Așa va reacționa CPS a MApN și după declararea ca neconstituțională a OUG nr. 59/2017

Nu este nicio surpriză în răspunsul dat de CPS a MApN unei cereri care are.rolul de a îndeplini procedura prealabilă pentru sesizarea instanței cu o acțiune în care, în subsidiar, va formula o excepție de neconstituționalitate a OUG nr. 59.

Argumentele le-am mai văzut scrise pe blog de trimișii guleraților să trolleze site-urile de informare neoficială.

Având în vedere reazemul pe ca CPS și l-a găsit în art. 84 din OUG 114/2918 se impune cu necesitate ca excepțiile de neconstituționalitate să se extindă și pentru art. 84 din OUG nr. 114/2018, articol care nu a abrogat OUG nr. 59/20217, cum. lasă de înțeles CPS, ci a reluat, modificat, completat articolele 59 și 60 modificate neconstituțional, cum va stabili CCR, prin OUG nr.  59/2017.

Același lucru trebuie să-l facă și cei 68 de reclamați cu dosarele în pronunțare la CCR, când vor cere repunerea pe rol sau, după caz,  revizuirea cuzelor aflate pe rol  sau respinse de instanțelor de judecată, pentru acțiunea principală de recalculare/actualizare/acordare de despăgubiri.

Parcă este prea mult  exces de zel din partea CSP să susțină ceea ce nici Guvernul nu și-a permis la CCR,  că s-ar  fi respectat procedura de adoptare a OUG 59/2017.

Sunt curios să vad dacă, din 2018 și până în decembrie anul trecut,  CPS a emis vreo Decizie în care să menționeze OUG 114/2018 în locul Oug 59/2017.

 

Așteptăm Comunicatul CCR din 21 martie 2023

Azi, nu va mai fi niciun COMUNICAT al CCR . Pronunțarea  s-a amânat pe 20 aprilie.

 Pagina de comunicate ale CCR poate fi accesată AICI

Vom avea un cumunicat dacă soluția CCR va fi de admitere a obiecțiilor de necostituționalitate formulate în cele 68 de dosare conexate după dezbaterea din 23 02 2023 (vezi lista AICI) și constată că OUG 59/2017 privind pensiile speciale este neconstituțională în integralitatea ei.

Nu va fi comunicat dacă excepțiile vor fi respinse.

Skoda 4x4 ANTICIPEAZA REZULTATUL!

Urmările admiterii excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor din OUG nr.130/2021, reținerea CASS din pensii, în acțiunile principale de la Curțile de Apel.

 Curtea de Apel Timișoara

Dosar nr. 545/29/2022

SANDOVICI VASILICA	Reclamant
GUVERNUL ROMÂNIEI	Pârât
MINISTERUL FINANŢELOR	Intervenient în numele altei persoane

08.02.2023 Ora estimata: 09:00 Complet: F11 Tip solutie: Admite in parte cererea Solutia pe scurt: Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de Guvernul României. Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta Sandovici Vasilica în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Ministerul Finanţelor în interesul pârâtului Guvernul României. Dispune obligarea pârâtului Guvernul României la despăgubiri constând în plata către reclamantă a unor sume egale cu sumele reţinute din pensiile acesteia în temeiul aplicării O.U.G. nr. 130/2021 începând cu luna ianuarie 2022, sumele urmând a fi indexate cu rata inflaţiei. Dispune obligarea pârâtului Guvernul României la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului. Respinge în rest cererea de chemare în judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Curtea de Apel Timişoara. În temeiul art. 396 alin. 2 Cod de procedură civilă (aprobat prin Legea nr. 134/2010), pronunţarea s-a făcut prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei la data de 08.02.2023. Document: Hotarâre  50/2023  08.02.2023 **************************************************************************** Dintre dosarele care au făcut obiectul Deciziei CCR nr. 650/2022, am găsit că a fost soluționat deja dosarul de la Curtea de Apel Timișoara, celelalte având termene de soluționare în cursul acestei luni. In alt dosar s-a amânat judecarea pentru că unul dintre reclamanți a murit. Observăm că obligația de despăgubire revine pârâtului Guvernul României, împotriva căruia s-a formulat acțiunea principallă de despăgubire pentru prejudiciul cauzat de dispoziția de ordonanță declarată neconstituțională.  Față de despăgubirile acordate prin Ordonanța de Urgență din luna februarie, reclamanții obțin aceleași despăgubiri, dar indexate cu rata inflației... plus adăugarea dobânzii legale. De pe  site-ul CCR aflăm că peste 100 de dosare dintre cele care au fost înregistrate la instanțe până pe data de 28 12 2022, data publicării în MO a Deciziei nr. 650/2022, au avut drept cerere secundară exceptia de neconstituționalitate a art. XXiV din OUG 130/2021 și a fost admisă sesizarea CCR. Vor urma și altele. Vor fi și dosare de despăgubiri introduse în instanțele de contencios administrativ în baza art. 9 alin (4) din L 554/2004, dar care nu vor mai ajunge la CCR,  dreptul lor la acțiune fiind deschis numai un an de la data de 28 12 2022, pentru că excepția admisă prin Decizia CCR nr. 650/ 2022 a fost formulată împotriva Guvernului în procedura specială a art 9 din L 554/2004. Având în vedere că prin acțiunea în instanță se obțin în plus față de ordonanța de despăgubire doar indexări și dobânzi și că acțiunea în contencios administrativ este taxată judiciar, eu nu aș mai pierde timpul să apelez la despăgubiri prin instanță, în baza art. 9 alin(4) din legea contenciosului administrativ. Altfel aș reacționa dacă, prin aceeași procedură specială, s-ar obține o Decizie CCR de neconstituționalitate a OUG nr. 59/2017, despăgubirile fiind mult mai mari, evaluate la valoarea  actualizărilor pensiei militare neacordate în ultimii 3 ani.

Avantajele procedurii contenciosului administrativ în formularea de excepții de neconstituționalitate a ordonanțelor de guvern

Material preluat de pe juridice.ro 

"În 1 martie 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial o nouă decizie pronunțată de Curtea Constituțională în materia contenciosului administrativ – Decizia nr. 664/2022.

Deși este o soluție de respingere și care nu se abate de la jurisprudența anterioară a Curții, Decizia nr. 664/2022 readuce sub lupă un subiect relevant și poate mai puțin cunoscut – acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului formulate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Aspectele esențiale privind modul de funcționare al acestor acțiuni (1) precum și principalele considerente relevante din Decizia nr. 664/2022 (2) sunt prezentate pe scurt mai jos.

1. Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului – când și cum sunt utilizate?

Art. 9 din Legea contenciosului administrativ este dedicat în exclusivitate acestei categorii mai bizare de acțiuni, denumite în mod contraintuitiv „acțiuni împotriva ordonanțelor Guvernului”. În ciuda denumirii, ele nu au ca obiect ordonanțe ale Guvernului. Nu se poate solicita așadar în temeiul art. 9 chiar anularea sau suspendarea unei ordonanțe a Guvernului (simplă sau de urgență).

În realitate, art. 9 vizează situațiile în care drepturile sau interesele legitime ale unei persoane sunt vătămate ca urmare a unei dispoziții neconstituționale dintr-o ordonanță a Guvernului. Esențial așadar este să existe o ordonanță simplă sau de urgență care să cuprindă una sau mai multe dispoziții neconstituționale. Obiectul acțiunii în contencios nu poate fi însă constatarea neconstituționalității – acest tip de analiză poate fi făcut doar de Curtea Constituțională.

