016 nu a fost inclusă în calculul pensiei actualizate plafonate la 85% din baza de calcul, ci a fost adăugată ca element final în buletinele de calcul aferente actualizării pensiilor la 30.06.2017, după adăugarea componentei OMM/SOSP, situație care a condus la acordarea unor drepturi de pensie peste nivelul de 85% din baza de calcul, cu încălcarea art.30 din Legea nr.223/2015. 19. #### de această constatare, pentru înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate, prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 s-a dispus, în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr.94/1992, aplicarea următoarelor măsuri: „ Conducerea CPS MAI va proceda la corectarea metodologiei de calcul utilizată pentru actualizarea pensiilor la data de 30.06.2017, iar determinarea în baza art. 60 din lege a cuantumului pensiei militare la 30.06.2017 se va realiza cu respectarea următoarelor principii: i. Actualizarea pensiei în anul 2017, conform art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, constituie procesul de majorare a pensiei ca urmare a creșterii soldei de funcție, respectiv translatarea în cuantumul pensiei a creșterii salariale de la personalul activ, având ca punct de plecare cuantumul pensiei în plată la momentul respectiv, inclusiv indexarea/majorarea din anul 2016; ii. Începând cu data de 30.06.2017, pensiile militare la care sunt incidente prevederile art. 60 din lege trebuie să aibă în componență indexarea/majorarea de 5% acordată în 2016, la care se adaugă fie indexarea de 5,25% acordată în anul 2017, fie actualizarea soldei de funcție cu 15% acordată de la 30.06.2017, astfel cum prevede art. 60 alin. (3) din Legea nr. 223/2015; iii. Actualizarea pensiilor, în condițiile menționate mai sus, se realizează cu încadrarea în procentul de 85% din baza de calcul conform art. 30 din Legea nr. 223/2015.” 20. Prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 s-a stabilit „Conducerea CPS MAI va lua măsurile prevăzute de lege pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea fondurilor publice utilizate nelegal ca urmare a actualizării eronate a pensiilor la data de 30.06.2017 prin încălcarea prevederilor art. 30 din Legea nr.223/2015.” Termenul de realizare a fost fixat la data de 31.03.2021. 21. Împotriva Deciziei nr.XII/5/22.10.2020 reclamanta a formulat contestație, ce a fost respinsă prin Încheierea nr. ##/08.12.2020 emisă de ####### de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, iar la data de 7.12.2020 reclamanta a introdus acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, prin care a solicitat inițial suspendarea Deciziei nr.XII/5/22.10.2020, iar ulterior, pentru aceleași motive, a cerut şi anularea aceleiaşi decizii. Reclamanta nu a contestat şi Încheierea nr. ##/08.12.2020 emisă de ####### de soluţionare a contestațiilor, poziţie subliniată şi prin concluziile scrise depuse de reclamantă în rejudecare, astfel încât, în cele ce urmează, vor fi analizate motivele de nulitate invocate de reclamantă în legătură cu Decizia nr.XII/5/22.10.2020, cu precizarea că acestea se regăsesc doar în cadrul acţiunii introductive iniţiale prin care se cerea suspendarea acestui act, având în vedere că cererea modificatoare se referă doar la modificarea petitului acţiunii. 22. Unul dintre motivele de nulitate invocate de reclamantă se referă la lipsa temeiului legal pentru reverificarea/verificarea efectuată finalizată cu Decizia contestată şi încălcarea principiului legalităţii prevăzut de art. 21 din Legea nr.94/1992, în contextul în care anterior se desfășurase o verificare cu același obiect, finalizată prin Raportul de control nr. 4225190 din 20.05.2020 care concluzionase în sensul că la calcularea drepturilor de pensie cu începere din data de 30.06.2017 au fost respectate prevederile art. 60 alin. (3) din Legea nr. 223/2015, nefiind constatate aspecte de nelegalitate. 23. Acest motiv de nulitate nu va fi reţinut întrucât pe de o parte Raportul de control nr. 4225190 din 20.05.2020 a fost infirmat de conducerea ierarhic superioară şi de structurile interne cu rol metodologic din cadrul Curţii de Conturi, iar pe de altă parte pentru că nu există o prevedere legală care să limiteze dreptul Curţii de Conturi de a proceda la efectuarea de verificări la o entitate publică în situaţia în care aceasta a făcut obiectul unor verificări anterioare, mai ales în contextul în care apreciază că verificările iniţiale au fost incomplete. În plus, Raportul de control nr. 4263501 din 25.09.2020 a fost emis în urma unei misiuni distincte dispuse de Plenul Curţii de Conturi şi care a avut ca scop verificarea unor aspecte sesizate în petiţii formulate ulterior emiterii Raportul de control nr. 4225190 din 20.05.2020. 24. Un alt motiv de nulitate invocat de reclamantă se referă la exercitarea în mod nelegal de către Curtea de Conturi a funcţiei normative, în sensul impunerii unui mod de calcul a pensiei militare de stat, în condiţiile în care nu are atribuţii în acest sens, subrogându-se unităţilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în atribuţiile de normare, contrar art. 60 alin. (4) din Legea nr. 223/2015 şi contrar art. 2 lit. e) din Legea nr. 223/2015. 25. Instanţa reţine că prevederile legale invocate de reclamantă aveau, la data de 30.06.2017, următorul conținut: „(4) Procedura de actualizare prevăzută la alin. (1) se stabilește prin ordin comun al conducătorilor instituțiilor din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, emis în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi” (art. 60 alin. (4) din Legea nr. 223/2015) şi respectiv „Principiile de bază ale sistemului pensiilor militare de stat sunt următoarele: (...) e) principiul autonomiei, bazat pe organizarea, conducerea și administrarea, de sine stătătoare, a sistemului pensiilor militare de stat de către instituțiile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale” (art. 2 lit. e) din Legea nr. 223/2015). 26. Prin emiterea Raportul de control nr. 4263501 din 25.09.2020 şi a Deciziei nr.XII/5/22.10.2020 Curtea de Conturi nu a exercitat o funcție normativă, ci şi-a realizat funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public potrivit art.21 alin.1 din Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi: „Curtea de Conturi exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, furnizând Parlamentului și, respectiv, unităților administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea și administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității” . 27. Reclamanta nu poate considera că principiul autonomiei prevăzut de art. 2 lit. e) din Legea nr. 223/2015 ar excepta-o de la acest control şi nici că ar putea acorda drepturi de pensie suplimentare celor stabilite de lege, aceasta cu atât mai mult în contextul în care, în aplicarea Ordinului comun nr.31/M.##/999/8148/237/###/221/2016 din 12.02.2016, casele de pensii ale MAI, MApN şi SRI au aplicat metodologii de calcul diferite, stabilind drepturi de pensii diferite pentru pensionarii celor trei case de pensii sectoriale. 28. Instanţa nu va primi motivul de nulitate care se referă la folosirea incorectă a terminologiei „pensie actualizată” în Decizia nr.XII/5/22.10.2020, reclamanta susținând că, în contextul în care aceasta nu este definită de art.3 al Legii nr. 223/2015, pârâta ar fi trebuit să folosească sintagma „drepturi de pensie rezultate în urma actualizării pensiei militare de stat”. Instanța constată că art.30 din Legea nr. 223/2015 folosește tocmai această expresie: „Pensia stabilită, recalculată și actualizată în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28.” Mai mult, reclamanta însăși a utilizat în actele comunicate pensionarilor militari sintagma „pensie actualizată”. (de ex în decizia #########.08.2018 depusă la fila 181 vol.1 al dosarului ####/2/2020). Prin urmare acest motiv de nulitate va fi respins. 29. Reclamanta a mai criticat Decizia nr.XII/5/22.10.2020 susținând că pârâta a echivalat nelegal termenii „majorare”, „indexare” şi „actualizare”, arătând că art.14 alin.2 din O.U.G. nr.57/2015 ar reglementa instituția juridică a majorării pensiilor militare de stat prin derogare de la prevederile art.59 alin.1 din Legea nr.223/2015 care reglementează indexarea pensiilor militare de stat. 30. Această critică nu poate fi primită. Din chiar prevederile art.14 alin.2 din OUG nr.57/2015 rezultă că majorarea de 5% din 2016 a fost acordată sub regimul juridic al indexărilor, care erau reglementate prin art.59 alin.1 din Legea nr.223/2015: „Prin derogare de la prevederile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, în anul 2016 pensiile militare de stat se majorează cu 5%.” Prin urmare, în mod greşit reclamanta susţine teza că majorarea de 5% nu ar fi inclusă în pensia actualizată şi nu ar fi supusă plafonului prevăzut de art.30 din Legea nr. 223/2015. 31. Motivul de nulitate referitor la interpretarea nelegală, în cadrul Deciziei nr.XII/5/22.10.2020, a articolului 30 din Legea nr. 223/2015 nu este întemeiat. Art.30 din Legea nr. 223/2015 prevede că „Pensia stabilită, recalculată și actualizată în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28”. Prin urmare, în mod greşit reclamanta a adăugat cuantumul majorării acordate în 2016 peste plafonul de 85% prevăzut de art.30 din Legea nr. 223/2015. Aplicarea corectă a legii ar fi impus includerea majorării de 5% din anul 2016 în calculul plafonului de 85% stabilit de art.30 din Legea nr. 223/2015. 32. Nu poate fi primită susţinerea reclamantei potrivit căreia „plafonarea de 85% se aplică doar pensiilor stabilite, recalculate şi actualizate potrivit Legii nr. 223/2015, şi nu şi pensiilor militare majorate printr-o normă juridică distinctă”, respectiv majorării reglementate de art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015. Instanţa reţine că derogarea stabilită de art.14 alin.2 din O.U.G. nr.57/2015 se referă doar la cuantumul (procentul) indexării pensiei militare la 1.01.2016, care a fost de 5% şi care astfel nu a fost stabilit potrivit algoritmului art. 59 alin.1 din Legea nr.223/2015. Art.14 alin.2 din OUG nr.57/2015 nu are semnificația acordării unui drept nou, distinct faţă de cele prevăzute de Legea nr.223/2015. În plus, dacă majorarea de 5% ar fi reprezentat un drept diferit de indexarea prevăzută de art. 59 alin.1 din Legea nr.223/2015, nu ar fi fost introdusă ca „derogare” de la art. 59 alin.1 din Legea nr.223/2015 ci printr-un text legislativ distinct. 33. În concluzie, instanţa consideră că excluderea majorării de 5% aferentă anului 2016 de la calculul pensiei militare supuse plafonării potrivit art.30 din Legea nr. 223/2015 este lipsită de fundament, fiind corecte constatările Curţii de Conturi din Decizia nr.XII/5/22.10.2020 potrivit cărora reclamanta a acordat nelegal drepturi de pensie prin actualizarea pensiilor la 30.06.2017 cu depășirea plafonului de 85% stabilit prin art.30 din Legea nr.223/2015. 34. Motivul invocat de reclamantă referitor la faptul că „paguba constatată de Curtea de Conturi este una estimativă şi nu una certă” nu poate fi primit faţă de prevederile art.33 alin.3 din Legea nr.94/1992 potrivit cărora „În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.” Din acest articol rezultă că revine reclamantei obligaţia de a stabili cuantumul exact al prejudiciului, iar nu pârâtei. 35. Împrejurarea menționată de reclamantă potrivit căreia Decizia Curţii de Conturi nr.XII/5/22.10.2020 este emisă în data de 23.10.2020 este lipsită de orice semnificație şi nu este de natură să atragă nulitatea acesteia, fiind vorba, cel mai probabil, de decalajul între data adoptării deciziei şi data redactării, sau de o eroare materială, niciuna dintre situaţii nefiind de natură să producă vreo vătămare reclamantei. 36. Nu va fi primit motivul de nulitate potrivit căruia Decizia Curţii de Conturi nr.XII/5/22.10.2020 nu ar ţine cont de prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, reclamanta susţinând că în cuprinsul actului s-ar face confuzia între noțiunile de „indexare” de la art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, „actualizare” utilizată la art. 60 alin. (1) din acelaşi act normativ şi instituţia de „majorare” de la art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015. Am arătat anterior în sentinţă că pârâta a avut în vedere semnificaţia legală corectă acestor termeni, nefiind încălcate prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, iar interpretarea acestor termeni de către Curtea de Conturi nu reprezintă o adăugare la lege, astfel cum s-a susţinut prin acţiune. 37. De asemenea, nu va fi reţinută nici susţinerea reclamantei potrivit căreia actul contestat ar crea discriminări între aceleaşi categorii de beneficiari de drepturi de pensie militară de stat însă cu vechimi diferite. În acest sens, se observă că plafonarea prevăzută de art.30 din Legea nr. 223/2015 trebuie aplicată fără distincţie tuturor pensiilor militare, acesta fiind şi sensul Deciziei Curţii de Conturi nr.XII/5/22.10.2020. 38. ##### în vedere considerentele mai sus expuse, instanţa constată că nu pot fi reţinute în cauză motivele de nulitate invocate de reclamantă în legătură cu Decizia Curţii de Conturi nr.XII/5/22.10.2020, motiv pentru care acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂŞTE: Respinge excepţia tardivităţii. Respinge cererea formulată de reclamanta #### DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, cu sediul în Bucureşti, #### ###### ########## ### #, sector 4, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în Bucureşti, #### ### ######## ### ##-24, sector 1, ca neîntemeiată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la CAB Secția a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal. Pronunțată azi, 19.04.2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței. Preşedinte, Grefier, ######-######### #### ##### #### #######

