Un candidat propune desemnarea membrilor CCR numai din randul judecatorilor

Serviciile de informatii invitate sa se retraga din politica si presa.

 

Asa se manifesta adevaratii romani, aparatori ai suveranitatii institutiiilor nationale.

Fara ura, fara borduri, fara jupuitori, fara gavrilisme.

 

In loc sa râda de un nărod, acum, mulți romani il voteaza

 Ascultati un scurt inventar al gogomaniilor spuse de candidatul poporului, asa cum le-a selectat Vlad Petreanu de la Europa FM.

-apa este o informatie

-adevarul despre apa va darama toate guvernele

-omul n-a fost pe lună

-covidul nu a fost pentru ca nu a vazut nimeni virusul

-conspiratia nanocipurilor din sucuri

-globalistii sunt o alta specie umana

-piramidele egiptene nu sunt folosite scopului pentru care au fost construite

-razboiul din Ucraina nu exista, domnule, ati fost voi acolo sa vedeti?

-apologia legionarismului, codreanu comparat cu Isus

-mintea trebuie sa moara pentru ca sa existe libertate

Peste nu mult timp... si votantii lui CG vor râde de credulitatea lor.

Intr-o viața anterioară....

Pentru că niște puritani admiratori ai  ”generalului", prevestit de  ciomagarul trubadur, au rămas siderați de parodia TVR, le reamintesc că Iohannis le-a spus evreilor că este venit dintr-o viața anterioară.

Fasolea naţională şi fîsîiala slugoilor

Întregul articol îl puteți citi în Revista ART-EMIS

Maria Diana Popescu

"Pentru felul în care hotărăşte în numele unui popor întreg, preşedintele este o ruşine! Iohannis întinde coarda cît poate de mult pentru americani şi, în rest, se preface că nu vede şi nu aude. Altfel şi-ar tăia craca susţinerii de peste ocean. Iuda Tudose şi-a schimbat şi el strategia. Face glume nesărate pe seama ministrului lui Carmen Dan în privinţa dispozitivului de ascultare găsit în locuinţa atribuită de R.A.A.P.S. şi o critică pe Gabriela Firea pentru decizia de a amplasa un tîrg de Crăciun în Piaţa Victoriei. Unde şi-ar mai fi scos statul paralel protestatarii dacă piaţa ar fi fost ocupată? Locul tîrgului de Crăciun era foarte potrivit, gloata haştag-rezist a statului paralel n-ar mai fi avut unde striga „jos guvernul." Dacă ar fi avut lozinci cu „Jos Koveşi", „Jos D.N.A.", „Jos Iohannis", „Jos creuzetul trădătorilor de neam", „afară cu gaşca de paraziţi ai fostului rege, care trăiesc pe spinarea poporului român", am fi înţeles că ţin cu Ţara şi, atunci, jos pălăria!

Dragi români, nu vă mai lăsaţi păcăliţi la infinit! Nu mai acceptaţi să plătiţi cheltuielile unei false case regale. Asta trebuie strigat în stradă! Vi se ia de la gura voastră şi a copiilor, se ia din pensii şi salarii, ca să belferească gaşca de trîntori-trădători străini, cu care ne-a pricopsit preşedintele Constantinescu!Tocmai el, marele şi celebrul regalist Emil Constantinescu, preşedintele de ţară (1996-2000), cel care, către finalul mandatului de preşedinte, a capitulat din politică. A lăsat steagul jos, şi-a strîns jucăriile şi a lăsat politica baltă (gest mai mult decît sinucigaş pentru CDR, aflată la guvernarea ţării), motivînd că a fost învins de Sistem:„scârbit, învins de sistemul oligarhic din ţară” (…), ”scârbit de tot ce se întâmplă în țara asta…”

Cum îşi permite doamna Duda Margareta să vorbească în numele românilor? Sper că aţi citit discursul ei sec şi sterp de 1 Decembrie! Cum i s-a permis acestui parazit să vorbească în numele meu, în numele Dumitale, Popor Român, călcînd în picioare Istoria României? Eu nu i-am dat aprobare şi ca mine sînt milioane şi milioane de români, care nu sînt de acord ca urmaşii cetăţeanului Mihai, care n-a fost niciodată încoronat ca rege, să stăpînească ilegal palatele şi domeniile ţării noastre! Palate şi domenii realizate din sudoare şi împilarea sărmanului nostru popor! Cum îşi permite gaşca de trîntori să terfelească Ţara-Republică şi Constituţia României, susţinuţi de trădători ca Iohannis, Tăriceanu şi Dragnea?! Cuplul Margareta-Duda a devenit de o ferocitate, o meschinărie şi o avariţie nemaîntîlnite! La fel ca şi restul celor care conduc România astăzi!