În schimb, obiectul acțiunii în contencios va putea fi: 

(i) acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin dispozițiile neconstituționale, 

(ii) anularea actelor administrative emise în baza dispozițiilor neconstituționale sau 

(iii) obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative. 

Specificul acțiunii formulate în temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ este că cererea de chemare în judecată trebuie însoțită de o excepție de neconstituționalitate.

Soluționarea acțiunii urmează și ea o rută atipică. După verificarea condițiilor de admisibilitate a excepției, instanța de contencios va trimite excepția către Curtea Constituțională și va suspenda judecata cauzei (suspendare obligatorie). În cazul în care Curtea admite excepția, instanța de contencios va trece la soluționarea acțiunii pe fond. Dacă însă Curtea respinge excepția, acțiunea va fi în integralitate respinsă ca inadmisibilă – întrucât existența unei (sau mai multor) dispoziții neconstituționale este chiar premisa acestui tip de acțiune.

În fine, în cazul acțiunilor introduse în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ există și două beneficii importante: 

(i) acestea pot fi formulate oricând (nu există un termen de prescripție sau decădere aplicabil) și 

(ii) nu e necesară parcurgerea procedurii administrative prealabile.

În afară de situația descrisă mai sus – care reprezintă ipoteza clasică – art. 9 cuprinde în alineatul (4) și o ipoteză specială pentru persoanele vătămate care nu au introdus acțiune în contencios până la momentul publicării deciziei Curții Constituționale de declarare a neconstituționalității. Acestea beneficiază în temeiul art. 9 alin. (4) de un termen de decădere de 1 an pentru a introduce la rândul lor acțiune în fața instanței pentru a repara vătămările cauzate de dispozițiile neconstituționale. Termenul curge de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale. Această ipoteză a făcut obiectul Deciziei nr. 664/2022.

2. Decizia nr. 664/2022 – considerentele relevante

Decizia nr. 664/2022 a fost pronunțată ca urmare a unei excepții de neconstituționalitate ridicate de către Ministerul Justiției într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Ministerul Justiției a argumentat că prevederile art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ sunt neconstituționale – mai exact, contravin dispozițiilor art. 147 alin (4) din Constituția României care prevăd că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

În linie cu jurisprudența anterioară (Decizia nr. 4/2017, Decizia nr. 95/2018, Decizia nr. 402/2021), Curtea a considerat că prevederile art. 9 alin. (4) sunt constituționale. Persoanele vătămate pot beneficia așadar în continuare de termenul de 1 an în care să formuleze acțiune în contencios administrativ.

În cadrul Deciziei nr. 664/2022, Curtea a reținut următoarele aspecte relevante:

– Art. 9 din Legea contenciosului administrativ are caracterul unei norme speciale față de art. 8 din aceeași lege;

Pentru acțiunile formulate în temeiul art. 8 (adică acțiunile clasice în contencios administrativ), nu există o posibilitate echivalentă celei prevăzute în art. 9 alin. (4). În termeni simpli, pentru acțiunile clasice, o decizie de declarare a neconstituționalității poate avea impact numai în cauzele aflate pe rol la momentul publicării deciziei Curții Constituționale sau în cele soluționate definitiv, dar în care s-a invocat aceeași excepție în cauză (în temeiul revizuirii).

– În cadrul procedurii prevăzute de art. 9, decizia Curții Constituționale are efecte asupra admisibilității acțiunii în contencios – este, așadar, o condiție de admisibilitate;

– Reglementarea unei proceduri diferite pentru vătămările cauzate ca urmare a ordonanțelor Guvernului e determinată de adoptarea acestor acte de către Guvern pe calea delegării legislative;

– Contrar susținerilor autorului excepției, art. 9 alin. (4) nu constituie o repunere în termen a persoanei vătămate și nici nu conduce la o aplicare retroactivă a deciziei Curții Constituționale, ci este o limită temporală aplicată dreptului la acțiune."

Irina Suătean, Senior Associate FILIP & COMPANY

CCR va decide pe 21 03 2023 soarta OUG 59/2017 și a articolului modificator nr. 84 din OUG nr. 114/2018

Incă o dată să menționam elementele de identificare ale dosarului pentru a aduce mulțumire  domnului pensionar al Casei de Pensii Sectoriale a MAI, domnul Sebănoiu V Bogdan, și avocatului său, pentru că, în premieră,  au formulat această excepție de neconstituționalitate motivată pe nerespectarea de către Guvern a procedurii de adoptare a unei ordonanțe de urgență, respectiv nesolicitarea avizului Consiliului Legistativ, înainte de a adopta OUG  nr. 59 din 04 08 2017. O armată de asociații ale rezerviștilor nu a fost capabilă să descopere acea lipsă de procedură, deși era vizibilă din documentele de la Fisa actului normativ de la Senat și Camera Deputaților - Pl x 310/2017. 

Lista dosarelor care se judecă pe data de 23 februarie 2023.

Nu-mi venea să cred că exista o asemenea dovadă de neconstituționalitate a acelei ordonanțe când, pe 01 12 2022, de Ziua Națională a României, autorul excepției a anunțat în premieră pe blog ca are pe rolul CCR  un dosar în care atacă extrinsec OUG 59/2017. Comentariul pe care-l prezint mai jos,  pentru a fi citit și recitit, l-am ținut cap de afiș, spre disperarea celor care  au impus eliminarea actualizării pensiilor militare, până când și câteva asociații asociative au ajuns să dea comunicate despre evenimentul de azi de la CCR. 

Poate că dacă alt user, @Camaradul, nu-mi semnala atunci excelentul material documentar al magistratului asistent al CCR, Benke Károly, și nu anunța că are pe rolul unei instanțe din București o excepție deja admisă pentru înaintare la CCR, excepție motivată în baza recomandărilor din acel material,  nici @Skoda nu se grăbea să facă publică isprava sa. Ii mulțumesc și sunt încrezător în reușita sa.

Skoda 4x4 <noreply-comment@blogger.com>	1 dec. 2022, 13:53
către eu

Skoda 4x4 a adăugat un comentariu nou la postarea dvs. „Americanii de la Deveselu vor defila la Monumentul eroilor romanațeni ”:

La multi ani ROMANIA , si tuturor militarilor indiferent de arma ,nu am vrut sa mai comentez dar ce spune,,Camaradul" ma face sa cred ca mai exista luptatori pentru drepturile privind pensiile militare : personal am dosar la CCR, trimis de Tribunal din luna mai 2021 privind neconstitutionalitatea OUG.59/2017-nu pe articole,capitole,etc. ci INTEGRAL. Daca macar unul dintre noi(am aflat ca mai sunt dosare la CCR ptr.oug.59/2017)va avea castig, am impresia ca va urma o mare,,nucleara" in domeniul pensiilor militare .Cu stima

Postare de Skoda 4x4 pe huhurez.com la 1 dec. 2022, 13:53

Singura sincopă care s-ar putea întâmpla astăzi la CCR nu ar fi respingerea excepției, respingere imposibilă... după jurisprudența CCR,  ci amânarea judecării dosarului din lipsă de timp, având  numărul de ordine  204 pe Lista dosarelor ședinței de astăzi. 

Ca un castel de nisip se va dărâma și iluzia că neconstituționala OUG 59/2017 se va perpetua prin. art. 84 din OUG 114/2018.

Responsabilii cu inițierea proiectelor de acte normative din sistemul de  apărare ar trebui să se grăbească să pună L 223/2015  în acord cu decizia CCR, cât timp este în dezbatere la Senat proiectul L4/2023.