CA Bucuresti a publicat Hotararea nr. 707/2024 in contenciosul CPS a MAI cu Curtea Conturi privind actualizarea pensiilor militare in anul 2017

 Hotarâre nr. 707/2024 din 19.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, cod RJ 86g7872dd (https://www.rejust.ro/juris/86g7872dd)

Dosar nr. 7095/2/2020

Curtea de Apel Bucuresti a respins cererea CPS a MAI de anulare a Deciziei Curtii de Conturi  nr. 5/2020 in urma controlului la CPS a MAI, decizie in care Curtea de Conturi a interpretat gresit plafonarea prevazuta de art. 30 din Legea nr. 223/2015, Aceeasi interpretare  a fost anulata  in contenciosul dintre CPS a MApN  cu Curtea de Conturi.

CPS a MAI nu a declarat recurs impotriva hotararii nr. 709/19 04 2024, dar a emis decizii de retinere din pensiile militarilor MAI. 

Nu au fost afectati  militarii MAI care dupa recalcularea din anul 2016 au ramas in plata cu cuantumul contributiv mai avantajos.

Cred ca hotararea a fost publicata in cursul lunii februarie 2025

Cod ECLI    ECLI:RO:CABUC:2024:185.######

Dosar nr. ####/2/2020*

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI

SECŢIA A VIII-A  CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Sentinţa nr.###

Şedinţa publică de la 19.04.2024

Curtea constituită din:

Preşedinte: ######-######### #### 

Grefier: ##### #### #######

Pe rol se află soluţionarea acţiunii în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect „litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992)”, formulate de reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 05.03.2024 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea succesiv până la 19.04.2024, când a hotărât următoarele:

Curtea,

Deliberând asupra cauzei de faţă,  constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 07.12.2020 sub nr.####/2/2020 reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în baza art.14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea Deciziei nr. XII/5/22.10.2020 şi a Raportului de control nr. 4263501 din 25.09.2020, emise de către Curtea de Conturi a României -Departamentul XII. 

2. În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut în esenţă că reverificarea/verificarea efectuată finalizată cu Decizia contestată a fost făcută cu încălcarea principiului legalităţii prevăzut de art. 21 din Legea nr.94/1992, că pârâta a exercitat în mod nelegal funcţia normativă şi cu încălcarea principiului autonomiei prevăzut de art. 2 lit. e) din Legea nr. 223/2015, a invocat folosirea incorectă în actul atacat a terminologiei „pensie actualizată”,  echivalarea nelegală a  termenilor „majorare”, „indexare” şi „actualizare”, precum şi interpretarea nelegală, în cadrul Deciziei nr.XII/5/22.10.2020, a articolului 30 din Legea nr. 223/2015. Reclamanta a argumentat că „plafonarea de 85% se aplică doar pensiilor stabilite, recalculate şi actualizate potrivit Legii nr. 223/2015, şi nu şi pensiilor militare majorate printr-o normă juridică distinctă”, respectiv majorării reglementate de art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015. Reclamanta a mai susţinut că paguba constatată de Curtea de Conturi este una estimativă şi nu una certă, că decizia contestată este emisă în data de 23.10.2020 şi nu ar ţine cont de prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 şi ar crea discriminări. 

3. Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării măsurii dispuse prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Departamentul XII din cadrul Curţii de Conturi şi a Raportul de control nr. ##########.09.2020.

4. La data de 14.01.2021 reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a formulat , în temeiul art. 204 C.civ., cerere de modificare a acţiunii prin care a modificat petitul cererii principale, solicitând: suspendarea deciziei nr. XII/5/22.10.2020 şi a raportului de control nr. 4263501 din 25.09.2020, emise de către Curtea de Conturi a României -Departamentul XII; anularea Deciziei nr. XII/5/22.10.2020 şi a raportului de control nr. 4263501 din 25.09.2020, emise de către Curtea de Conturi a României -Departamentul XII, temeiul legal pentru cererea de suspendare fiind art.15 din Legea nr. 554/2004, iar temeiul legal pentru capătul de cerere privind anularea actelor administrative fiind de art. 8 şi următoarele din aceeași lege. Cererea de modificare a acţiunii nu conţine o motivare propriu-zisă a cererii în anulare, rezultând că motivele de nulitate ale actelor atacate ar fi cele invocate drept „caz bine justificat” în cererea introductivă în care se cerea suspendarea actelor emise de Curtea de Conturi. 

5. Pârâta Curtea de Conturi a României, în temeiul art. 205 din Codul de procedură civilă a formulat întâmpinare la cererea completatoare prin care a invocat excepţia tardivităţii acţiunii având ca obiect anularea măsurii dispuse prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Departamentul XII din cadrul Curţii de Conturi şi a Raportul de control nr. ##########.09.2020; excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a măsurilor dispuse prin decizie, urmare a promovării cu tardivitate a acţiunii care are ca obiect anularea Deciziei şi a Raportului de control; excepţia inadmisibilităţii acţiunii având ca obiect anularea măsurii dispuse prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Departamentul XII din cadrul Curţii de Conturi şi a Raportul de control nr. ##########.09.2020. Referitor la fondul cauzei, a argumentat în sensul că actul atacat este legal şi temeinic.

6. Prin sentinţa civilă nr.###/16.03.2021 pronunţată în dosarul nr.####/2/2020 Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea astfel cum a fost modificată de reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca inadmisibilă, soluție motivată de  punctele 64, 74, 204, 227 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curţii de Conturi a României şi aprecierea potrivit căreia „obiectul acţiunii în contencios administrativ îl poate reprezenta doar încheierea pronunţată de comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi, acţiunea neputând fi îndreptată în mod exclusiv împotriva deciziei  emise de departamentul Curţii de Conturi în urma controlului efectuat, controlul judecătoresc neputând fi realizat direct asupra acestor decizii, ci doar cu ocazia analizării şi soluţionării cererilor formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor”.

7. Prin Decizia civilă nr.####/12.09.2023 Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei civile nr. ### din 16 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, a casat în parte sentinţa civilă atacată şi a trimis cauza aceleiași instanţe pentru rejudecarea acţiunii în anulare, fiind menţinută în rest sentinţa recurată cu privire la soluţia dată cererii de suspendare.

8. Pentru a pronunţa această decizie Înalta ##### a reţinut că „actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, act juridic supus executării şi care poate constitui obiect al unei acţiuni în contencios administrativ, este Decizia nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Curtea de Conturi, Departamentul XII, Încheierea nr. ##/08.12.2020 emisă de ####### de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi nefiind act administrativ în sensul dispoziţiilor anterior menţionate, deoarece ea nu produce efecte juridice proprii, ci reprezintă doar un răspuns la o procedură administrativă obligatorie. #### reclamanta ar ataca numai această încheiere şi ea ar fi anulată, nu ar obţine nimic, obligațiile stabilite în sarcina sa continuând să subziste în temeiul deciziei neatacate. Prin urmare, reclamanta nu a avea un interes real în a ataca încheierea de soluţionare a contestaţiei, neexistând nici o justificare legală pentru care acţiunea împotriva deciziei vătămătoare să fie condiţionată de atacarea încheierii de soluţionare a contestaţiei.”

9. De asemenea, Înalta ##### a arătat că „din analiza prevederilor pct. 227 din Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014 reiese doar că ele oferă particularului posibilitatea de a ataca în contencios administrativ încheierile de soluţionare a contestaţiilor, însă nu reiese că el nu ar putea alege să nu atace şi aceste încheieri, ci doar deciziile structurilor Curţii de Conturi. Că este aşa rezultă cu claritate din faptul că art.1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 permite particularului să atace în contencios administrativ orice act administrativ vătămător, fără a fi nevoit să atace şi soluţia dată procedurii prealabile, iar dispoziţiile procedurale cuprinse în Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014 nu îi interzic să atace doar decizia structurii Curţii de Conturi şi, prin urmare, sub acest aspect, nu derogă de la regulile generale în materie.”