Cum se face că instituţiile statului nu iau măsuri de stopare a acestui circ periculos pentru România, cu „alteţe"-parazit întreţinute de statul român, care vor tot mai mulţi bani de la buget şi bogăţii din patrimoniul naţional? Eu nu recunosc nicio casă regală! Domnul Adrian Cioroianu poate fi orice, dar nu istoric - nu istoric român! -, dacă a avut tupeul să editeze o carte cu elemente de falsificare şi manipulare a Istoriei României. Nu degeaba a fost îndrumat de un alt „roller" contemporan care a mîzgălit cu boia de ardei toxic Istoria Românilor. Ca să vedeţi cine se bucură de standuri la tîrgurile de carte, unde ar trebui să-şi vîndă creaţiile adevăraţii scriitori patrioţi. Ruşine lui Cioroianu, care şi-a lansat făcătura numită „Margareta a României. O Principesă în serviciul ţării regăsite". Care principesă to'arăşe Cioroianu?, cînd femeia aceasta s-a născut în Elveţia, la cîţiva ani după ce tătîne-su, fostul rege abdicase fără drepturi pentru urmaşi, elcăsătorindu-se la un an de la abdicare, cu Anna De Parma... cînd nu mai era nici rege şi nici măcar cetăţenie română nu mai avea? Era un simplu cetăţean pribeag prin Europa. De cei care au votat pentru fantoma Casei Regale a Republicii România, ce să mai zic? Doamne, nu-i ierta, tocmai pentru că ei ştiu ce fac! Şi e foarte grav ceea ce fac, în dauna şi spre umilirea gravă, condamnabilă a poporului român! Dar, ce să facem, se cheamă că trăim în democrație, într-o democrație originală, în care fiecare face ce vrea! Aristotel: "Democrația este calea cea mai uşoară către tiranie. Cele mai degenerate forme de guvernămînt sunt: tirania, oligarhia și democrația”.

Of, m-am săturat de spectacolul acesta tragic în care Preşedintele, Guvernul şi Parlamentul joacă rolul „democraţiei", iar Koveşi şi Lazăr pe cel al Justiţiei. Într-un interviu acordat România Tv, Victor Ponta, fost premier pînă la „Guvenul meu" cioloşist, a dat în vileag minciuna Codruţei Koveşi şi a recunoscut că s-a întâlnit în locaţiile S.R.I. şi în via lui Sebastian Ghiţă cu Kovesi, şefa D.N.A. Fostul premier a afirmat că aceste întîlniri erau normale pentru ei, ceea ce vine în contradicţie cu afirmaţiile Codruţei Koveşi, care a susţinut că nu s-a întîlnit cu oameni politici decît în calitate oficială. Ponta a mai afirmat că aceste întîlniri au existat, fiind vorba de cele din vie şi de la Pomana Porcului, specificînd că după fiecare sărbătoare de 1 decembrie erau invitaţi de George Maior, fostul şef al S.R.I. „După ziua de 1 Decembrie, de fiecare dată după paradă, ne vedeam un grup de oameni la una din vilele S.R.I.-ului pentru a socializa". Săracii de ei, socializau împotriva statului de drept. Victor Ponta a confirmat şi întîlnirea de Pomana Porcului, la care au participat Kovesi, Dragnea, Maior, Coldea, Oprea, Dâncu, la care el n-a participat, deşi a fost invitat. Cum pot eu să contrazic faptele acestor nelegiuiţi din lanţul trofic al destabilizării României, care ne-au făcut sclavi ai marilor puteri sau să susţin că sasul este mai român măcar de Ziua Naţională, cînd ei n-au făcut nimic altceva decît să-şi lărgească propriile buzunare, iar în contul lor există ştiute şi neştiute capete de acuzare?! Cu voia dumneavoastră, am zis!"

-Ocupantii aplaudati la Cluj... in 1940!!

Reluare din februarie 2010

Privind imaginile cu intrarea trupelor lui Horty in Cluj, la 11 septembrie 1940, nu poti sa nu  te intrebi cine erau cei care se bucurau de sosirea "eliberatorului". Te mai linistesti cand, ascultand sonorul, constati ca nu se ovationa in limba romana.