Art. 84 din OUG nr. 114/2018, fiind dispoziție modificatoare și de completare a textelor introduse de OUG 59/2017 în Legea nr. 223/2015, este și el lovit de neconstituționalitate

Topic dedicat domnului  sindicalist Emil Pascuț, contestatar al acestui blog.

Soluția este deja dată de Curtea Constituțională și a fost teoretizată chiar de un magistrat al Curții Constituționale.

Relevant pentru interacțiunea dintre OUG nr. 59/2017, care va fi declarată neconstituțională, și art. 84 punctul 2 din OUG nr. 114/2018 este punctul 6 din materialul documentar publicat de magistratul asistent al CCR, domnul Benke Károly, material intitulat "Limitele de care este ținut Guvernul în adoptarea ordonanțelor de urgență potrivit jurisprudenței Curții Constituționale"

Limita dezvoltată la punctul 6 al materialului documentar este rezumată astfel de autor:

- interdicţia confirmării/ reluării unor soluţii legislative

neconstituţionale intrinseci sau extrinseci prin acte de modificare sau completare, în caz contrar, neconstituţionalitatea lovind şi actul succesiv de confirmare.

 31 "În decizia menţionată, Curtea a constatat neconstituţionalitatea acelor prevederi din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 care au reaşezat sistemul de calcul al salariului în domeniul învăţământului prin includerea unor sporuri în salariul de bază, deşi Guvernul nu avea o abilitare legală în acest sens. Modificările nesemnificative aduse prin ordonanţele de urgenţă succesive, care, practic, reluau textul neconstituţional, sunt şi ele lovite de acelaşi viciu de neconstituţionalitate, întrucât, în acest caz, ordonanţele de urgenţă sunt acte de modificare, şi nu principale, astfel încât se aplică principiul de sorginte latină accesorium sequitur principale." 

***************************************

Pentru studiul întregului material, cei care nu aveți încredere în soluțiile juridice găzduite de acest blog ....și nu numai ei,   dați click AICI.

Materialul a fost publicat pe blog pe data de 02 12 2022 la sugestia userului @Mircea, și el cu dosar pe rol la CCR,  excepție intrinsecă numai pe art.VII, pct. 3 din OUG 59/2017,  în sensul că Guvernul nu poate afecta prin ordonanță de urgență un drept reglementat de Parlament. Constat că după 2 luni de la publicare, materialul este foarte puțin cunoscut în mediul rezerviștilor militari, ba se și continuă a se vehicula băbisme cu iz de contrapropagandă guleristă, pentru perpetuarea actualei forme discriminatorii a legii care reglementează pensiile militare. Studiul preluat de pe site-ul CCR l-am publicat sub titlul"Material care poate fi folosit de rezerviști pentru a ridica exceptii de neconstituționalitate a OUG nr. 59/2017 privind eliminarea actualizării"

  

Extras din considerentele CCR în Decizia nr. 983/2009:

 

"Curtea reţine că nici modificarea sau completarea dispoziţiei legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituţionalitatea constatată de către Curtea Constituţională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de acelaşi viciu de neconstituţionalitate în măsura în care confirmă soluţia legislativă declarată neconstituţională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluţie se impune şi pentru că viciul de neconstituţionalitate stabilit de instanţa de contencios constituţional trebuie eliminat, şi nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare şi completare."

Constatarea neconstituționalității OUG nr. 59/2017 repune în vigoare articolele 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 în forma avută până la 07 08 2017?

 
S-au ivit multe descuții cu privire la efectele pe care le-ar produce constatarea neconstituționalității OUG 59/2015 asupra textelor din Legea nr. 223/2017 pe care le-a modificat sau completat. Trebuie să vedem dacă și în acest caz operează principiul din art. 64 din Legea nr. 24/2000 potrivit căruia un text de lege abrogat este definitiv abrogat.

Ar fi vorba de articolul 3 literele l) și m) privind definirea cuantumului brut și net al pensiei militare, de articolul 59 prin care gulerații au redenumit indexarea ca actualizare și au eliminat indexarea din anul deschiderii dreptului de pensie și de articolul 60 prin care au eliminat actualizarea pensiilor militare și au introdus un text care reglementează plafonarea cuantumului net al pensiei militare, calculat potrivit articolelor 28-30 și 108, la plafonul maxim dat de media soldelor nete din baza de calcul.

Răspunsul la această legitimă întrebare este dat chiar de Curtea Constituțională în Decizia nr. 206/2013 în ale cărei considerațiuni  se rețin următoarele:

" 3. Efectul specific al deciziilor Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea normelor abrogatoare

Dispoziţiile legale de abrogare nu sunt exceptate de la controlul de constituţionalitate. Instanţa de contencios constituţional poate decide în legătură cu constituţionalitatea unei norme de abrogare, în condiţiile în care, pe de o parte, prezumţia de constituţionalitate a legii este o prezumţie relativă, iar, pe de altă parte, prevederile art.64 alin.(3) teza a doua din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare - potrivit cărora "Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial" -, se adresează legiuitorului, vizând activitatea de legiferare. În acest sens, Curtea s-a pronunţat atât prin Decizia nr.62/2007, cât şi prin alte decizii [de exemplu, Decizia nr.20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.72 din 18 februarie 2000, Decizia nr.778 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.465 din 6 iulie 2009, Decizia nr.783 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.404 din 15 iunie 2009, Decizia nr.414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.291 din 4 mai 2010, Decizia nr.694 din 20 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.392 din 14 iunie 2010, şi Decizia nr.1.039 din 5 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.61 din 29 ianuarie 2013].

Curtea a reţinut, de principiu, că "art.146 lit.d) din Constituţie nu exceptează de la controlul de constituţionalitate dispoziţiile legale de abrogare şi că, în cazul constatării neconstituţionalităţii lor, acestea îşi încetează efectele juridice în condiţiile prevăzute de art.147 alin.(1) din Constituţie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte".

Efectele deciziilor Curţii Constituţionale sunt consacrate expres prin prevederile art.147 alin.(1) din Constituţie, potrivit cărora: "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".

Efectul specific al deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale de abrogare, precizat de Curtea Constituţională în considerentele deciziilor menţionate, dă expresie şi eficienţă - în situaţia particulară a constatării neconstituţionalităţii actului abrogator şi a lipsei intervenţiei Parlamentului sau Guvernului pentru punerea de acord a prevederilor neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei - normelor constituţionale cuprinse în art.142 alin.(1) care consacră rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi în art.147 alin.(4) care statuează că deciziile Curţii sunt general obligatorii.

Prin Decizia nr.62/2007, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art.I pct.56 din Legea nr.278/2006, partea referitoare la abrogarea art.205, 206 şi 207 din Codul penal, sunt neconstituţionale, deoarece, în esenţă, "prin abrogarea dispoziţiilor legale menţionate s-a creat un inadmisibil vid de reglementare, contrar dispoziţiei constituţionale care garantează demnitatea omului ca valoare supremă. În absenţa ocrotirii juridice prevăzute de art.205, 206 şi 207 din Codul penal, demnitatea, onoarea şi reputaţia persoanelor nu mai beneficiază de nicio altă formă de ocrotire juridică reală şi adecvată." Or, a accepta că singurul efect al deciziei Curţii Constituţionale este acela al încetării efectelor juridice ale textului constatat ca fiind neconstituţional, în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, înseamnă a accepta că decizia Curţii Constituţionale nu are, în realitate, niciun efect, deoarece situaţia care a determinat constatarea neconstituţionalităţii va continua să subziste, respectiv demnitatea, onoarea şi reputaţia persoanelor nu vor beneficia, în continuare, de nicio formă de ocrotire juridică reală şi adecvată.