10. Înalta ##### a mai arătat că „nu există nici o normă legală care să condiţioneze exercitarea acţiunii în contencios administrativ împotriva deciziei Curţii de Conturi, de exercitarea acţiunii în contencios împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Conturi în soluţionarea contestaţiei. Singura condiţie pe care Hotărârea nr. 155/2014 o impune în mod expres este aceea a parcurgerii procedurii prealabile obligatorii, respectiv exercitarea căii de atac a contestaţiei împotriva Deciziei emise de Departamentul XII al Curţii de Conturi, condiţie îndeplinită de recurentă.”

11. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr.####/2/2020*, unde, la termenul de judecată din data de 05.03.2024, părţie au formulat concluzii cu privire la  excepţia tardivităţii acţiunii, precum şi cu privire la fondul cererii în anulare. În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării actului, aceasta nu mai face obiectul rejudecării având în vedere că reclamanta nu a recurat soluţia pronunţată în primul ciclu procesual cu privire la cererea de suspendare, situaţie reţinută în decizia nr.####/12.03.2023 a Înaltei ##### de Casaţie şi Justiţie. 

12. În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, aceasta urmează să fie respinsă, reţinându-se că acţiunea în anularea Deciziei nr.XII/5/22.10.2020 emisă de Curtea de Conturi a fost formulată la data de 7.12.2020, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de punctul 227 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curţii de Conturi a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.547 din 24 iulie 2014.

13. În acest sens, instanţa reţine că, potrivit punctului 227 din Regulamentul aprobat prin  Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014, „Împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor prevăzută la pct. 213, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condiţiile legii contenciosului administrativ.”

14. Cum Încheierea nr.##/08.12.2020 emisă de comisia de soluţionare a contestaţiilor a fost emisă şi comunicată ulterior momentului formulării de către reclamantă a acţiunii introductive împotriva Deciziei nr.XII/5/22.10.2020, acţiune ce a fost ulterior modificată în cerere  în anularea aceleiași decizii,  instanţa constată că a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de punctului 227 din Regulamentul aprobat prin  Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014.

15. În speţă este adevărat că reclamanta nu a atacat şi Încheierea emisă de comisia de soluţionare a contestaţiilor, ci doar Decizia nr.XII/5/22.10.2020, dar acest aspect nu prezintă importanţă din perspectiva soluţionării excepţiei tardivităţii, din moment ce punctul 227 din Regulamentul aprobat prin  Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014 are în vedere pentru stabilirea termenului în care poate fi formulată acţiunea  momentul comunicării Încheierii de soluţionare a contestaţiei, iar nu momentul comunicării deciziei Curţii de Conturi. 

16. Cât priveşte faptul că reclamanta nu a formulat acţiune împotriva Încheierii nr.##/2020 de soluţionare a contestaţiei, acest aspect a fost tranşat prin decizia de casare nr.3748/12.09.2023, Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie statuând în sensul că aceasta nu este un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 deoarece ea „nu produce efecte juridice proprii, ci reprezintă doar un răspuns la o procedură administrativă obligatorie”.

17. În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa reţine că în perioada 24.08 - 25.09.2020 o echipă de auditori publici externi din cadrul Curții de Conturi a desfășurat misiunea de control cu tema „Verificări cu privire la aspectele legate de gestionarea elementelor patrimoniale ale entității” la #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne (CPS MAI), fiind întocmit Raportul de control nr. ##########.09.2020.

18. Prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 Departamentul XII al Curţii de Conturi a constatat acordarea nelegală a unor drepturi de pensie ca urmare a actualizării pensiilor la 30.06.2017 cu depășirea plafonului de 85% stabilit prin art.30 din Legea nr.223/2015.  În concret, s-a constatat că reclamanta a emis decizii de actualizare a pensiilor militare în cadrul cărora majorarea de 5% acordată în anul 2016 nu a fost inclusă în calculul pensiei actualizate plafonate la 85% din baza de calcul, ci a fost adăugată ca element final în buletinele de calcul aferente actualizării pensiilor la 30.06.2017, după adăugarea componentei OMM/SOSP, situație care a condus la acordarea unor drepturi de pensie peste nivelul de 85% din baza de calcul, cu încălcarea art.30 din Legea nr.223/2015.

19. #### de această constatare, pentru înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate, prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 s-a dispus,  în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr.94/1992, aplicarea următoarelor măsuri: „ Conducerea CPS MAI va proceda la corectarea metodologiei de calcul utilizată pentru actualizarea pensiilor la data de 30.06.2017, iar determinarea în baza art. 60 din lege a cuantumului pensiei militare la 30.06.2017 se va realiza cu respectarea următoarelor principii:

i. Actualizarea pensiei în anul 2017, conform art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, constituie procesul de majorare a pensiei ca urmare a creșterii soldei de funcție, respectiv translatarea în cuantumul pensiei a creșterii salariale de la personalul activ, având ca punct de plecare cuantumul pensiei în plată la momentul respectiv, inclusiv indexarea/majorarea din anul 2016;

ii. Începând cu data de 30.06.2017, pensiile militare la care sunt incidente prevederile art. 60 din lege trebuie să aibă în componență indexarea/majorarea de 5% acordată în 2016, la care se adaugă fie indexarea de 5,25% acordată în anul 2017, fie actualizarea soldei de funcție cu 15% acordată de la 30.06.2017, astfel cum prevede art. 60 alin. (3) din Legea nr. 223/2015;

iii. Actualizarea pensiilor, în condițiile menționate mai sus, se realizează cu încadrarea în procentul de 85% din baza de calcul conform art. 30 din Legea nr. 223/2015.”

20. Prin Decizia nr.XII/5/22.10.2020 s-a stabilit „Conducerea CPS MAI va lua măsurile prevăzute de lege pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea fondurilor publice utilizate nelegal ca urmare a actualizării eronate a pensiilor la data de 30.06.2017 prin încălcarea prevederilor art. 30 din Legea nr.223/2015.” Termenul de realizare a fost fixat la data de  31.03.2021. 

21. Împotriva Deciziei nr.XII/5/22.10.2020 reclamanta a formulat contestație, ce a fost respinsă prin Încheierea nr. ##/08.12.2020 emisă de ####### de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, iar la data de 7.12.2020 reclamanta a introdus acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, prin care a solicitat inițial suspendarea Deciziei nr.XII/5/22.10.2020, iar ulterior, pentru aceleași motive, a cerut şi anularea aceleiaşi decizii. Reclamanta nu a contestat şi Încheierea nr. ##/08.12.2020 emisă de ####### de soluţionare a contestațiilor, poziţie subliniată şi prin concluziile scrise depuse de reclamantă în rejudecare, astfel încât, în cele ce urmează, vor fi analizate motivele de nulitate invocate de reclamantă în legătură cu  Decizia nr.XII/5/22.10.2020, cu precizarea că acestea se regăsesc doar în cadrul acţiunii introductive iniţiale prin care se cerea suspendarea acestui act, având în vedere că cererea modificatoare se referă doar la modificarea petitului acţiunii.

22. Unul dintre motivele de nulitate invocate de reclamantă se referă la lipsa temeiului legal pentru reverificarea/verificarea efectuată finalizată cu Decizia contestată  şi încălcarea principiului legalităţii prevăzut de art. 21 din Legea nr.94/1992, în contextul în care anterior se desfășurase o verificare cu același obiect, finalizată prin Raportul de control nr. 4225190 din 20.05.2020 care concluzionase în sensul că la calcularea drepturilor de pensie cu începere din data de 30.06.2017 au fost respectate prevederile art. 60 alin. (3) din Legea nr. 223/2015, nefiind constatate aspecte de nelegalitate.

23. Acest motiv de nulitate nu va fi reţinut întrucât pe de o parte Raportul de control nr. 4225190 din 20.05.2020 a fost infirmat de conducerea ierarhic superioară şi de structurile interne cu rol metodologic din cadrul Curţii de Conturi, iar pe de altă parte pentru că nu există o prevedere legală care să limiteze dreptul Curţii de Conturi de a proceda la efectuarea de verificări la o entitate publică în situaţia în care aceasta a făcut obiectul unor verificări anterioare, mai ales în contextul în care apreciază că verificările iniţiale au fost incomplete. În plus, Raportul de control nr. 4263501 din 25.09.2020 a fost emis în urma unei misiuni distincte dispuse de Plenul Curţii de Conturi şi care a avut ca scop verificarea unor aspecte sesizate în petiţii formulate ulterior emiterii Raportul de control nr. 4225190 din 20.05.2020.

24. Un alt motiv de nulitate invocat de reclamantă se referă la exercitarea în mod nelegal de către Curtea de Conturi a funcţiei normative, în sensul impunerii unui mod de calcul a pensiei militare de stat, în condiţiile în care nu are atribuţii în acest sens, subrogându-se unităţilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în atribuţiile de normare, contrar art. 60 alin. (4) din Legea nr. 223/2015 şi contrar art. 2 lit. e) din Legea nr. 223/2015.

25. Instanţa reţine că prevederile legale invocate de reclamantă aveau, la data de  30.06.2017, următorul conținut: „(4) Procedura de actualizare prevăzută la alin. (1) se stabilește prin ordin comun al conducătorilor instituțiilor din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, emis în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi” (art. 60 alin. (4) din Legea nr. 223/2015) şi respectiv „Principiile de bază ale sistemului pensiilor militare de stat sunt următoarele: (...) e) principiul autonomiei, bazat pe organizarea, conducerea și administrarea, de sine stătătoare, a sistemului pensiilor militare de stat de către instituțiile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale” (art. 2 lit. e) din Legea nr. 223/2015).

26. Prin emiterea Raportul de control nr. 4263501 din 25.09.2020  şi a Deciziei nr.XII/5/22.10.2020 Curtea de Conturi nu a exercitat o funcție normativă, ci şi-a realizat funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public potrivit art.21 alin.1 din Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi: „Curtea de Conturi exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, furnizând Parlamentului și, respectiv, unităților administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea și administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității” . 

27. Reclamanta nu poate considera că principiul autonomiei prevăzut de art. 2 lit. e) din Legea nr. 223/2015 ar excepta-o de la acest control şi nici că ar putea acorda drepturi de pensie suplimentare celor stabilite de lege, aceasta cu atât mai mult în contextul în care, în aplicarea Ordinului comun nr.31/M.##/999/8148/237/###/221/2016 din 12.02.2016, casele de pensii ale MAI, MApN şi SRI au aplicat metodologii de calcul diferite, stabilind drepturi de pensii diferite pentru pensionarii celor trei case de pensii sectoriale. 