Si totusi, unde era regele, unde era guvernul, unde era parlamentul, unde era armata, unde erau serviciile si , mai ales, unde erau romanii ?

N-au trecut decat 70 de ani de la acel act de lasitate nationala.

Alegerile anticipate, solutia pentru a scapa de ingramadeala politica de Craciun.

Mandatul actualului Parlament expira pe data de 19 decembrie 2016. Potrivit Constitutiei, alegerile parlamentare pot fi organizate, cel mai devreme, cu 20 de zile inainte de expirarea mandatului,  la 30 noiembrie 2016, termenele constitutionale fiind calendaristice, si, cel mai târziu, la trei luni dupa 19 decembrie 2016, pâna pe 19 martie 2017..

Cum este greu de crezut ca va mai fi cineva dispus sa-l mai lase pe Ciolos inca 3 luni in palatul Victoria, alegerile vor fi organizate de guvern in prima jumatate a lunii decembrie, astfel ca si anul acesta, cât si dupa viitoarele alegeri parlamentare la termen, guvernul va fi format tot  in zile sarbatorilor de iarna si Bugetul va fi adoptat mereu cu intârziere.

Solutia pentru organizarea anticipata a alegerilor parlamentare,  in noiembrie 2016 , este depunerea si adoptarea unei motiuni de cenzura impotriva Guvernului Ciolos in prima saptamana a lunii septembrie, respingerea in Parlament a doua propuneri de formare a unui nou guvern, dizolvarea actualului Parlament pâna pe 10-15 octombrie si fixarea alegerilor anticipate in jurul datei de 15 noiembrie, respectându-se si termenul legal de 30 de zile al campaniei electorale.

Desigur ca presedintele si guvernul interimar ar putea prin  diverse tertipuri procedurale sa duca alegerile tot la data care le convine, cea de 11 decembrie, sau dupa Anul Nou, dar, astfel,  noua majoritate parlamentara isi va demonstra vointa de a demite "guvernul lui".

Durata mandatului

ARTICOLUL 63 (1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora.(2) Alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. (3) Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. (4) Mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice. (5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent îşi continuă procedura în noul Parlament.

Dana Grecu il spulbera pe Iohanis cu poza din Mallorca

Dana Grecu este cea care a dat publicității poza cu Klaus Iohannis în aeroport, în vacanță.A recunoscut in emisiunea de duminica seara si a povestit cum a  primit poza.

Poza a primit-o de la prietena ei, Ionela, care o primise la rândul ei de la o verișoară. Dana Grecu a luat o poziție tranșantă din cauza controversei create cu privire la scandalul din jurul pozei: "Mai ușor cu isteria, frate!". 

"Un om normal i-a dat poza unui alt om normal și acel om normal știa un jurnalist, pe mine", a afirmat Dana Grecu, în emisiunea "Ediție Specială". Ea a adăugat: "Nu vă așteptați acum să se lege președintele de Bucegi, de Sfinx?". 

Dana Grecu a întrebat: "Ce voiați să fac cu ea, s-o dau la Palatul Cotroceni?".
*********
Buna precizarea Danei Grecu.
A inchis gura propagandei Sistemului, care sarise sa combata " facatura" Antena 3.
Raspunsul batrânului Johannis spune multe despre educatia primita in familie si convinerile politice ale fiului sau.

Tatal lui Iohanns nu confirma ca fi-su a fost in concediu in Germania. Zice ca  el nu se informeaza de la Antena3.

Profil de premier? Mai bine exercitiu aviatic la Turda

Partidul cașchetarilor de Ilfov s-a scufundat intr-o baltoaca

Si câti rezervisti nu-si pusesera speranta in partidul generalilor Oprea si tata Puiu?

Au ajuns acolo unde li se rezervase locul inca de  când au fost   inventati de Base, ca sa faca guvernarea Boc.

 Peste putin timp vom auzi ca este de  interes national ca PMP-ul incașchetat sa se uneasca cu PNL-ul pedelizat. Acolo este aripa PD, ascunsa de ochii electoratului cam uituc. Si ,uite asa, se inchide cercul tradarilor.

Scufundari in Balta Tunari, Ilfov.

Gabriel Oprea

10 ore · 

"Nu aș fi comentat nimic despre decizia conducerii UNPR privind fuziunea cu PMP. O fac, totuși, pentru că există un comunicat al PNL în care sunt câteva neadevaruri care trebuie demontate.