Curtea constată că în astfel de cazuri nu intervine o "abrogare a abrogării", pentru a se putea reţine incidenţa dispoziţiilor art.64 alin.(3) teza a doua din Legea nr.24/2000 potrivit cărora "Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial" - dispoziţii opozabile legiuitorului în activitatea de legiferare -, ci este vorba de un efect specific al deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii unei norme abrogatoare, efect întemeiat pe prevederile constituţionale ale art.142 alin.(1) care consacră rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi ale art.147 alin.(4), potrivit cărora deciziile Curţii sunt general obligatorii. De altfel, Curtea a evidenţiat în mod expres această distincţie în cuprinsul deciziilor nr.414/2010 şi nr.1.039/2012, reţinând că "acesta este un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale [...], sancţiune diferită şi mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ".

De asemenea, Curtea reţine că, în afară de Decizia nr.62/2007, toate celelalte decizii ale sale prin care au fost constatate ca fiind neconstituţionale norme abrogatoare au avut ca efect imediat repunerea în vigoare a normelor abrogate, consecinţă necontestată nici în jurisprudenţa instanţei supreme."

NOTĂ

Prin eliminarea din Legea  nr. 223/2015 a textelor introduse  prin OUG nr. 59/2017 reintră în vigoare dispozițiile inițiale ale articolelor 59 și 60 iar modificările și completările aduse acelor articole prin art. 84 al OUG nr. 114/2018 rămân fără obiect. 

Pensiile stabilite după 15 09 2017 nu vor mai fi plafonate la media soldelor nete din baza de calcul. Dacă guvernanții vor să mențină acel plafon trebuie să se grăbească să-l reglementeze prin lege, nu prin ordonanțe.

Decizia CCR nr. 95/2018, privind solicitarea de despăgubiri după publicarea în MO a deciziilor de neconstituționalitate a ordonențelor de urgență

Introducerea acțiunii după declararea neconstituţionalităţii unei ordonanțe sau a unei dispoziții de ordonanță(Legea contenciosului administrativ, art. 9, alin.(4)

Extrase din Decizia  CCR nr. 95/2018

 În M. Of. nr. 690 din 8 august 2018 s-a publicat Decizia Curții Constituționale nr. 95/2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (4) și (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Referitor la obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit art. 9 alin. (4) și (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I. Acțiunea astfel prevăzută poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

.......................................................

Pentru a reliefa caracterul de normă specială al dispozițiilor de lege criticate, Curtea a realizat o analiză comparativă a acestora cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004. Astfel, prin Decizia nr. 479 din 18 iunie 2015 (M. Of. nr. 602 din 10 august 2015), Curtea a făcut o delimitare a cadrului legislativ care permite justițiabililor să acționeze împotriva ordonanțelor Guvernului, prin prisma efectelor produse de acestea. Instanța de contencios constituțional a reținut că art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reprezintă cadrul general în care persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) din lege, respectiv în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede altul, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Din economia textelor legale menționate, Curtea a constatat că art. 8 din Legea nr. 554/2004 reprezintă cadrul general pentru înlăturarea vătămării provocate prin acte administrative cu caracter individual, acțiuni sau omisiuni ale organelor administrative, admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ fiind condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din lege și de respectarea unor termene legale.

În temeiul art. 8 din lege, persoana vătămată poate solicita anularea actului administrativ individual, putând invoca oricând pe parcursul procedurii desfășurate în fața instanței de contencios administrativ excepția de neconstituționalitate a oricăror dispoziții din legi sau ordonanțe ale Guvernului, care au legătură cu soluționarea cauzei, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deci inclusiv cele în baza cărora au fost emise actele administrative. Într-o atare situație, instanța va sesiza Curtea Constituțională, fără a suspenda cauza, litigiul continuând să se judece și, eventual, să primească o soluție definitivă. În cazul în care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea actului normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ, care poate fi inclusiv o ordonanță simplă sau de urgență a Guvernului, după soluționarea definitivă a cauzei, decizia Curții Constituționale poate constitui temei al revizuirii, remediu procesual prevăzut de art. 509 din Codul de procedură civilă. Scopul reglementării căii de atac a revizuirii hotărârii judecătorești definitive pronunțate în cauza în care a fost ulterior admisă o excepție de neconstituționalitate este tocmai acela de a garanta mijloacele de apărare necesare realizării drepturilor și intereselor părților în fața justiției, ca expresie a dreptului la un proces echitabil.

Cu privire la calea extraordinară de atac a revizuirii, Curtea a constatat că posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Curții este circumscrisă sferei persoanelor care au declanșat acest control, anterior momentului publicării deciziei, în condițiile prevăzute de lege. În aceste condiții, având în vedere importanța principiului autorității de lucru judecat, Curtea a reținut că o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a invocat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

In continuare, analizând dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, Curtea a reținut că acestea reglementează o situație diferită de cea prevăzută de art. 8 din același act normativ și au o incidență limitată, circumstanțiată situației în care ordonanța simplă sau de urgență a Guvernului vatămă în mod direct un drept ori un interes legitim. Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din lege, „Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță”.

În jurisprudența sa, prin Decizia nr. 479 din 18 iunie 2015, precitată, Curtea a stabilit, cu valoare de principiu, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (6) teza a doua potrivit cărora „Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale” și reglementează o procedură specială, determinată de natura actelor adoptate de Guvern pe calea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție. Prin art. 126 alin. (6) din Constituție și art. 9 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a optat pentru încadrarea acțiunilor persoanelor vătămate prin ordonanțe ale Guvernului declarate neconstituționale în mecanismul acțiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligației de reparare a vătămării constă în însăși adoptarea ordonanțelor neconstituționale. Cu alte cuvinte, art. 9 din Legea nr. 554/2004 vizează situațiile în care o persoană se consideră vătămată în mod direct printr-o ordonanță a Guvernului, actul administrativ individual adoptat în baza ordonanței sau refuzul privind emiterea unui act administrativ sau realizarea unei anumite operațiuni administrative constituind doar materializarea formală a vătămării persoanei în cauză. Atât timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-le, reclamantul are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului.

Analizând conținutul normativ al art. 9 din Legea nr. 554/2004, Curtea a observat că alin. (1) prevede posibilitatea persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe de a introduce acțiune la instanța de contencios administrativ. Obiectul acțiunii este cel prevăzut de art. 9 alin. (5) din lege și poate viza acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative. Acțiunea poate fi formulată oricând pe perioada de activitate a actului normativ (cât timp acesta continuă să producă efecte juridice), începând cu data intrării sale în vigoare. Acțiunea principală va fi însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor ordonanței Guvernului. Potrivit alin. (2), instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond. După pronunțarea Curții Constituționale, potrivit alin. (3), instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei, în caz contrar acțiunea respingându-se ca inadmisibilă. Astfel, soluția pronunțată în urma efectuării controlului de constituționalitate constituie, în mod invariabil, o condiție de admisibilitate a acțiunii adresate instanței de fond: o soluție de admitere a excepției de neconstituționalitate privind o ordonanță sau o dispoziție dintr-o ordonanță a Guvernului permite instanței analizarea pe fond a pretențiilor reclamantului, în vreme ce soluția de respingere a criticii de neconstituționalitate constituie un fine de neprimire, ce obligă instanța de contencios administrativ la respingerea acțiunii. Cu alte cuvinte, în această materie, decizia Curții are efecte asupra înseși admisibilității acțiunii principale, astfel că măsura suspendării de drept a acesteia din urmă, pe durata desfășurării procedurii în fața instanței de contencios constituțional, constituie o condiție mai mult decât necesară, fiind decisivă pentru continuarea litigiului [a se vedea în acest sens și Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010 (M. Of. nr. 672 din 4 octombrie 2010)].