28. Instanţa nu va primi motivul de nulitate care se referă la folosirea incorectă a terminologiei „pensie actualizată” în  Decizia nr.XII/5/22.10.2020, reclamanta susținând că, în contextul în care aceasta nu este definită de art.3 al Legii nr. 223/2015, pârâta ar fi trebuit să folosească sintagma „drepturi de pensie rezultate în urma actualizării pensiei militare de stat”.  Instanța constată că art.30 din Legea nr. 223/2015 folosește tocmai această expresie: „Pensia stabilită, recalculată și actualizată în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28.” Mai mult, reclamanta însăși a utilizat în actele comunicate pensionarilor militari sintagma „pensie actualizată”. (de ex în decizia #########.08.2018 depusă la fila 181 vol.1 al dosarului ####/2/2020). Prin urmare acest motiv de nulitate va fi respins.

29. Reclamanta a mai criticat Decizia nr.XII/5/22.10.2020 susținând că pârâta a echivalat nelegal termenii „majorare”, „indexare” şi „actualizare”, arătând că art.14 alin.2 din O.U.G. nr.57/2015 ar reglementa instituția juridică a majorării pensiilor militare de stat prin derogare de la prevederile art.59 alin.1 din Legea nr.223/2015 care reglementează indexarea pensiilor militare de stat.  

30. Această critică nu poate fi primită. Din chiar prevederile art.14 alin.2 din OUG nr.57/2015 rezultă că majorarea de 5% din 2016 a fost acordată sub regimul juridic al indexărilor, care erau reglementate prin art.59 alin.1 din Legea nr.223/2015: „Prin derogare de la prevederile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, în anul 2016 pensiile militare de stat se majorează cu 5%.” Prin urmare, în mod greşit reclamanta susţine teza că majorarea de 5% nu ar fi  inclusă în pensia actualizată şi nu ar fi supusă plafonului prevăzut de art.30 din Legea nr. 223/2015.

31. Motivul de nulitate referitor la interpretarea nelegală, în cadrul Deciziei nr.XII/5/22.10.2020, a articolului 30 din Legea nr. 223/2015 nu este întemeiat. Art.30 din Legea nr. 223/2015 prevede că „Pensia stabilită, recalculată și actualizată în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28”. Prin urmare, în mod greşit reclamanta a adăugat cuantumul majorării acordate în 2016 peste plafonul de 85% prevăzut de art.30 din Legea nr. 223/2015. Aplicarea corectă a legii ar fi impus includerea majorării de 5% din anul 2016 în calculul plafonului de 85% stabilit de art.30 din Legea nr. 223/2015.

32.  Nu poate fi primită susţinerea reclamantei potrivit căreia „plafonarea de 85% se aplică doar pensiilor stabilite, recalculate şi actualizate potrivit Legii nr. 223/2015, şi nu şi pensiilor militare majorate printr-o normă juridică distinctă”, respectiv majorării reglementate de art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015. Instanţa reţine că derogarea stabilită de art.14 alin.2 din O.U.G. nr.57/2015 se referă doar la cuantumul (procentul) indexării pensiei militare la 1.01.2016, care a fost de 5% şi care astfel nu a fost stabilit potrivit algoritmului art. 59 alin.1 din Legea nr.223/2015. Art.14 alin.2 din OUG nr.57/2015 nu are semnificația acordării unui drept nou, distinct faţă de cele prevăzute de Legea nr.223/2015. În plus, dacă  majorarea de 5% ar fi reprezentat un drept diferit de indexarea prevăzută de art. 59 alin.1 din Legea nr.223/2015, nu ar fi fost introdusă ca „derogare” de la art. 59 alin.1 din Legea nr.223/2015 ci printr-un text legislativ distinct. 

33. În concluzie, instanţa consideră că excluderea majorării de 5% aferentă anului 2016 de la calculul pensiei militare supuse plafonării potrivit art.30 din Legea nr. 223/2015 este lipsită de fundament, fiind corecte constatările Curţii de Conturi din Decizia nr.XII/5/22.10.2020 potrivit cărora reclamanta a acordat nelegal drepturi de pensie prin actualizarea pensiilor la 30.06.2017 cu depășirea plafonului de 85% stabilit prin art.30 din Legea nr.223/2015.

34. Motivul invocat de reclamantă referitor la faptul că „paguba constatată de Curtea de Conturi este una estimativă şi nu una certă” nu poate fi primit faţă de prevederile art.33 alin.3 din Legea nr.94/1992  potrivit cărora „În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.” Din acest articol rezultă că revine reclamantei obligaţia de a stabili cuantumul exact al prejudiciului, iar nu pârâtei.

35. Împrejurarea menționată de reclamantă potrivit căreia Decizia Curţii de Conturi nr.XII/5/22.10.2020 este emisă în data de 23.10.2020 este lipsită de orice semnificație şi nu este de natură să atragă nulitatea acesteia, fiind vorba, cel mai probabil, de decalajul între data adoptării deciziei şi data redactării, sau de o eroare materială, niciuna dintre situaţii nefiind de natură să producă vreo vătămare reclamantei. 

36. Nu va fi primit motivul de nulitate potrivit căruia Decizia Curţii de Conturi nr.XII/5/22.10.2020 nu ar ţine cont de prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, reclamanta susţinând că în cuprinsul actului s-ar face confuzia între noțiunile de „indexare” de la art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, „actualizare” utilizată la art. 60 alin. (1) din acelaşi act normativ şi instituţia de „majorare” de la art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015. Am arătat anterior în sentinţă că pârâta a avut în vedere semnificaţia legală corectă  acestor termeni, nefiind încălcate prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, iar interpretarea acestor termeni de către Curtea de Conturi nu reprezintă o adăugare la lege, astfel cum s-a susţinut prin acţiune.

37. De asemenea, nu va fi reţinută nici susţinerea reclamantei potrivit căreia actul contestat ar crea discriminări între aceleaşi categorii de beneficiari de drepturi de pensie militară de stat însă cu vechimi diferite. În acest sens, se observă că plafonarea prevăzută de art.30 din Legea nr. 223/2015 trebuie aplicată fără distincţie tuturor pensiilor militare, acesta fiind şi sensul Deciziei Curţii de Conturi nr.XII/5/22.10.2020. 

38. ##### în vedere considerentele mai sus expuse, instanţa constată că nu pot fi reţinute în cauză motivele de nulitate invocate de reclamantă în legătură cu Decizia Curţii de Conturi nr.XII/5/22.10.2020, motiv pentru care acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia tardivităţii.

Respinge cererea formulată de reclamanta #### DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, cu sediul în Bucureşti, #### ###### ########## ### #, sector 4, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în Bucureşti, #### ### ######## ### ##-24, sector 1, ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la CAB Secția a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal.

Pronunțată azi, 19.04.2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.

              Preşedinte, Grefier,

              ######-######### ####                                                   ##### #### #######

                                                               

Red.###/th.red.###/2ex

Militarii pensionari ai CPS a MAI sunt sfatuiti sa conteste si Decizia Curtii de Conturi nr. XI/5/22 10 2020 odata cu contestarea deciziei de revizuire a actualizarii din 30 06 2017

A se vedea pagina 9 a Motivarii Tribunalului Ploiesti.

Motivele contestatiei:

Curtea de Conturi nu putea impune CPS a MAI o metodologie de actualizarea a pensiilor militare care a fost anulata  de aceeasi Curte de Apel Bucuresti in contenciosul cu CPS a MApN prin decizia nr. 972/2022. 

A se consulta articolele din eticheta https://www.huhurez.com/search/label/Curtea%20de%20Conturi%20si%20pensiile%20militare

 

Legea de scutire a debitelor provenite din pensii

 Legea se refera numai la debitele constituite in sistemul public de pensii, atat inainte cat si dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 360/2023.

Nu intra debitele constituite recent de CPS a MAI dupa pierderea contenciosului administrativ cu Curtea de Conturi privind deciziile de actualizare din 30 06 2017. Desi legea prevedea regularizarea actualizarilor numai cu indexarile din acelasi an, CPS a MApN  si SRI au regularizat cuantumul actualizat cu toate indexarile anterioare de dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 223/2015, solutie validata si de instante.

CPS a MAI si-a permis sa actualizeze potrivit art. 60 alin (3), in vigoare la 30 06 2017. Curtea de Apel Bucuresti a respins contestarea unei decizii a Curtii de Conturi printr-o decizie care este in contradictie cu cu decizia de admitere a Contestatiei depuse de CPS a MApN. Decizia Curtii de Apel Bucuresti din 19 04 2024 este executorie, dar nu a fost comunicata nici pana in prezent pentru a fi atacata la ICCJ.

Dupa ce Ministerul Muncii a fost deseori criticat de asociatii din sistemul de aparare ca isi permite sa initieze acte normative care privesc si pensii le militare, in ultima vreme a evitat sa mai aplice masurile de protectie sociala si pensionarilor militari.

In atentia militarilor pensionari ai CPS a MAI care au primit, in anul 2024, decizii de modificare a deciziilor de actualizare din 2017

 

Din procesul judecat la Tribunalul Tg. Jiu trebuie retinut ca mai intai se cere anularea ca ilegale a deciziilor de modificare de catre emitent a deciziilor de actualizare a pensiilor militare din anul 2017 si a deciziilor de recuperare a prejudiciului.

Competente pentru solutionarea cererilor de anulare sunt completele de asigurari sociale ale Tribunalelor. Subsecvent cererii de anulare se solicita si suspendarea aplicarii deciziilor de recuperare a prejudiciului.

Contrar celor sustinute de CPS a MAI in intampinarea depusa la dosar, data de la care a luat cunostinta sau trebuia sa ia cunostinta de producerea prejudiciului este data la care Curtea de Conturi a comunicat Decizia nr. 5 din octombrie 2020. Aceasta este relevanta pentru curgerea termenului de prescriptie pentru emiterea unor decizii de revizuire a actualizarilor din anul 2017, in baza art. 65 din L 223/2015. 

Emitentul unui act administrativ nominal nu-l mai poate revoca, modifica sau anula daca actul administrativ a intrat in circuitul civil.

Or, CPS a MAI  a emis in iunie 2024 decizii de actualizare cu aplicare retroactiva din 30 iunie 2017, decizii  anulabile prin instanta ca ilegale.

Din intampinarea depusa de CPS aflam ce pertractari s-au mai facut intre CPS si Curtea de Conturi pentru a incerca amanarea momentului de la care s-ar fi aflat de producerea prejudiciului. 

De asemenea, aflam ca nici acum Curtea de Apel Bucuresti nu si-a motivat solutia data pe data de 19 aprilie a.c,  solutie contrara cu cea data in contenciosul Curtii de Conturi  cu CPS a MApN, in care s-a respins limitarea actualizarii pensiei militare  la plafonul de 85% potrivit art. 30 din L 223/2015.