În primul rând, nu am avut niciun rol în decizia pe care a luat-o UNPR. Nu mai sunt membru al partidului și nu particip la luarea deciziilor în partid. Demisia mea din UNPR nu este un act formal sau un gest de imagine, ci este o realitate cât se poate de concretă. Sunt un om serios și, dacă spun un lucru, așa fac.

În al doilea rând, nu aș fi avut cum să particip la această decizie de vreme ce ea nu reflectă opiniile mele. Personal, îmi pare rău că proiectul UNPR, ca partid de sine stătător, dispare. Dincolo de unele critici nejustificate, cred că e important să nu uităm că UNPR a păstrat stabilitatea României și a ajutat-o să rămână pe drumul cel bun în toate domeniile vitale pentru societate. Îmi pare rău că munca mea și a multor colegi se transformă în zestrea unei fuziuni de conjunctură. Aș fi preferat ca UNPR să meargă pe picioarele sale. Știu că era greu, dar succesul nu vine niciodată din soluțiile facile."

Iohannis, dispus sa joace Hora Unirii la Iasi.

Mediafax
„Preşedintele Klaus Iohannis este aşteptat să participe la manifestările de Ziua Unirii de la Iaşi, susţin surse politice, în timp ce prezenţa liderilor PNL Alina Gorghiu şi Vasile Blaga a fost confirmată oficial de liberalii ieşeni.”

Cu ochii in promter, de Anu Nou

Oare a uitat ce i-au facut rezervistii, acum 5 ani,  lui Basescu? Atunci era vorba de o Hotarâre de Guvern,  HG 735/2010, de aplicare a Legii 119/2010, care a socat sute de mii de  pensionari militari. Dupa huiduielile de la Iasi, hotarârea a fost abrogata prin OUG nr.1/2011.
Acum este in joc OUG 57/2015 a Guvernului sau, de modificarea a Legii 223/2015. Nefiind inca transpusa in decizii de pensii militare, ordonanta i-a socat doar pe rezervistii bine informati. Pâna pe 24 Ianuarie a.c. , prin comunicarea neoficioasa, tot mai multi militari se vor dumiri cât de nefavorabila le este OUG nr. 57/2015.
La Iasi va fi o concurenta serioasa la Hora Unirii pe care SCMD o pregateste in Piata Victoriei din Bucuresti.

Ionut Vulpescu poate readuce PSD in matca social-democrata

Am mai scris despre Ionut Vulpescu pe acest blog. Vezi „Un tânar politician de stânga -filosof teolog - matura pe jos cu filosoful lui Basescu” Remarcam atunci lipsa de complexe la tânarul politician in a afirma solide conceptii de stânga in momente in care intelectualii se cam feresc sa nu fie etichetati comunisti, daca exprima vederi social-democrate. Intre timp, deputatul Ionut Vulpescu, fost consilier al presedintelui Iliescu, a ajuns ministru al Culturii.

De la Iliescu incoace, obligati de imprejurarile adearii la NATO si UE, ca in cazul lui Adrian Nastase, sau lipsiti de convingeri social-democrate autentice, ca in cazurile lui Geoana si Ponta, liderii PSD au avut un comportament politic mai apropiat de liberalism, justificat oficial pe esicherul politic ca orientare de centru-stânga. Asa s-a si putut alcatui faimoasa constructie USL intre Ponta si Crin Antonescu. 

Electoratul de stânga, care nu s-a mai simtit a fi reprezentat de partidul succesorilor lui Iliescu, a votat cu partidele nationaliste sau populiste, ca PRM, PDL sau PPDD, ori nu s-a prezentat la vot. Guvernele PSD s-au remarcat prin exces de masuri liberale, pentru a nu fi acuzate in tara si strainatate ca stângiste. Norocul PSD-ului a fost ca intre timp nu s-a cristalizat un alt partid de stânga, asa cum s-a intâmplat in Grecia si Spania, cu Syriza si Podemos.

Profitând de plecarea fortata de la conducerea partidului a fost liberalului in tinerete, Victor Ponta, PSD trebuie sa aleaga un lider care nu doar mimeaza social-democratia ci, chiar,  poate s-o afirme si s-o aplice din convingere. Asa s-ar separa doctrinar apele pe esicherul politic unde toti se inghesuie sa afirme ca sunt de centru, pentru a capta atentia atât a electoratului de dreapta cât si a celui de stânga.