În continuare, Curtea a observat că alin. (4) al art. 9 din Legea nr. 554/2004, dispoziție criticată prin prezenta excepție de neconstituționalitate, prevede că, în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea care are obiectul prevăzut de art. 9 alin. (5) din lege poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 544/2004, Curtea a constatat că ordonanța simplă sau de urgență, care reprezintă sursa vătămării într-un drept ori într-un interes legitim al persoanei, poate constitui temei al acțiunii în contencios administrativ în două situații. Prima este cea reglementată de art. 9 alin. (1) din lege, atunci când persoana vătămată formulează acțiunea principală, însoțind această cerere de excepția de neconstituționalitate a ordonanței simple sau de urgență a Guvernului. Într-o atare situație, acțiunea de chemare în judecată nu este condiționată de parcurgerea procedurii administrative prealabile sau de respectarea unor termene. A doua situație este cea reglementată de art. 9 alin. (4) din lege și este posibilă doar în cazul în care persoana vătămată a rămas în pasivitate, neformulând acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (1), situație în care legiuitorul îi pune la dispoziție acțiunea principală cu același obiect, care va fi însoțită, de data aceasta, de decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea actului normativ emis de Guvern. În această ipoteză, legiuitorul condiționează însă admisibilitatea acțiunii de respectarea unui termen care începe să curgă de la data publicării actului jurisdicțional al Curții Constituționale. Acțiunea reglementată de art. 9 alin. (4) nu constituie nicidecum o repunere în termen a persoanei vătămate, așa cum susține autorul sesizării, [de altfel, acțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) nici nu este condiționată de respectarea unui termen] sau o aplicare retroactivă a deciziei Curții Constituționale, ci are scopul de a disciplina conduita procesuală a persoanelor vătămate prin ordonanțe ale Guvernului, sub aspectul termenului în care acestea pot formula acțiunea în contencios administrativ în vederea remedierii vătămării produse prin actul declarat neconstituțional. Legiuitorul nu face decât să limiteze dreptul la acțiune al persoanei vătămate sub aspect temporal, tocmai ca expresie a principiului securității și stabilității raporturilor juridice, în lipsa dispozițiilor art. 9 alin. (4), acțiunea în contencios administrativ împotriva ordonanțelor Guvernului întemeindu-se exclusiv pe norma cuprinsă în art. 9 alin. (1), deci putând fi admisibilă oricând. Or, tocmai o astfel de situație a evitat legiuitorul, condiționând remedierea prejudiciilor cauzate prin actele normative cu caracter de reglementare primară adoptate de Guvern de exercitarea dreptului la acțiune în termenul de un an de la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că dispozițiile art. 9 alin. (4) nu sunt aplicabile decât în ipoteza în care vătămarea este rezultatul înseși adoptării ordonanței Guvernului, iar nu și în ipotezele în care vătămarea este mediată prin actul/acțiunea/omisiunea autorității administrative, cazuri în care sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 și, implicit, prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, referitoare la revizuirea hotărârii pronunțate, dacă Curtea a declarat neconstituțională prevederea ce a făcut obiectul excepției invocate în acea cauză. Așa fiind, Curtea a reținut că sfera de incidență a celor două norme legale – art. 8, respectiv art. 9, este diferită, legiuitorul distingând, prin ipoteza de aplicare a acestora, situațiile juridice care sunt guvernate de fiecare dintre ele.

Pentru toate aceste argumente, Curtea a considerat neîntemeiată critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, potrivit căreia incidența deciziei de admitere pronunțate de instanța de contencios constituțional într-o cauză soluționată de instanța judecătorească definitiv, până la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, și în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate având același obiect, ar echivala cu atribuirea unor efecte ex tunc actului jurisdicțional al Curții și ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este atașată hotărârilor judecătorești definitive, întrucât, prin ipoteza de incidență a dispoziției art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, o asemenea situație este exclusă. De asemenea, nu a fost reținută nici pretinsa lipsă de corelare dintre termenul de un an în care poate fi introdusă acțiunea la instanța de contencios administrativ competentă, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, și termenul prevăzut pentru contestarea actului, reglementat de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât, așa cum s-a arătat în prealabil, acestea vizează acțiuni diferite, cu temeiuri juridice distincte.

Referitor la invocarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, Curtea a statuat că dispozițiile art. 9 alin. (4) din lege nu sunt aplicabile decât în ipoteza în care vătămarea este rezultatul înseși adoptării ordonanței Guvernului, acțiunea principală fiind indisolubil legată de înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim al persoanei, vătămându-l, ceea ce determină obligatoriu sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate asupra actului Guvernului. Efectul specific al deciziei Curții Constituționale pronunțate într-o atare împrejurare se justifică tocmai prin faptul că, în această ipoteză, actul administrativ care a determinat lezarea unor drepturi sau interese legitime este însăși ordonanța Guvernului, iar nu actul administrativ individual subsecvent, iar legiuitorul limitează dreptul la acțiune al persoanei vătămate în considerarea unor principii inerente statului de drept, precum securitatea și stabilitatea raporturilor juridice.

În ceea ce privește situația premisă de incidență a dispozițiilor art. 9 alin. (4), respectiv existența unei decizii de declarare a neconstituționalității ca urmare a unei excepții ridicate în altă cauză, care ar limita accesul la instanța de contencios administrativ doar la ipoteza pronunțării unei decizii a Curții Constituționale în cadrul unui control de constituționalitate a posteriori a ordonanței Guvernului, Curtea a constatat că fundamentul acțiunii în justiție, întemeiate pe această normă legală, este decizia de declarare a neconstituționalității ordonanței Guvernului. Astfel, indiferent de calea pe care s-a realizat controlul de constituționalitate, determinantă este decizia de admitere pronunțată de Curtea Constituțională pentru ca remediul procesual prevăzut de alin. (4) al art. 9 din Legea nr. 554/2004 să opereze.

Cu privire la controlul de constituționalitate al ordonanțelor Guvernului, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, acesta se poate efectua atât pe calea soluționării unei excepții de neconstituționalitate, invocate în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, cât și pe calea soluționării unei obiecții de neconstituționalitate, formulate în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, în cadrul controlului de constituționalitate a priori declanșat anterior promulgării legii de aprobare a ordonanței Guvernului.

Ordonanțele simple sau de urgență ale Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituție, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare și devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din rațiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă și elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006 (M. Of. nr. 177 din 23 februarie 2006), sau Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009 (M. Of. nr. 582 din 21 august 2009)]. Așadar, Curtea este competentă să analizeze în cadrul controlului de constituționalitate a priori, care privește legea de aprobare a ordonanței, îndeplinirea de către ordonanța simplă sau de urgență a Guvernului a condițiilor prevăzute de art. 115 din Constituție [în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011 (M. Of. nr. 504 din 15 iulie 2011), sau Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 (M. Of. nr. 905 din 20 decembrie 2011)]. Prin urmare, constatarea neconstituționalității nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează, în primul rând, situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale și, ca atare, indiferent de modalitatea în care s-a realizat controlul de constituționalitate, control a priori declanșat anterior promulgării legii de aprobare a ordonanței, în condițiile art. 146 lit. a) din Constituție, sau a posteriori, declanșat în condițiile art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, decizia de admitere a Curții Constituționale produce efecte erga omnes, întrucât efectele vătămătoare sunt produse prin însăși ordonanța Guvernului, iar nu prin lege, în sensul formal de act al Parlamentului.