*************************

Încheiere finală (dezinvestire) din 14.08.2024 pronunțată de Tribunalul Gorj, cod RJ g824e878d (https://www.rejust.ro/juris/g824e878d)

   

Cod ECLI Cod operator 2443 Dosar nr. ####/95/2024 R O M Â N I A TRIBUNALUL #### SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL ÎNCHEIERE Şedinţa publică din 14 ###### 2024 Completul compus din: PREŞEDINTE ######## ####### ######## Grefier ####### ####### Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul ###### #######, în contradictoriu cu pârâta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, având ca obiect suspendare executare act administrativ. La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile. Procedura de citare legal îndeplinită. S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă care a învederat că a fost stadiul procesual al cauzei este fondul, cauza fiind la primul termen de judecată, reclamantul timbrând cererea de chemare în judecată cu suma de 20 lei, conform dispoziţiilor legale, iar în cadrul procedurii prealabile, pârâta a formulat întâmpinare. Tribunalul invocă din oficiu excepţia de necompetenţă materială procesuală a Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Tribunalului #### şi reţine cauza în pronunţare din perspectiva excepţiei invocate. TRIBUNALUL Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului #### - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 26.07.2024 sub nr. ####/95/2024, reclamantul ###### #######, în contradictoriu cu pârâta #### de Pensii Sectorială a Ministerul Afacerilor Interne, a formulat cerere prin care a solicitat să se dispună, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actualizată suspendarea executării Deciziei nr. ##########.06.2024 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat emisă de #### de Pensii Sectorială a M.A.I. prin care s-a constituit în sarcina sa un debit în cuantum de 16818 lei având în vedere următoarele motive: În fapt, în anul 2020, pârâta #### de Pensii Sectorială a M.A.I. a fost suspusă unui control al Curții de Conturi, fiind încheiat raportul nr. ##########.09.2020, transpus prin Decizia nr. XII/5/2020, urmare cărora au fost recalculate pensiile anumitor categorii de militari începând cu data de 30.06 2017, instituția pârâtă a emis în acest sens, decizia nr. ####### la data de 26.06.2024 constituind în sarcina reclamantului un debit un cuantum de 16.818 lei drepturi de pensie încasate necuvenit în perioada iunie 2017-iunie 2024. A precizat reclamantul că a formulat contestație împotriva deciziei nr. ####### la data de 26.06.2024 în temeiul art. 97 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. A considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/204, modificată şi completată pentru suspendarea executării actului administrativ. ##### specială cuprinsă în art. 14 din Legea nr. 554/2004 statornicește două condiții, care trebuie îndeplinite și analizate cumulativ, pentru ca persoana vătămată să poată cere și obține suspendarea actului administrativ, până la soluționarea definitivă a cauzei (asupra cererii având ca obiect anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată -art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004) cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 t din Legea nr. 554/2004. constituie cazuri bine justificate împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă este definită ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil (cazul său) sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu existenţa unui caz bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă a actului administrativ atacat, fiindcă o astfel de cerință si o astfel de interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei analiză pe care instanța nu are abilitarea să o realizeze în cadrul unei cereri având ca obiect suspendarea executării actului administrativ atacat Secția de contencios administrativ și fiscal Decizia nr. ####/23 septembrie 2008). Ca urmare, instanța poate acorda măsura suspendării executării unui act administrativ: în raport cu ansamblul circumstanțelor şi intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave (raportat la cuantumul sumei în discuție și la specificul activității reclamantului, executarea silită putând genera dificultăți reale în executarea propriilor obligații, ducând la sistarea serviciilor, precum și la grave probleme sociale), dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia (ÎC.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. ####/14 aprilie 2009)”. Cu privire la condiția cazului bine justificat, arăt că prin contestația formulată în calea administrativă am invocat aspecte care vizează nelegalitatea Deciziei nr. ##########.06.2024 relevând în mod concret argumente ce sunt de natură, cel puțin, a pune în discuție legalitatea deciziei. Nelegalitățile invocate derivă din nerespectarea flagrantă de către emitentul actului administrativ atacat a unor texte de lege imperative, în special în ceea ce privește prescripția dreptului de a solicita restituirea sumelor ce mi-au fost acordate de către instituția pârâta, precum şi chestiuni care țin de modalitatea de calcul a sumelor imputate. De altfel, Înalta ##### de Casație şi Justiție a hotărât că, în cazul soluționării unei cereri de suspendare a administrativ dacă se constată existenta cazului bine justificat „judecătorul nu este obligat să prezinte probe în acest sens, ci doar împrejurări de fapt sau de drept care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ. Jurisprudența CJUE în materie reprezintă O asemenea împrejurare. Deciziei nr. ##########.06.2024 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militara de stat emisă de #### de Pensii Sectorială a M.A.I. apare ca nelegală fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor legale astfel cum succint vom arăta în continuare. Conform actelor emise de chiar intimată, astfel cum rezultă şi din lecturarea Deciziei, pârâta a avut în vedere următoarele: Curtea de Conturi a României, cu ocazia desfășurării misiunii de audit financiar la #### Sectorială de Pensii a constatat acordarea nelegală a unor drepturi de pensie ca urmare a actualizării pensiilor începând cu data de 30.06.2017, cu depășirea plafonului de 85% stabilit prin art. 30 din Legea nr. 223/2015. Termenul de realizare al măsurii dispuse de Curtea de Conturi este data de 31.03.2021, executorie la acea dată, entitatea auditată fiind obligată să comunice Curții de Conturi stadiul implementării recomandărilor, conform termenelor stabilite, În 30 de zile calendaristice de la expirarea acestora, potrivit Regulamentului de organizare şi funcționare al Curții de Conturi. A arătat reclamantul că la data de 15.07.2024, a primit decizia nr. ##########.06.2024 privind recuperarea sumei încasate necuvenit în cuantum de 16818 lei pentru perioada iunie 2017-iunie 2024. Potrivit art. 2517 Cod civil „Termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen. „Acțiunea în restituire este o acțiune de regulă personală, ea se prescrie în termenul general de prescripție extinctivă. de 3 ani, astfel că, în cauză nu poate fi vorba despre perioada ######### așa cum a susţinut pârâta prin decizia emisă. Pe de altă parte, Decizia nr. ##########.06.2024 nu putea viza perioada iunie 2021— iunie 2024, ca urmare a desfășurării misiunii de audit şi a constatărilor Curții de Conturi care s-a desfășurat în anul 2020. În conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat stipulează principiul egalității, potrivit căruia asigură tuturor participanților la sistemul de pensii militare de stat un tratament nediscriminatoriu între persoanele aflate în aceeași situatie juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege”. #### clar faptul că toți pensionarii militari, care au același grad și au îndeplinit aceeași funcție, indiferent de data pensionării, beneficiază la calculul pensiei de aceleași elemente salariale, ca număr, procentaj și cuantum. În întreg sistemul de pensii de serviciu din ####### și în sistemul pensiilor militare/de serviciu/ocupaționale din țările membre UE și #### pensia este stabilită și în permanentă actualizată procentual la solda/salariul persoanei în activitate care îndeplinește aceeași funcție pe care a îndeplinit-o pensionarul în cauză, acesta fiind un principiu nediscriminatoriu, întocmai respectat. Mai mult decât atât, într-un sistem organizat și bine ierarhizat cum este cel militar, în care gradul militar este esențial este inadmisibil să se creeze discriminări între persoane care dețin același grad și au îndeplinit aceeași funcție. La grad, funcție și vechime egale competențele, atribuțiile. responsabilitățile riscurile și privațiunile au fost egale și pensia trebuie să fie egală. Recalcularea pensiei reclamantului pe baza unor elemente salariale incomplete și diminuate în raport cu situația la zi, constituie o încălcare a principiului egalității și creează o evidentă discriminare în raport cu cei cărora li se stabilește dreptul la pensie pe baza elementelor salariale și ale cuantumurilor acestora la zi. În temeiul prevederilor articolelor mai sus menționate, Curtea Constituțională s-a pronunțat constant prin deciziile sale, privind încălcarea principiilor egalității și neretroactivității legii în situații similare. Astfel, prin Deciziile nr. 88 și 89 din 01.06.1999, publicate în M.Of. al României Partea I nr. 322 și 325 din 1999, Curtea a decis că dispozițiile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească sunt neconstituționale în măsura în care nu asigură și magistraților pensionați anterior datei intrării în vigoare a Legii ######### de modificare și completare a Legii nr. 92/1992, actualizarea pensiei în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate. De asemenea, Înalta ##### de Casație și Justiție a României, prin Decizia nr. ####/2005, publicată în M. Of. al României nr. 1072/29.10.2005. a decis că: în compunerea salariului de bază al personalului didactic intră și unele sporuri reglementate ulterior apariției Legii nr. 128/1997, așa cum au fost adoptate prin O.U.G. nr. 123/2003, aprobată prin Legea nr. 164/2004. Parlamentul României, prin art. 72 pct. 2 din Legea nr. 218/2008 de aprobare a O.U.G. nr. 100/2008 a dispus ca de sporul de vechime în muncă să beneficieze și pensionarii care nu beneficiau la data pensionării de condițiile grupelor de muncă I sau II, întrucât aceste sporuri nu erau reglementate: „asiguraţii care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupe superioare, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, precum și cei care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale sau deosebite, potrivit legislației în vigoare după această dată, beneficiază de majorarea punctajelor realizate în perioada respectivă”. Așadar, pensionarii militari care, la recalculare pensiei, nu beneficiază la zi de elementele salariale ale funcției îndeplinite, trebuie să beneficieze de aceste elemente. cu atât mai mult cu cât Legea nr. 223/2015 prin art. 28 și art. 60 reglementează actualizarea pensiilor. Totodată, a menţionat reclamantul că neacordarea acestui drept este o acțiune profund abuzivă de încălcare a dreptului său de proprietate. Dreptul de proprietate asupra pensiei sale este protejat în același timp prin mai multe documente internaționale la care ####### este parte. În acest sens, reclamantul a invocat: Art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: „Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții; 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. Art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului: „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”. Art. 10 din Tratatul privind constituirea Comunității Europene membre iau toate măsurile generale sau speciale necesare pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor care decurg din prezentul tratat sau care rezultă din actele instituțiilor Comunității. Statele membre facilitează Comunității îndeplinirea misiunii sale. Statele membre se abțin să ia măsuri care ar pune în pericol realizarea scopului prezentului tratat”. Art. 6 alin. (l) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene: „Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în #### Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene din 7 decembrie 2000. astfel cum a fost adoptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceiași valoare juridică cu cea a tratatelor”. În mod constant prin deciziile sale Curtea Constituțională a României stabilește că dreptul la pensie este un drept câștigat, preconstituit individul fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul de asigurări â sociale și corelativ se naște și obligația statului să îi plătească pensia. Astfel: ######## care a plătit contribuția este îndreptățita să primească o pensie calculată conform prevederilor legale” (Decizia nr. ### din 28 noiembrie 2006). În speța de față este vorba de mult mai mult - de confiscarea cuantumului pensiei stabilit potrivit dispozițiilor legale. Totodată, este limpede faptul că și în acest caz a fost încălcat principiul dreptului câștigat și dreptul de proprietate al subsemnatului, nerespectându-se prevederile actelor normative și ale documentelor internaționale ce au fost prezentate mai sus. #### de Pensii Sectorială are prerogative și competente clare în ceea ce privește plata, încetarea, sistarea și repunerea în plată a prestațiilor bănești datorate cu titlu pensii lunare, și evident a eventualei recuperări a sumelor apreciate ca fiind plătite nejustificat, astfel încât, reclamantul a apreciat că nu se poate reţine atitudinea sa culpabilă, în ceea ce privește condițiile de stabilire și plată a pensiei lunare, nici în cea ce privește stabilirea și poprirea sarcinilor fiscale, intimata având obligații și competente exclusiv atribuite în această materie, trebuind a face corecta apreciere și valorificare atât a înscrisurilor aflate la dosarul de pensie, cât și a legislației aplicabilă contestatorul neputând interveni în acest sens. A apreciat reclamantul că pot fi sancționate și circumscrise răspunderii civile delictuale, numai faptele care cauzează altuia un prejudiciu, fiind obligat cel din cauza căruia s-a ocazionat a-l repara, ori în speța de faţă nu pot fi responsabil pecuniar pentru fapta altuia, decât pentru eventuala faptă proprie, neputând a răspunde pentru neglijența sau imprudenţa unui terț, respectiv a unui prepus al intimatei. În susținerea celor menționate, reclamantul a solicitat a se avea în vedere hotărârea Cakarević v. Croația, unde s-a reținut faptul că o persoană nu poate fi obligată să restituie banii primiți de la stat din greșeala autorităților, iar persoana în cauză nu poate fi obligată să restituie banii pe care i-a primit în plus, deoarece persoana care a beneficiat de acești bani nu este responsabilă de greșeala lor. Analizând cauza, s-a reținut că beneficiarul plătii îndemnizației lunare, nu este vinovat, întrucât nu a încercat să inducă în eroare autoritățile pentru a primi mai mulți bani decât trebuia. În plus, cât timp autoritățile iau acordat plățile efectuate succesiv, femeia era îndreptățită să creadă că banii pe care îi primește i se cuvin, iar prin acțiunea de restituire a sumelor plătite acesteia, au pus o povară individuală excesivă asupra ei. Instanța a considerat că autoritățile erau responsabile să verifice toate elementele necesare plății și/sau încetării acesteia, iar faptul că aceasta a primit bani timp de trei ani în plus faţă de perioada stabilită este exclusiv culpa autorităților. De asemenea, încercând să recupereze banii oferiți din greșeală, autoritățile au încălcat dreptul de proprietate al femeii. Aceeași instanță europeană a reţinut că persoanele ar trebui să fie îndreptățite să se bazeze pe valabilitatea unei decizii administrative definitive în favoarea lor și pe măsurile implementate luate deja în realizarea acesteia, cu condiția ca nici beneficiarul și nici o altă persoană să nu fi contribuit din numele său la implementarea unei astfel de decizii luate sau implementate în mod greșit. Astfel, deși deciziile administrative ar putea face obiectul unei revocări pentru viitor (ex nune), trebuia recunoscută legitimă așteptarea care să nu fie pusă la îndoială în mod retroactiv (ex tunc), cu excepția cazului în care existau motive opuse care cântăresc mai greu pentru realizarea interesului general sau interesul terților. în aceste condiții, decizia de debit, nu poate produce consecințe juridice, neexistând raport cauzal între o eventuală atitudine comisiv-culpabilă a reclamantului, dată de modalitatea de stabilire și punere în plată a deciziei de imputare și nici în cea ce privește elementele uzitate la determinarea valorii pecuniare imputată exclusiv de către intimată, iar în aceste condiții decizia de debit este rămasă astfel fără suport și justificare faptică, juridică și pecuniară. Decizia Curții de Conturi a fost contestată în instanţă de către #### Sectorială de Pensii şi formează obiectul dosarului nr. ####/2/2020, iar cuantumul deciziei este incorect calculat având în vedere că este inclusă şi perioada prescrisă. Toate aceste considerente, a apreciat reclamantul că se circumscriu cazului bine justificat astfel cum este prevăzut de norma legală, în special cu privire la imputarea unor sume prescrise, pe de o parte, precum şi a unor sume care nu sunt certe, lichide şi exigibile, decizia Curţii de Conturi fiind contestat de intimată şi poate pentru aceleaşi motive invocate şi de către reclamant, chestiune care reprezintă o încălcare gravă principiilor generale de drept, dar și o încălcare a normelor privind dreptul la proprietate, așa cum sunt ele reglementate de dispozițiile incidente. În ceea ce privește a doua condiție, paguba iminentă, a considerat reclamantul că îndeplinirea acesteia este evidentă de moment ce pârâta a dispus deja reţinerea sumelor cu titlu de pensie militară de stat începând cu luna iunie 2024 calculate eronat. Nu în rând, suspendarea executării actului administrativ unilateral, a considerat reclamantul că este în deplin acord cu S. nr. R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă. #### de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, actul atacat fiind de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. Executarea imediată şi integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate în circumstanțele date să cauzeze un prejudiciu ireparabil şi pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului. La nivel european, actul administrativ este privit ca orice măsură sau decizie de ordin individual luată în exercitarea puterii publice și de natură a produce efecte directe asupra drepturilor, libertăților sau intereselor persoanelor. În acest context, recomandarea anterior citată, pe deplin aplicabilă României membru al Consiliului Europei arată că instanțele chemate să decidă măsuri de protecție provizorie vor ține cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului administrativ, toate aceste condiții fiind îndeplinite în prezenta cauză. Trebuie subliniat că suspendarea executării actelor administrative este o garanție a asigurării legalității, aceasta având efecte temporare, până la judecarea pe fond a cauzei, efecte temporare care pot avea însă consecințe definitive asupra subscrisei care se află sub directa aplicare a dispozițiilor actului sancționator. În același sens, și Înalta ##### de Casație și justiție, prin Decizia cu nr. 5535 din 22.11.2011, a apreciat că măsura suspendării are caracter de protecție împotriva eventualelor abuzuri sau excesului de putere pe care îl pot săvârși autoritățile în raport cu alte persoane fizice sau juridice considerate a fi persoane vătămate. Jurisprudența europeană în materie este constantă în a aprecia că cerința cazului bine justificat este îndeplinită chiar și atunci când se relevă existența „cel puțin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate”. Soluția suspendării executării deciziei se circumscrie noţiunii de protecție provizorie corespunzătoare, indispensabilă raportare la nelegalitatea și netemeinicia vădită a acesteia și de încălcările grave ale legislației cu privire la imputarea drepturilor de natura pensiilor militare. În dovedirea celor susținute, reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri. În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispozițiile art. 14 Legea nr. 554/2004 rap. la dispozițiile Legii nr. 228/2015. În dovedire, reclamantul a depus în dublu exemplar, unul pentru instanța și unul pentru comunicare, Decizia nr. ##########.06.2024 emisă de #### de Pensii Sectorială a M.A.I. şi dovada formulării contestației. În temeiul art. 105 din Legea nr. 223/2015 privind militare de stat „Cererile în faţa oricăror organe sau instanțe, precum și toate actele procedurale în legătură cu litigiile, având ca obiect drepturi ori obligații de pensii militare de stat sau de asigurări sociale, sunt scutite de taxă de timbru”, raportat la art. 29 alin. 1 din O.U.G. nr. 802013 privind taxele judiciare de timbru, a apreciat reclamantul că cererea sa este scutită de plata taxei de timbru, în situţia în care se va aprecia că se impune achitarea acesteia, solicitând să fie citat cu această menţiune. În temeiul art. 411 alin. 1, pct. 2 din Cod de procedură civilă, reclamantul a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa sa.