O astfel de orientare a PSD ar determina o clarificare doctrinara mai rapida chiar si in interiorul noului PNL, liberalii urmând sa se distanteze de populari.

De ce nu pleaca Ponta de la guvern? Sa nu vina aia care au distrus tara

Petru Groza în 1945: Dacă Transilvania ne revine eu nu mai sunt preocupat dacă cei ce vor veni vor blestema

Mircea Malița în vizită la Margaret Thatcher în 1991

Puțini își mai amintesc că, după 23 august 1944 și pînă la 06 martie 1945, data instalării guvernului Groza, Ardealul, partea eliberată de sub hortyștii unguri,  s-a aflat sub administrația Armatei Sovietice.

Compromisul pentru trecerea Transilvaniei în administrația statului român l-a constituit aceptarea formării unui guvern pro sovietic la București.

Reputatul diplomat Mircea Malița povestește, într-un interviu publicat în Adevarul/com, cum a acceptat burghezul Petru Groza să conducă un guvern român controlat de comuniști și de Moscova.

Mircea Malița:
..........
Am fost la toate partidele care ţineau uşa deschisă, mergeam să trag cu urechea. Simpatia mea a mers crescând spre stânga, pornind de la antihitlerismul care exista în familie prin respingerea antisemitismului, a legionarismului. Pe baza acestui antifascism, pe baza faptului că Petru Groza ne-a dat Transilvania înapoi şi ne-a permis să mergem acasă, am ales.

AD :Groza spuneţi că ne-a dat Transilvania?
 Mircea Malița: Absolut. El era în Frontul Democrat şi trebuia să fie prim-ministru al noului regim. A înţeles că regimul e făcut de Moscova şi de Partidul Comunist şi că el e cerut numai să fie acolo, în postul de prim-ministru, dar a înţeles şi că are o valoare această chestiune, să figureze în postul respectiv, chiar dacă va fi dominat de alţii. Şi a spus că acceptă doar dacă Stalin îi spune personal că Transilvania e a noastră. Mulţi au crezut că e un act ieşit din comun. „Stalin să-mi spună. La telefon.“ Tot jocul era făcut cu el să fie ales, dar nu venea telefonul. Vreo două zile a stat în casă şi nu discuta cu nimeni, spunând că aşteaptă telefonul de la Stalin.
AD: A sunat Stalin?
Mircea Malița: N-a sunat Stalin, a sunat secretarul lui – nu-l vezi pe Stalin vorbind la telefon –, care i-a spus că e însărcinat să-i comunice: „Vă asigură că poziţia oficială a URSS este ca Ardealul să revină în întregime României şi că va spune acest lucru la momentul potrivit“. A fost de acord. Momentul e şi mai interesant când se duce la Maniu şi-i spune:
 „Nene Maniu, facem guvern nou! Îl conduc eu. Vreau să fii cu mine, să reprezinţi ţărăniştii în Guvern“.
Maniu a spus: „
Nu pot să te urmez. Nu vreau ca generaţiile viitoare să mă blesteme că am susţinut comuniştii“. Atunci Groza s-a supărat şi a spus:
„Dragă, dacă Transilvania ne revine nouă şi pot să obţin asta, eu nu mai sunt preocupat dacă cei ce vor veni vor blestema“. E dramatic, nu? Parcă e teatru.
AD:De unde ştiţi aceste lucruri?
Mircea Malița: De la domnul Pamfil Ripoşanu, secretarul lui Groza, care a fost acolo. Mi-a spus la New York, în anii ’70.

Comisia Europeana are dreptate in Raportul MCV!!!Nu stiati că Basescu conduce sedintele CSM?

Avem un președinte inculpat pentru infracțiuni de mare corupție, dar refuză să demisioneze. Chiar dacă 90% dintre participanții la un referendum l-au demis.
Băsescu conduce sedințele CSM și ține acolo prelegeri despre corupție! Nu e normal sa fie acuzați de hărțuirea Justiției cei care il critică pe președinte?
Justiția este timorată și inventează fel de fel de interpretări procedurale pentru a amîna pronunțarea în dosarele Băsescu pentru perioada post-Băsescu.
Presa îl hărțuiește pe Băsescu !
Il întreabă de 10 ani :

Băsescu, la Radio Erevan

Reporter: De ce nu le place românilor să se privească în oglinda MCV  a Comisiei Europene?
Băsescu:  Mha ha ha ha...! Le-am dat celor de la Comisia Europeană o oglindă în care mie, dacă privesc în ea, îmi dispare cicatricea de pe obraz.