În final, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate reprezintă, pe de o parte, o transpunere la nivel infraconstituțional a prevederilor art. 126 alin. (6) teza a doua din Constituție, iar, pe de altă parte, o garanție a dreptului de acces liber la justiție a persoanei vătămate printr-o ordonanță sau, după caz, prin dispoziții dintr-o ordonanță a Guvernului declarată neconstituțională și contribuie la crearea unei practici corecte de legiferare prin ordonanțe ale Guvernului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția pronunțată de instanța de contencios constituțional, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Astfel, pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, Curtea Constituțională respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în dosarele nr. 10.155/3/2015 și nr. 8.042/3/2015 ale Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Administrația Generală a Penitenciarelor în Dosarul nr. 803/44/2016 al Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal, precum și de Guvernul României în Dosarul nr. 26.294/3/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

A fost publicată în MO Decizia CCR nr. 650/15 12 2022 privind neconstituționalitatea impunerii CASS pe pensii

 Incepînd de astăzi se suspendă dispozițiile OUG  nr. 130/2021, art. XXIV, privind CASS pe pensii.

In luna ianuarie 2021, pensionarii militari care si-au stabilit drepturile de pensie înainte de 15 09 2017 și toți pensionarii din sistemul public, care au plătit CASS pe veniturile mai mari de 4000 lei, vor primi pensii indexate scutite de plata CASS.

CCR a respins excepția de neconstituționalitate a suspendării acordării ajutoarelor și indemnizațiilor la pensionare/încetare raporturi de muncă

Am precizat de mai multe ori pe acest blog că articolul 41 din OUG nr. 114/2018 nu poate să facă referire la ajutoarele și indemnizațiile din art. 20 al Anexei VII a Legii nr. 284/2010, lege care a fost abrogată anterior intrării în vigoare a OUG nr. 114/2018 prin Legea nr. 153/2017.

Sedinta din 10 martie 2022

24. Dosar nr.387D/2020             

Curtea de Apel București Dosar nr.9.357/3/2017

 - Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate înnumele și pentru membrii de sindicat: Sandu Gheorghe, Petre Nicolae, Ene Ion, Barbu Irina-Narcisa, Florescu Melania-Carmen, Grigorescu Petre, Pascu Traian, Borcan Cornel, Barbu Costel, Sandu Liviu Sorinel, Chivu Aurel, Belbea Costel, Toma Ion, Tirtea Marian, Mirlogeanu Remus, Moraru Elena- Luminița, Costea Gabriel, Dascălu - 

-Excepţia de neconst. a disp. art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal - bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

Acesta este articolul contestat.

OUG nr. 114/2018

Art. 41. -

(1) În perioada 2019-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.

In cazul transformării pensiilor militare în pensii contributive, vom mai auzi de DECIZIA CCR nr. 43/2021

CCR s-a referit în recenta decizie  doar la pensiile de invaliditate, pentru că excepția a fost ridicată într-un proces vizând aplicarea indicilor de corecție pentru pensiile de invaliditate stabilite potrivit L nr.119/2000, dar transformate în pensii pentru limită de vârstă potrivit legii 263/2010. Potrivit principiului disponibilității, instanța de contencios constituțional nu putea să extindă interpretarea sintagmei "la data înscrierii inițiale la  pensie" la toate categoriile de pensii care sunt calculate potrivit legii contributivității.

Mutatis mutandis, dacă revenirea pensiilor militare la contributivitate s-ar face in alte condiții decât cele stabilite prin Legea 263/2010, in forma in vigoare la data de 31 12 2015, fără aplicarea indicelui de corecție, dispozitivul  unei Decizii a CCR, în cazul   pensiilor pentru militari, în excepție ridicată într-o contestație la decizia de recalculare în pensie contributivă, ar putea să sune astfel:

"Admite excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel .... Dosarul  nr. ..... și constată că sintagma „la data înscrierii iniţiale la pensie” din cuprinsul art.IV alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice este constituțională, în ceea ce privește beneficiarii pensiilor  stabilite potrivit Legii nr. 223/2015, în măsura în care se interpretează că se referă la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă prin aplicarea, pentru prima oară, a condițiilor de vârstă legală de pensionare și stagiu complet de cotizare prevăzute de Legea nr.263/2010.

Definitivă şi general obligatorie."

DECIZIA nr.43

din 20 ianuarie 2021

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „la data înscrierii iniţiale

la pensie” din cuprinsul art.IV alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului

nr.1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice

Publicată în Monitorul Oficial nr.269 din 17.03.2021

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.IV din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată prin Decizia nr.71 din 16 octombrie 2017,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Excepția a fost ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj – Secția a IV-a pentru litigii de muncă și

asigurări sociale – Completul A1 în Dosarul nr.2586/117/2015 și constituie obiectul Dosarului Curții

Constituționale nr.675D/2018.

2. Dezbaterile au avut loc în data de 19 ianuarie 2021, cu participarea reprezentantului

Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la

acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul

dispozițiilor art.57 și ale art.58 alin.(3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, republicată, cu modificările ulterioare, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 20

ianuarie 2021, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 5 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr.2586/117/2015, Curtea de

Apel Cluj - Secția a IV - a pentru litigii de muncă și asigurări sociale – Completul A1 a sesizat

Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.IV din Ordonanța

de urgență a Guvernului nr.1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată prin Decizia nr.71 din 16 octombrie2017,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța de

judecată.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV- a

pentru litigii de muncă și asigurări sociale – Completul A1 susține, în esență, că dispozițiile art.IV din

Ordonanța de urgență Guvernului nr.1/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr.71 din 16 octombrie

2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de

drept, sunt contrare prevederilor art.16 și art.50 din Constituție. În acest sens, instanța de judecată

arată că, deși situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit

principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care

consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări, atunci când

legiuitorul nu distinge în mod neechivoc între categoriile de pensionari care beneficiază de un drept

conferit de lege, nu este permis ca, pe cale de interpretare, să se ajungă la situații de vădită discriminare

între categorii sociale aflate în situații egale sau identice. Or, consideră că, în ceea ce privește art.170

din Legea nr.263/2010, starea de discriminare nu este generată de modificările succesive ale legislației,

ci de interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție unei norme legale, prin decizia mai sus

menționată. De asemenea, apreciază că problema interpretării textului legal în sensul respectării 

2

normei constituționale cuprinse în art.16 se pune nu doar în situația expres analizată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, cea a pensiei anticipate, ci și în alte cazuri în care persoanele au beneficiat de un

anumit tip de pensie sub imperiul legii vechi, iar dreptul la pensie de vârstă li s-a născut sub imperiul

legii noi. În acest sens, amintește situația persoanelor care au beneficiat de pensie de invaliditate sau

pensie de urmaș.

5. Curtea de Apel Cluj - Secția a IV- a pentru litigii de muncă și asigurări sociale –

Completul A1 arată că motivul pentru care legiuitorul a reglementat acordarea unui indice de corecție

a fost acela de atenuare a efectelor negative generate de modul inițial de calcul al pensiei, care

determină pentru toate persoanele care intră sub incidența noii legi un punctaj mediu anual mai mic.