La data de 12.08.2024, pârâta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în temeiul dispozițiilor art. 205 C. proc. civ., a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de ###### ####### prin care a arătat următorele:

1)Cu titlu preliminar pârâta a învederat instanței de judecată, faptul că, prin cererea înregistrată la data de 07.12.2020 sub nr. ####/2/2020 pe rolul Curții de Apel București, astfel cum a fost modificată la data de 14.01.2021, #### de Pensii Sectorială a M.A.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României: suspendarea deciziei nr. XII/5/22.10.2020 și a raportului de control nr. 4263501 din 25.09.2020, emise de Departamentul XII din cadrul Curții de Conturi a României; anularea deciziei nr. XII/5/22.10.2020 și a raportului de control nr. 4263501 din 25.09.2020, emise de Departamentul XII din cadrul Curții de Conturi a României.

Prin Sentința civilă nr. ### din 19 aprilie 2024 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, s-a respins cererea formulată de instituția noastră, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată. Totodată, precizăm faptul că până la data prezentei nu a fost comunicată Casei de Pensii Sectorială a M.A.I. sentința civilă menționată mai sus, instituția noastră observând hotărârea luată de instanța de judecată, în urma consultării portalului instanței de judecată.

II. Pe fondul cauzei, pârâta a apreciat că, cererea de suspendare a executării actului administrativ, respectiv decizia de recuperarea a sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat formulată de reclamant este neîntemeiată și nefondată pentru următoarele motive:

Prin cererea adresată Tribunalului Constanța înregistrată sub nr. ####/118/2024 reclamantul a solicitat în contradictoriu instituția pârâtă, suspendarea executării actului administrativ reprezentat de titlul executoriu nr. ##########.06.2024, respectiv decizia de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat.

Cu privire la speța dedusă judecății, a considerat pârâta că nu se poate realiza o soluționare corectă a prezentei cauze fără a prezenta, cronologic, evoluția situației de fapt și de drept a metodologiei de calcul în determinarea cuantumului pensiei militare actualizate prin aplicarea prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, pentru data de referință 30.06.2017 și până în prezent, tocmai pentru a putea justifica rațiunea emiterii deciziei contestate, de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat.

Prin Raportul de control încheiat în urma acțiunii desfășurate la #### de Pensii Sectorială a M.A.I., înregistrat la Curtea de Conturi sub nr. ##########.09.2020 și la entitatea verificată sub nr. 136290/29.09.2020, s-a reținut acordarea nelegală a unor drepturi de pensie ca urmare a actualizării pensiilor la 30.06.2017, cu depășirea plafonului de 85% stabilit prin art. 30 din Legea nr. 223/2015.