Ziarul Financiar; 3-4 milioane salarii la negru în România

Citiți în Ziarul Financiar. Economia stă pe o piramidă inversată: 3,1 mil. salariaţi din privat susţin 15 mil. bugetari, copii, pensionari şi asistaţi social. Este sustenabil modelul de organizare a României?

In zece ani numărul pensionarilor a scăzut cu ~un milion!

„Condicuţa cu agenţi”, o carte în curs de apariţie

 Agenţii lui Băsescu se plâng că au fost demascaţi
Ion Spânu, cotidianul.ro

Mirel Bran „LeMonde”

Liliana Ciobanu, „The Economist”

Întrucât am semnat aproape toate articolele din cotidianul.ro referitoare la agenţii de influenţă care au intoxicat opinia publică internaţională cu aşa-zisa „lovitură de stat” din România, mă văd silit să-mi recunosc performanţa de a defecta această reţea construită pe banii publici ai poporului român. Articolul „Journalists under fire”, apărut în aceste zile pe blogul celebrei publicaţii engleze „The Economist”, nesemnat de vreun autor, dă impresia că unele mari instituţii de presă, precum Der Spiegel, El Pais, Deutsche Welle, CNN, The Economist, Le Monde, USA Today, precum şi ziare mai mici, precum Der Standard, au fost aruncate în aer de vreo bombă pusă la sediul acestora de Carlos Şacalul sau Bin Laden, operaţiune care, dacă ar fi avut loc, ar fi fost, fără îndoială, un grav atentat la libertatea presei!
În realitate, însă, toată îngrijorarea din articolul citat nu este decât un foc de paie generat de spaima unor agenţi de influenţă care s-au văzut demascaţi. Gazetari fără valoare, aciuaţi drept corespondenţi ocazionali pe lângă aceste publicaţii, ei au renunţat voit la deontologia profesională şi au acceptat să facă jocurile murdare ale unor politicieni din România sau ale amicilor lor din alte ţări, sugând vârtos, de câte ori au avut ocazia, din fonduri publice sau private, fără să se gândească măcar o clipă că, în acest fel, nobila lor profesie devine o activitate de dezinformare, specifică agenţiilor de spionaj.
Prin toată acţiunea noastră de la cotidianul.ro nu am făcut altceva decât ca, tocmai în numele libertăţii presei, să ne apărăm ţara în faţa unor atacuri nedrepte care au adus imense pagube imaginii României. Cu aceste lucruri nu este de glumit căci, după cum se ştie, bazându-se tocmai pe aceste articole, crezând că ele nu pot spune decât adevărul, organismele internaţionale deja pregătesc sancţiuni împotriva României, cum ar fi amânarea intrării noastre în spaţiul Schengen!
Faptul că Guvernul şi Parlamentul României (instituţii aflate la început într-o mare dificultate când s-au văzut puse la zid în presa străină pentru că ar fi organizat o „lovitură de stat”) au folosit articolele noastre pentru a demonta jocurile de culise ale celor interesaţi este un lucru cât se poate de normal, care ne face să simţim mândri de demersul nostru. Dar a întoarce lucrurile, aşa cum fac cei ce au redactat articolul din „The Economist” şi a spune că, de fapt, Victor Ponta ar fi comandat materialele despre aceşti agenţi de influenţă este o gogomănie care nu poate trezi decât râsul.

„Condicuţa cu agenţi”, o carte în curs de apariţie

 Dintotdeauna, spionii sau agenţii de influenţă au fost au fost aleşi dintre oamenii fără personalitate, predispuşi să facă orice pentru interesul lor personal. Pentru ei, nu există noţiunile de ţară sau mamă, pe care le-ar sacrifica în doi timpi şi trei mişcări, cum se spune pe la noi. Fac excepţie, desigur, profesioniştii acestui domeniu, pe care fiecare ţară îi foloseşte în interes naţional, iar acţiunile acestora pot purta, deseori, numele onorabil de sacrificiu.