Această rațiune subzistă și în situația în care o persoană a beneficiat de o pensie anticipată, de urmaș

sau de invaliditate, în condițiile Legii nr.19/2000, însă pensia pentru limită de vârstă se stabilește sub

imperiul Legii nr.263/2010. Esențial este că dreptul la pensie pentru limită de vârstă se stabilește în

condițiile legii noi, adică în condiții mai dezavantajoase, care justifică aplicarea indicelui de corecție.

6. Instanța de judecată arată că pensia anticipată parțială, pensia anticipată, pensia de

invaliditate și pensia de urmaș sunt distincte de pensia pentru limită de vârstă, astfel că acordarea

primelor tipuri de pensii menționate nu face inaplicabil art.170 din Legea nr.263/2010 în cazul acordării

pensiei pentru limită de vârstă. Art.170 alin.(3) din Legea nr.263/2010, potrivit căruia „indicele de

corecție se aplică o singură dată, la înscrierea inițială la pensie”, se interpretează în sensul că o

persoană care a beneficiat de aplicarea acestui indice la înscrierea inițială la pensie nu-l poate cumula

cu un nou indice de corecție la un moment ulterior, chiar dacă i se acordă o nouă categorie de pensie.

Dimpotrivă, acest articol nu poate fi interpretat în sensul că unor persoane a căror pensie a fost calculată

în baza Legii nr.263/2010 ar putea să nu li se aplice deloc indicele de corecție pe motiv că au beneficiat

în baza legislației anterioare de o altă categorie de pensie, exigența legii fiind ca toate pensiile calculate

în baza noii legi să includă acest indice o singură dată, începând de la data înscrierii inițiale la pensie

în baza Legii nr.263/2010. Astfel, stabilirea în baza legislației anterioare a unei pensii de urmaș ori a

unei pensii de invaliditate nu trebuie să îl lipsească pe cel în cauză, pe calea unei interpretări formale

și contrare Constituției, de aplicarea indicelui de corecție la data întrunirii condițiilor de pensionare

pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr.263/2010.

7. Nu în ultimul rând, instanța de judecată arată că, în cazul unei pensii anticipate parțiale

stabilite în baza Legii nr.263/2010, indicele de corecție aplicat inițial nu se pierde la momentul

transformării ei în pensie pentru limită de vârstă, astfel încât acest indice se acordă la înscrierea inițială

la pensie sub imperiul Legii nr.263/2010 tuturor persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis

în baza ei, indiferent dacă au beneficiat în trecut de alte tipuri de pensii în baza legislației anterioare,

precum și în cazul în care acest indice a fost aplicat începând de la 1 ianuarie 2013, fără a se pierde

ulterior, ca urmare a acordării unei alte categorii de pensii. Curtea de Apel Cluj - Secția a IV- a pentru

litigii de muncă și asigurări sociale – Completul A1 apreciază că această soluție este singura care

corespunde unei interpretări a legii în conformitate cu art.16 alin.(1) din Constituție, astfel încât în cazul

tuturor drepturilor de pensie deschise în baza Legii nr.263/2010 trebuie utilizată aceeași formulă de

calcul, inclusiv prin aplicarea indicelui de corecție prevăzut de art.170 asupra punctajului mediu anual

determinat potrivit art.95.

8. În ceea ce privește încălcarea art.50 din Constituție, instanța de judecată subliniază că nu

este admisibil ca, pe cale de interpretare, să se creeze unei persoane ce a beneficiat de pensie de

invaliditate o situație juridică mai grea decât dacă acesta nu ar fi beneficiat de dreptul pe care legea i-l

conferea. Or, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.71 din 16

octombrie 2017, o persoană care a beneficiat de pensie de invaliditate, în temeiul Legii nr.19/2000, nu

beneficiază de indicele de corecție la data trecerii pensiei pentru limită de vârstă sub imperiul Legii

nr.263/2010, deși, în aceeași situație fiind, dacă s-ar fi pensionat în același moment direct pentru pensie

de vârstă, ar fi beneficiat de acest indice. În acest mod, persoana este sancționată pentru că a avut în

trecut o pensie de invaliditate.

9. În conformitate cu dispoziţiile art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a

fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului

Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu

au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,

dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine

următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146

lit.d) din Constituţie, precum şi ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să

soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare,

prevederile art.IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2013 pentru modificarea şi completarea

Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr.53 din 23 ianuarie 2013. Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea constată că

aceasta vizează, în realitate, doar sintagma „la data înscrierii inițiale la pensie”din cuprinsul art.IV

alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2013, fără a se referi și la dispozițiile celorlalte

alineate ale aceluiași articol de lege care stabilesc valoarea indicelui de corecție, respectiv data de când

se cuvin drepturile la pensie rezultate în urma aplicării indicelui de corecție. Prin urmare, Curtea reține

că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie doar sintagma „la data înscrierii inițiale la

pensie” din cuprinsul art.IV alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2013, al cărui conținut

este următorul: „(2) În situaţia persoanelor prevăzute la alin.(1), indicele de corecţie se aplică asupra

punctajului mediu anual cuvenit sau aflat în plată la data înscrierii iniţiale la pensie.”

13.Curtea reține că, de fapt, critica autorului excepției vizează și interpretarea dată de Înalta

Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr.71

din 16 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.953 din 4 decembrie

2017, însă observă că această interpretare privește aplicarea dispozițiilor art.170 din Legea

nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea

I, nr.852 din 20 decembrie 2010, și nu aplicarea dispozițiilor art.IV alin.(2) din Ordonanța de urgență a

Guvernului nr.1/2013. Chiar dacă cele două texte de lege se referă, deopotrivă, la aplicarea indicelui

de corecție, reprezintă reglementări distincte, astfel că nu se poate reține ca reprezentând obiectul

prezentei excepții de neconstituționalitate dispozițiile art.IV alin.(2) din Ordonanța de urgență a

Guvernului nr.1/2013, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru

dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr.71 din 16 octombrie 2017.

14.În mod distinct, Curtea, examinând cauza în cadrul căreia a fost invocată excepția de

neconstituționalitate, constată că persoana care a formulat contestația împotriva deciziei de pensionare

a beneficiat de pensie de invaliditate în temeiul Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte

drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.140 din 1 aprilie

2000, iar pensia pentru limită de vârstă i-a fost calculată în temeiul Legii nr.263/2010. Așa fiind, având

în vedere condiția prevăzută de dispozițiile art.29 alin.(1) din Legea nr.47/1992, potrivit căreia obiectul

excepției de neconstituționalitate trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Curtea urmează să

examineze dispozițiile de lege care constituie obiectul excepției doar în raport cu situația relevantă în

cauză, respectiv cea a persoanelor pensionate pentru invaliditate.

15.În opinia Curții de Apel Cluj - Secția a IV - a pentru litigii de muncă și asigurări sociale –

Completul A1, dispozițiile art.IV alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2013 contravin

prevederilor constituţionale ale art.16 privind egalitatea în drepturi și celor ale art.50 privind protecția

persoanelor cu handicap.

16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art.IV din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2013 reglementează modul de aplicare a indicelui de corecție

pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011 - 22 ianuarie

2013. Așa cum Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa, aplicarea indicelui de corecţie

„reprezintă o măsură prin care legiuitorul a urmărit să compenseze consecinţele negative în ceea ce

priveşte cuantumul pensiei pe care condiţiile referitoare la stagiul complet de cotizare reglementate de

Legea nr.263/2010 le au în raport cu cele stabilite prin Legea nr.19/2000.” Prin urmare, este vorba de

o măsură compensatorie pentru persoanele care se pensionează în temeiul Legii nr.263/2010 în raport

cu cele care s-au pensionat în temeiul Legii nr.19/2000, care au beneficiat de condiţii mai favorabile

(Decizia nr.702 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.96 din 10

februarie 2020, paragrafele 23 și 31).