Din analiza modului de aplicare a prevederilor art. 30 și 60 din Legea ######## pentru data de referință 30.06.2017, echipa de control a constatat că #### de Pensii Sectorială a M.A.I. a emis decizii de actualizare a pensiilor militare, la finalul cărora este înscris în mod distinct „Total pensie militară de stat actualizată” incluzând cuantumul majorării de 5% acordate în anul 2016, fără ca acest ultim element să fi fost inclus în calculul pensiei actualizate plafonate la 85% din baza de calcul, conform art. 30 din Legea nr. 223/2015.

Majorarea (indexarea) din anul 2016 a fost adăugată ca element final în buletinele de calcul aferente actualizării pensiilor la 30.06.2017, chiar după adăugarea componentei OMM/SOSP, situație care a condus la acordarea unor drepturi de pensie peste nivelul maxim de 85% din baza de calcul, cu încălcarea art. 30 din Legea nr. 223/2015.

În consecință, Curtea de Conturi a României a constatat că prin algoritmul de calcul utilizat de #### de Pensii Sectorială a M.A.I., respectiv prin adăugarea echivalentului valoric al indexării din anul 2016 peste cuantumul pensiei actualizate plafonate la 30.06.2017, în unele cazuri s-au calculat și acordat nelegal drepturi de pensie peste plafonul de 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28 din lege.

Curtea de Conturi a României a constatat că au fost încălcate prevederile art. 30 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat: „Pensia stabilită, recalculată și actualizată în condițiile prezentei lesi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28”.

Astfel, prin cererea înregistrată la data de 07.12.2020 sub nr. ####/2/2020, #### de Pensii Sectorială a M.A.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, suspendarea deciziei nr. XII/5/22.10.2020 și a raportului de control nr. 4263501 din 25.09.2020, emise de către Curtea de Conturi a României - Departamentul XII.

La data de 14.01.2021, reclamanta #### de Pensii Sectorială a M.A.I. a formulat, în temeiul art. 204 C.civ., cerere de modificare a acțiunii prin care a modificat petitul cererii principale, solicitând: suspendarea deciziei nr. XII/5/22. IO. 2020 și a raportului de control nr. 4263501 din 25.09.2020, emise de către Curtea de Conturi a României -Departamentul XII; anularea deciziei nr. XII/5/22.10.2020 și a raportului de control nr. 4263501 din 25.09.2020, emise de către Curtea de Conturi a României -Departamentul XII, temeiul legal pentru cererea de suspendare fiind art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar temeiul legal pentru capătul de cerere privind anularea actelor administrative fiind art. 8 și următoarele din aceeași lege.

Prin Sentința civilă nr. ### din 16 martie 2021 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis excepția inadmisibilității, respingându-se cererea, astfel cum a fost modificată de reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca inadmisibilă.

Ca urmare a exercitării căii de atac împotriva Sentinței civile menționate mai sus, de către #### de Pensii Sectorială a M.A.I., prin Decizia civilă nr. #### din 12 septembrie 2023 a Înaltei ##### de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis recursul formulat de reclamanta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, împotriva Sentinței civile nr. ### din 16 martie 2021 pronunțate de Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, Înalta ##### de Casație și Justiție casând în parte sentința civilă atacată și trimițând cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea acțiunii în anulare.

Ulterior, prin Sentința civilă nr. ### din 19 aprilie 2024 a Curții de Apel București Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, s-a respins cererea formulată de instituția noastră, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

Totodată, a precizat pârâta faptul că, în anul 2022 Curtea de Conturi a României a desfășurat la nivelul Casei de Pensii Sectorială a M.A.I. acțiunea de follow-up care a fost concretizată prin raportul nr. 18178/15.02.2022 emis de către Departamentul XI.

De asemenea, a menționat pârâta faptul că, la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, la recomandările Curții de Conturi a României - Departamentul XI — Direcția 2, formulate în urma misiunii de audit, a fost aprobat de către ordonatorul principal de credite Planul de măsuri pentru implementarea recomandărilor consemnate în proiectul Scrisorii către management nr. 67011 comunicată în data de 05.10.2023, potrivit căruia până la data de 30.06.2024 este stabilită măsura de implementare a deciziei nr. XII/5/22.10.2020, după cum urmează:

#### de Pensii Sectorială a M.A.I. cu sprijinul Direcției Generale Juridice va asigura implementarea măsurilor dispuse prin Decizia nr. XII/5/22.10.2020 și va asigura înregistrarea în contabilitate a rezultatului acestora — termen 30.06.2024”.

Ulterior, prin Raportul de follow-up al Curții de Conturi a României - Departamentul XI cu privire la măsurile dispuse prin Decizia nr. XII/5/22.10.2020 la #### de Pensii Sectorială a M.A.I., aprobat prin HP nr. 278/29.03.2024, a constata că măsura nr. 1 din Decizia nr. XII/5/22.10.2020 nu a fost implementată.

În consecință, în considerarea celor expuse mai sus, #### de Pensii Sectorială a M.A.I. a implementat măsura nr. 1 din Decizia nr. XII/5/22.10.2020, prin:

1. Corectarea metodologiei de calcul utilizată pentru actualizarea pensiilor la data de 30.06.2017, respectiv determinarea în baza art. 60 din lege a cuantumului pensiei militare la 30.06.2017, cu respectarea următoarelor principii:

i) Actualizarea pensiei în anul 2017, conform art. 60 alin. (l) din Legea nr. 223/2015, constituie procesul de majorare a pensiei ca urmare a creșterii soldei de funcție, respectiv translatarea în cuantumul pensiei a creșterii salariale de la personalul activ, având ca punct de plecare cuantumul pensiei în plată la momentul respectiv, inclusiv indexarea/majorarea din anul 2016; ii) începând cu data de 30.06.2017, pensiile militare la care sunt incidente prevederile art. 60 din lege trebuie să aibă în componență indexarea/majorarea de 5% acordată în 2016, la care se adaugă fie indexarea de 5,25% acordată în anul 2017, fie actualizarea soldei de funcție cu 15% acordată de la 30.06.2017, astfel cum prevede art.60 alin. (3) din Legea nr. 223/2015; iii) Actualizarea pensiilor, în condițiile menționate mai sus, se realizează cu încadrarea în procentul de 85% din baza de calcul, conform art. 30 din Legea nr. 223/2015.

2. Dispunerea măsurilor prevăzute de lege pentru recuperarea fondurilor publice utilizate nelegal ca urmare a actualizării eronate a pensiilor la data de 30.06.2017.

Astfel, în urma emiterii noii decizii de pensie în cazul reclamantului în acord cu cele precizate mai sus, cu aplicabilitate din 30.06.2017, s-a constatat că pensia actualizată conform metodologiei de calcul a Curții de Conturi a României, este mai mică decât pensia militară de stat aflată în plată la 30.06.2017, actualizată conform metodologiei Casei de Pensii Sectorială a M.A.I., drept pentru care a fost emisă decizia contestată, de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat.

Cu privire la cererea formulată de reclamant privind suspendarea executării actului administrativ reprezentat de titlul executoriu nr. ##########.06.2024, respectiv decizia de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat, apreciem că, cererea acestuia este inadmisibilă, prin prisma faptului că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

A făcut referire la dispoziţiile art. 14 alin. 1 şi 2 lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi a precizat că atât cazul bine justificat cât și iminența pagubei trebuie analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de reclamant, pentru a se putea oferi indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube dificil de reparat.

În privința condiției cazului bine justificat, Înalta ##### de Casație și Justiție a statuat în mod constant în jurisprudența sa faptul că, pentru constatarea îndeplinirii acestei condiții, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Se consideră că existența cazului bine justificat presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, aceasta să fie evidentă, fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

Nu orice dubiu în privința legalității unui act administrativ demonstrează îndeplinirea „cazului bine justificat”, ci dimpotrivă, au această aptitudine doar îndoielile serioase, determinate spre exemplu de întemeierea actului pe texte legale abrogate ori neconstituționale, de nemotivarea acestuia ori de emiterea lui de către un organ necompetent.

Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Aparența de nelegalitate a unui act administrativ trebuie să rezulte din acele împrejurări de fapt sau de drept care se constituie în „indici de nelegalitate” și care rezultă dintr-o simplă analiză, fără a presupune dovedirea unor motive de nelegalitate.

Totodată, a apreciat că îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ trebuie să rezulte din raportarea motivelor invocate de reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată, la cuprinsul actului administrativ contestat.

În prezenta cauză, actul administrativ atacat a fost emis de către instituția pârâtă, în temeiul dispozițiilor art. 114 alin. (l) și alin. (2) din legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat și având în vedere aspectele rezultate în urma verificării modului de calcul a drepturilor de pensie militară de care reclamantul beneficiază, conform raportului Curții de Conturi a României nr. ##########.09.2020, transpus în Decizia XII/5/2020, în limitele competențelor instituite prin aceste norme legale.

Mai mult decât atât, prin emiterea deciziei contestate instituția noastră a urmărit punerea în acord a cuantumului pensiei cu dispozițiile legale în vigoare la momentul stabilirii pensiei, conform metodologiei de calcul a Curții de Conturi a României, stabilită prin Decizia XII/5/2020.

Prin urmare, nu se poate vorbi despre afectarea retroactivă a unui „drept câștigat”, de vreme ce, așa cum preciza Curtea Constituțională prin Decizia nr. ### din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, de acest atribut se bucură doar ”cuantumul pensiei stabilit potrivit principiului contributivităţii”, nu cuantumul pensiei aflate în plată, stabilit însă cu încălcarea dispozițiilor legale. Tot astfel, instanța de contencios constituțional a statuat că „sumele plătite cu titlu de contribuție la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen și, prin urmare, nu pot da naștere vreunui drept de creanță asupra statului sau asupra fondurilor de asigurări sociale”, dar și că „protecția dreptului de proprietate privată nu se poate extinde asupra sumelor dobândite necuvenit”.

Astfel, pârâta a solicitat instanței să constate faptul că actul administrativ atacat este în acord cu cadrul normativ incident prezentat mai sus, iar prin normele legale invocate în cererea de suspendare, reclamantul nu a dovedit că s-a creat o îndoială serioasă în privința legalității, sens în care a apreciat pârâta că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte care vizează fondul actului care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare, în aceste condiții a apreciat că motivele invocate de reclamant reprezintă chestiuni care nu răstoarnă în mod evident aparența de legalitate a actului administrativ, astfel că, din analizarea acestora nu rezultă o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, respectiv aspecte de vădită nelegalitate.

Referitor la îndeplinirea celei de-a doua condiții, respectiv prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, precizăm că această analiză impune aprecierea condiției dintr-o dublă perspectivă: paguba trebuie să fie certă, actuală și exigibilă, precum și caracterul iminent al acesteia, iar din susținerile reclamantului nu a rezultat îndeplinirea acestei condiții, astfel, pe cale de consecință solicităm respingerea cererii formulate.