Nu este, însă, cazul cu clienţii noştri. Ei nu sunt altceva decât nişte amărâţi ai soartei, nebăgaţi în seamă de nimeni, care au văzut că serviciile lor mizerabile, chiar dacă făceau rău ţării unde s-au născut, le pot aduce şi foloase materiale, dar şi un statut social la care nici nu îndrăzniseră să viseze înainte de intrarea în reţea!
Mărturisim că, după primul articol, am crezut că suntem în faţa unui banal impostor şi abia foarte târziu ne-am dat seama că ne aflăm în faţa unei adevărate reţele, bine coordonată de structuri interesate, care au avut grijă ca articolele agenţilor de influenţă să apară în diverse ţări, la date succesive care să amplifice efectele.
Tocmai acest modus operandi comun al autorilor de articole apărute în marile publicaţii ale lumii a fost cel care ne-a atras atenţia că nu ne aflăm în faţa unor ziarişti care-şi spun liber părerea despre situaţia din România, ci în faţa unei ample acţiuni de dezinformare menite să-l sprijine pe preşedintele României, Traian Băsescu, la referendumul organizat pentru demiterea sa, la care au participat 8,5 milioane de oameni, dintre care 7,4 milioane i-au cerut să plece din fruntea ţării!
Toate aceste lucruri, precum şi informaţiile care arătau că suntem în faţa unei reţele construite temeinic cu ajutorul unor instituţii aflate sub patronajul preşedintelui Traian Băsescu ne-au dus la concluzia că întreaga operaţiune de dezinformare şi intoxicare a opiniei publice internaţionale avea un scop precis: diminuarea efectului votului popular şi crearea impresiei că Băsescu este doar victima unui complot politic, adică a unei „lovituri de stat”!
Văzând efectele, putem spune că operaţiunea de dezinformare chiar a reuşit, agenţii implicaţi meritându-şi plata! Ei, însă, din acest moment, (văzându-se demascaţi de articolele noastre, îşi dau seama că, de aici înainte, conform practicilor folosite de astfel de reţele, nu mai pot fi folosiţi, întrucât oricine îi poate arăta cu degetul), se văd acum în situaţia de a fi trecuţi pe tuşă!
Acesta este motivul pentru care au strâns rândurile şi s-au plâns la organizaţiile profesionale, motivând că ar fi fost supuşi unui linşaj de presă comandat de Guvernul României! Aşa s-a născut şi articolul din „The Economist”, ca un gest disperat de a-şi apăra statutul de agenţi de influenţă.
Efortul lor este, însă, zadarnic, căci, zilele acestea, va apărea în librării cartea „Condicuţa cu agenţi”, care va reuni toate articolele din cotidianul.ro referitoare la aceşti aşa-zişi ziarişti, pentru care libertatea presei nu înseamnă decât dorinţa de a fi lăsaţi să-şi facă jocurile şi să-şi primească în continuare subvenţiile sau avantajele! Efectul teribil al articolelor noastre, demonstrat de situarea lor constantă în topul citirilor, este lucrul care i-a speriat pe agenţii la care facem referire, dar şi motivul nostru de a spera că volumul „Condicuţa cu agenţi” va fi bine primit de opinia publică din România, iar traducerile ce vor urma vor trezi şi interesul celor din străinătate, astfel încât măcar aceşti falşi ziarişti să nu mai poată fi folosiţi în astfel de operaţiuni ce n-au nici în clin, nici în mânecă de-a face cu profesia de jurnalist! Ei reprezintă răul de care trebuie să se ferească orice societate şi care poate distruge menirea nobilă a presei, aceea de a informa corect opinia publică.

Citiți mai departe în cotidianul cine sunt agenții de influență din presa internațională, dintre care cîțiva sunt formați și plătiți de ICR-ul lui Patapievici.

Il mai recunoașteți pe liber-schimbistul Ion Cristoiu

Spre deosebire de reputatul Octavian Paler, care nu-și dorea să trăiască vremurile în care România va fi condusă de Băsescu și Boc, și nu le-a mai apucat, fostul său coleg de emisiune pe A3, Ion Cristoiu, apucă și vremurile post-băsiste, dar alături de Băsescu.

Comparați 2006 cu 2012

Octavian Paler remember la aniversarea Antenei 3 - MyVideo

Hai la gioburi rezervisti! Daca sunteti uneperisti...