17.Acordarea indicelui de corecție a fost reglementată inițial prin dispoziţiile art.170 din Legea

nr.263/2010, a căror intrare în vigoare a fost amânată, prin dispozițiile art.193 alin.(2) din aceeași lege,

la data de 1 ianuarie 2012 și apoi la data de 1 ianuarie 2013. În vederea reglementării modului de

aplicare concretă a indicelui de corecție odată cu intrarea în vigoare a art.170 din Legea nr.263/2010 a

fost adoptată o reglementare distinctă, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2013.

18.Atât dispozițiile art.170 alin.(3) din Legea nr.263/2010, cât și prevederile art.IV alin.(2) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2013 conțin reglementări asemănătoare cu privire la aplicarea

indicelui de corecție. Astfel, în vreme ce primul articol prevede că „Indicele de corecţie se aplică o

singură dată, la înscrierea iniţială la pensie”, dispozițiile celui de-al doilea articol de lege prevăd că 

4

„indicele de corecţie se aplică asupra punctajului mediu anual cuvenit sau aflat în plată la data înscrierii

iniţiale la pensie.”

19.Modul de interpretare a sintagmei „la înscrierea iniţială la pensie” a ridicat probleme de

interpretare și aplicare atât la nivelul caselor de pensii, cât și la nivelul instanțelor judecătorești. În mod

concret, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, Casa Județeană de

Pensii Cluj a apreciat că indicele de corecție nu îi este aplicabil persoanei pensionate pentru invaliditate

în temeiul Legii nr.19/2000, în timp ce Curtea de Apel Cluj – Secția a IV-a pentru litigii de muncă și

asigurări sociale a apreciat că dispozițiile art.IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2013 sunt

aplicabile.

20.Având a dezlega chestiunea de drept „dacă se aplică, la momentul emiterii deciziei de

pensie pentru limită de vârstă, indicele de corecţie conform art.170 din Legea nr.263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, în contextul emiterii unei

decizii de pensionare anticipată sub imperiul Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte

drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, decizie care nu a fost niciodată

pusă în plată”, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept,

prin Decizia nr.71 din 16 octombrie 2017, a decis că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.170

din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare,

„indicele de corecţie se aplică persoanelor al căror drept iniţial la pensie s-a născut ulterior intrării în

vigoare a legii.” În considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că „data

înscrierii iniţiale la pensie este cea care rezultă din prima decizie de pensionare anticipată, că plata

acesteia se suspendă pe perioada în care asiguratul se află în una dintre situaţiile prevăzute de lege şi

că la împlinirea vârstei de pensionare pentru limită de vârstă pensia anticipată se transformă în pensie

pentru limită de vârstă prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate

în perioada de anticipare” (paragraful 62). De asemenea, a precizat că „în situaţiile în care dreptul iniţial

la pensie s-a născut anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor art.170 din Legea nr.263/2010, indicele de

corecţie nu este aplicabil, fiind fără relevanţă juridică nepunerea în plată a deciziei de pensionare sub

aspectul stabilirii datei la care s-a născut dreptul iniţial la pensie întrucât, potrivit textelor susmenţionate, a operat doar suspendarea efectelor deciziei de pensionare cu privire la plata drepturilor

băneşti.”

21.Ulterior, prin Decizia nr.29 din 14 mai 2018 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile cu

privire la interpretarea dispoziţiilor art.170 alin.(1) şi (3) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar

de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr.568 din 5 iulie 2018, paragraful 71, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru

dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că „nu se poate reţine niciun argument pentru care Decizia

nr.71 din 16 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru

dezlegarea unor chestiuni de drept, să nu se aplice în ceea ce priveşte modul de interpretare a art.170

alin.(1) şi (3) din Legea nr.263/2010 tuturor categoriilor de pensii, deci şi pensiilor de invaliditate.”

22.Sesizată fiind la rândul său să se pronunțe asupra constituționalității sintagmei „înscrierea

iniţială la pensie” din cuprinsul art.170 alin.(3) din Legea nr.263/2010, Curtea Constituțională a reținut

însă că „în ceea ce priveşte persoanele care au obţinut pensie de invaliditate în temeiul Legii

nr.19/2000, interpretarea sintagmei «la înscrierea iniţială la pensie», cuprinsă în conţinutul art.170

alin.(3) din Legea nr.263/2010, în sensul că acestora nu li se acordă indicele de corecţie prevăzut la

alin.(1) al aceluiaşi articol de lege cu prilejul stabilirii pensiei pentru limită de vârstă în condiţiile de stagiu

de cotizare şi vârstă legală de pensionare prevăzute de Legea nr.263/2010 creează un tratament juridic

diferit, care nu este susţinut de o justificare obiectivă şi rezonabilă, fiind astfel contrar prevederilor

constituţionale care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Prin urmare, Curtea a apreciat că

această sintagmă legală este constituţională doar în măsura în care se interpretează că pentru

persoanele care au obţinut pensie de invaliditate potrivit Legii nr.19/2000 înscrierea iniţială la pensie se

referă la momentul când stabilirea pensiei a avut loc pentru prima oară în condiţiile Legii nr.263/2010,

respectiv atunci când a fost acordată pensia pentru limită de vârstă”(Decizia nr.702 din 31 octombrie

2019, paragraful 35).

23.Curtea apreciază că sintagma „la data înscrierii inițiale la pensie” din cuprinsul art.IV alin.(2)

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2013 nu poate primi o interpretare diferită de cea reținută

prin Decizia nr.702 din 31 octombrie 2019, deoarece soluția legislativă vizată de legiuitor este aceeași.

Întrucât, chiar dacă se află într-o strânsă legătură, dispozițiile art.170 din Legea nr.263/2010 sunt

distincte de dispozițiile art.IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2013, astfel că dispozițiile

art.29 alin.(3) din Legea nr.47/1992, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate

ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, nu sunt aplicabile, și pentru

că, așa cum reiese din decizia antereferită a Curții Constituționale, viciul sintagmei „la inscrierea inițială

la pensie” rezultă din însuși conținutul reglementării, Curtea va admite excepția de neconstituționalitate 

5

și va constata că sintagma „la data înscrierii iniţiale la pensie” din cuprinsul art.IV alin.(2) din Ordonanța

de urgență a Guvernului nr.1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice este constituţională, în ceea ce priveşte beneficiarii pensiilor de invaliditate,

doar în măsura în care se interpretează că se referă la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă prin

aplicarea, pentru prima oară, a condiţiilor de vârstă legală de pensionare şi stagiu complet de cotizare

prevăzute de Legea nr.263/2010.

24.Pentru considerentele expuse, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie,

precum şi al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

Decide :

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj – Secția a  IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale – Completul A1 în Dosarul nr.2586/117/2015 și constată că sintagma „la data înscrierii iniţiale la pensie” din cuprinsul art.IV alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice este constituțională, în ceea ce privește beneficiarii pensiilor de invaliditate, în măsura în care se interpretează că se referă la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă prin aplicarea, pentru prima oară, a condițiilor de vârstă legală de pensionare și stagiu complet de cotizare prevăzute de Legea nr.263/2010.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Curții de Apel Cluj –

Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale – Completul A1 şi se publică în Monitorul Oficial

al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 20 ianuarie 2021.