Suspendarea executării este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.

Simpla susținere potrivit căreia, reclamantul ar fi grav prejudiciat prin executarea deciziei, nu îndeplinește cerințele art. 14 alin. (l) din Legea 554/2004, nu este suficientă pentru a demonstra iminența producerii unei pagube, care ar trebui să constea într-o consecință a executării, iar nu să reprezinte chiar executarea actului atacat.

Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art. 2 alin. (l) lit. ș) din Legea nr. 554/2004

Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, însă prejudiciul rezultat ca urmare a executării actului administrativ în privința căruia se solicită suspendarea executării nu constituie prin el însuși un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art. 14.

Așa cum s-a statuat, atât în doctrină, cât și în practica judecătorească, suspendarea reprezentând o situație de excepție, pericolul producerii unui prejudiciu imposibil sau greu de înlăturat nu poate fi dedus numai din posibilitatea demarării executării silite, întrucât caracterul executoriu este o trăsătură a acestuia. Pe de altă parte, iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, îndeplinirea acestei condiții presupunând administrarea de dovezi.

În concret, a arătat pârâta că se constată că reclamantul nu a arătat și justificat cum a apreciat că ar fi îndeplinită și cea de-a doua condiție a prevenirii unei pagube iminente, prin raportare la dispoz. art. 2 alin. (l) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin prisma înscrisurilor și motivelor de care reclamantul înțelege să se folosească în susținerea cererii de suspendare, se reține că nu există argumente general valabile care creează cel puțin în această procedură, un dubiu cu privire la necesitatea suspendării actului administrativ atacat.

De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că, aspectele prezentate reprezintă chestiuni litigioase referitoare la fondul raportului dedus judecății, ce ar putea fi cercetate doar în cadrul procedurii judiciare de anulare a actului contestat, deoarece presupun analiza și coroborarea probelor pentru stabilirea situației de fapt, pentru formarea convingerii instanței asupra temeiniciei motivelor de nelegalitate invocate. Astfel, pronunțarea cu privire la aceste motive în cadrul acestei proceduri echivalează cu o prejudecare a fondului cauzei, fapt nepermis de specificul instituției suspendării executării actului administrativ și de necesitatea evitării antepronunțării în cauză.

Concluzionând, pârâta a solicitat instanței să analizeze înscrisurile depuse în probațiune, care demonstrează întrunirea condițiilor prevăzute de art. art. 114 alin. (1) și alin. (2) din legea nr. 223/2015, cu modificările ulterioare, și evidențiem legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, nefiind îndeplinită condiția cazului bine întemeiat, condiție cumulativ stipulată de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.

În subsidiar, în cazul respingerii excepției invocate, pârâta a solicitat instanței respingerea cererii de suspendare ca fiind neîntemeiată, având în vedere considerente expuse mai sus cu privire la situația de fapt și de drept ce a condus la emiterea deciziei privind recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat, în cazul reclamantului.

Cu privire la alegațiile reclamantului privind împlinirea termenului de prescripție, pârâta a învederat instanței următoarele:

În cadrul analizei situației expuse trebuie avut în vedere intervalul de timp în interiorul căruia urmează să fie valorificate anumite drepturi sau recuperate anumite prejudicii, respectiv termenul de prescripție în cadrul căruia Casei de Pensii Sectorială a M.A.I. poate acționa și recupera sumele încasate necuvenit de către pensionari.

În conformitate cu prevederile art. 2500 alin. (l) din Cod civil, dreptul material la acțiune se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Prescripția este, așadar, o sancțiune juridică îndreptată împotriva pasivității titularului unui drept subiectiv sau al unei situații juridice ocrotite de lege.

Conform alin. (2) al art. 2.500 C.civ., prin sintagma „drept la acțiune” se înțelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz.

Din interpretarea acestei prevederi rezultă că dreptul material la acțiune reprezintă facultatea titularului unui drept subiectiv de a se adresa organului de jurisdicție pentru a obține recunoașterea și valorificarea acelui drept printr-o hotărâre care să-i asigure executarea silită a obligației corelative de către debitorul ce i l-a încălcat sau i l-a contestat.

Astfel, în legislația, doctrina și practica națională, noțiunea de „prescripție” este sinonimă cu cea a „prescripției extinctive”, acestea având același conținut. De asemenea, termenul de prescripție extinctivă este intervalul de timp, stabilit de lege sau chiar de părți, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune, sub sancțiunea stingerii dreptului material la acțiune.

Potrivit art. 2523 Cod Civil, prescripția extinctivă începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui.

Se observă că această regulă stabilește două momente alternative de la care prescripția poate începe să curgă, anume, un moment subiectiv, principal, constând în data la care titularul a cunoscut nașterea dreptului la acțiune, precum și un moment obiectiv, subsidiar, constând în data la care, după împrejurări, titularul trebuia să cunoască nașterea dreptului său la acțiune.

Or, raportat la cele de mai sus, #### de Pensii Sectorială a M.A.I. a cunoscut nașterea dreptului la acțiune la data emiterii deciziei de actualizarea pensiei militare de stat, conform metodologiei de calcul a Curții de Conturi a României, respectiv data de 25.06.2024.

În acest sens, din analiza cadrului legal incident, a doctrinei și a practicii în domeniu, #### de Pensii Sectorială a M.A.I. emite decizii de recuperare a sumelor încasate necuvenit pe întreaga perioadă pentru care s-a stabilit paguba, termenul de prescripție nefiind împlinit.

În subsidiar, în măsura în care se va trece peste apărările de mai sus, pârâta a învederat instanței faptul că, potrivit art. 2537 alin. (l) pct. 2 din Cod civil, prescripția se întrerupe: prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare.

Prin urmare, ca efect al promovării cererii ce a făcut obiectul dosarului nr. ####/2/2020* , a fost întrerupt termenul de prescripție în ceea ce privește situația reclamantului privind debitul principal (recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat).

În contextul celor expuse mai sus, reiese în mod cert faptul că instituția pârâtă a procedat în mod corect și legal la emiterea Deciziei privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat, respectând întocmai prevederile legale în vigoare și a metodologiei de calcul a Curții de Conturi a României, stabilită prin Decizia XII/5/2020.

#### de considerentele arătate, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ, respectiv decizia de recuperarea a sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat formulată de reclamant, ca neîntemeiată și nefondată.

În drept, pârâta a invocat prevederile art. 205-208 Cod de procedură civilă.

În probațiune, în conformitate cu solicitarea dumneavoastră formulată în dosarul civil mai sus menționat, pârâta a comunicat în copie certificată pentru conformitate cu originalul, actul administrativ atacat, împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia.

În conformitate art. 223 coroborat cu prevederile art. 411 alin. (1), pct. 2 din C. proc .civ. pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.

În temeiul art. 451 C. pr. civ., pârâta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va analiza cu prioritate excepția de necompetență materială procesuală a Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Tribunalului ####, excepție invocată din oficiu. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului #### - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 26.07.2024 sub dosar nr. ####/95/2024, reclamantul ###### #######, în contradictoriu cu pârâta #### de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. ##########.06.2024. Cererea de suspendare a fost formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, dispoziții legale potrivit cărora: „   (1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile prevederilor art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare sau în termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoştinţă a conţinutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii în suspendare şi dacă fondul cererii de suspendare nu a fost soluţionat, instanţa învestită cu cererea de suspendare va constata această împrejurare şi va respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes. #### suspendarea s-a dispus, aceasta încetează de drept şi fără nicio formalitate.” Determinarea instanței competente să soluționeze cauza în primă instanță poate fi făcută doar raportat la obiectul si la cauza cererii de chemare în judecată, care au fost stabilite de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, în baza principiului disponibilitătii. Denumirea de către reclamant a cererii de chemare în judecată ca fiind „suspendare executare act administrativ” nu este de natură să determine competența de soluționare a cererii în primă instanță, dată fiind împrejurarea că normele generale de competentă în materie procesual civilă instituie criterii legate de obiectul cererilor si de calitatea părtilor pentru stabilirea instantei competente, iar nu criterii legate de denumirea dată de parte unei cereri. Mai mult, din interpretarea dispozițiilor legale menționate anterior rezultă că instanța competentă să soluționeze în primă instanță cererea de suspendare este instanța competentă să soluționeze în primă instanță cererea având ca obiect anularea totală sau parțială a actului atacat. Sub aspectul competenței primei instanțe în a soluționa cererea, tribunalul reține că reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ cu o cerere prin care acesta urmărește valorificarea unor drepturi de asigurări sociale, obiectul acțiunii constituindu-l suspendarea executării unei decizii privind recuperarea sumelor presupus a fi încasate necuvenit, cu titlu de prestații de asigurări sociale( pensie militară de stat). Așadar, în condițiile în care reclamantul prin cererea de chemare în judecată urmărește soluționarea unui litigiu, susținând că i-a fost afectat dreptul la pensie, în ceea ce privește stabilirea competenței de soluționare a cauzei au întâietate regulile de procedură stabilite prin legile speciale, în acest sens fiind relevant şi conținutul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, teza finală. În conformitate cu dispozițiile art.100-102 din Legea nr. 223/2015, jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel, litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii soluționându-se în primă instanță de tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul. Conform art. 104 din acelaşi act normativ, prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare( la data sesizării instanței această lege fiind abrogată prin Legea nr. 304/2022). Potrivit art. 95 pct. 4 din Codul de procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 40 alin 3 din Legea nr. 304/2022,competenţa de soluționare a litigiilor referitoare la drepturile de asigurări sociale ( inclusiv cele referitoare la cuantumul pensiei militare de serviciu) sunt de competența în primă instanță a tribunalului, prin secția sau completul specializat în soluționarea litigiilor de asigurări sociale. Pentru aceste considerente, instanța va admite excepţia necompetenței materiale procesuale a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului ####, invocată din oficiu, şi, având în vedere caracterul absolut al competenţei materiale procesuale, faţă de dispoziţiile art. 129 alin. 2 pct. 2 din Codul procedură civilă, dar şi dispoziţiile art.132 alin.3 C.pr.civ și art. 136 alin. 1 C.pr.civ, va declina competența de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului ####. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE: Admite excepţia necompetenţei materiale procesuale a Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Tribunalului ####, invocată de instanță din oficiu. Declină competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul ###### ####### domiciliat în Târgu-###, #### ######### ########## ### ###, având C.N.P. #############, în contradictoriu cu pârâta #### de Pensii Sectoriala a Ministerul Aferilor Interne, cu sediul Municipiul Bucureşti, #### ###### ########## ### #, sector 4, în favoarea Secţiei Conflicte Muncă şi Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului ####. Fără cale de atac. Pronunţată la data de 14 ###### 2024, la Tribunalul ####, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Preşedinte,