Ioan Talpes: Spionii securitatii in SUA au dezertat dupa 1989, fiind folositi impotriva Romaniei

In disputa dintre fostii sefi ai serviciilor romanesti de informatii cu privire la soarta spionilor romani care in 1989 actionau in SUA, recent, in Ziua Veche, fostul sef al SIE, Ioan Talpes, a dezvaluit:

"Depăşind faza conotaţiilor şi consideraţiilor, mă voi referi în continuare la un moment care văd că face epocă în „Vitralii”, cel al „dosarelor date de Talpeş americanilor”, după expresia domnului Măgureanu. Când auzi aşa ceva din gura unui om care a fost şeful SRI, timp de şase ani, iar cel acuzat a fost şeful SIE, timp de cinci ani – plus încă şase ani consilier al preşedintelui pe probleme de apărare şi securitate naţională, membru al CSAT – şi o vezi preluată cu insistenţă de revista pensionarilor SRI, „Vitralii”, cu „aprecieri” transformate în formule vituperante, devenite truisme, nu poţi să nu sesizezi că se încearcă un joc murdar peste dezminţirile repetate pe care le-a făcut. Astfel, tocmai acei care ar trebui să fie percepuţi a se afla la vârsta maturităţii depline se pretează la practici de tristă amintire, „securiste”, intoxicând nu numai imaginea unei persoane, ci şi mediul de percepere a unor mutaţii esenţiale, petrecute în poziţionarea geostrategică a ţării.

Fantomele Securităţii nu au executat ordinul

În luna martie 1993, după mai multe demersuri şi contacte la diverse niveluri, am fost invitat în SUA pentru a purta discuţii asupra relaţiilor dintre cele două ţări, în planul serviciilor de informaţii. Sesizasem, în urma mai multor reacţii curioase ale reprezentantului FBI la Bucureşti, domnul Nicholson, că mesajele mele erau nu numai prost înţelese, ci chiar distorsionate. În disperare de cauză am apelat la ambasadorul american la Bucureşti, pe care l-am rugat să informeze şi el Washingtonul. Nici nu puteam să-mi imaginez, la acea dată, că Nicholson era racolat de serviciile speciale ruseşti. Se pare că insistenţele mele l-au convins pe domnul ambasador care, după experienţa diplomatică avută în Polonia, era dispus să sprijine şi eforturile româneşti de deschidere, trecând peste barajul mediatic la care eram supuşi. Astfel, mai mult prin bune oficii semioficiale, am reuşit să obţin o „programare” la Washington, nivelul contactelor urmând să fie stabilit în raport de interesul pe care urmam să-l stârnesc. Un moment era clar stabilit, cel al conferinţei cu titlul „Civilizarea securităţii române”, pe care urma să o expun în faţa presei. Se pare că întâlnirile programate (FBI, CIA, Departamentul de Stat), ca şi conferinţa de presă a depăşit aşteptările, făcându-mi-se onoarea de a fi primit, pentru concluzii, de chiar şeful FBI-ului. Am ajuns astfel în faţa unei personalităţi impozante, afabile, chiar amabile, dispuse nu numai să discute, ci şi să afle, vorbindu-mi în cei mai direcţi termeni despre mult disputata problemă, în acea perioadă, a „fantomelor” româneşti de pe teritoriul SUA. Direct, şi fără alte discuţii, mi-a spus că pentru a trece la negocieri şi la stabilirea de relaţii de colaborare, trebuia să predăm listele cu ofiţerii acoperiţi de pe teritoriul SUA, aşa cum deja au făcut – eram sigur – Polonia, Ungaria şi Cehia. I-am răspuns că „nu am nicio îndoială în ceea ce priveşte comportamentul celor trei ţări, deoarece nu făceau decât să transfere nişte informaţii din arhivele speciale (calculatorul de la Praga) ale Tratatului de la Varşovia, noului viitor aliat, SUA. Or, în ceea ce privea România, oamenii noştri nu au mai fost incluşi în programele şi acţiunile Tratatului de la Varşovia, începând cu anul 1971 şi nu aveam, încă, nicio promisiune, nu mai vorbesc de garanţiile deja acordate conducerilor de la Varşovia, Praga şi Budapesta.

Ioan Talpes despre fantomele Securitatii

Am informat, din nou, că România a întrerupt orice acţiune informativă pe teritoriul ţărilor NATO şi, în special, al SUA, urmând ca cei „acoperiţi – fantomele” să fie retraşi în cadrul unui program deja angajat. Oricum, nu puteam să predau asemenea persoane, fără nicio garanţie, cu atât mai mult, cu cât România îşi dorea să devină un aliat fidel şi real al SUA, într-o alianţă adevărată, bazată pe prietenie şi încredere.

Replica a fost directă şi fără prea multe menajamente. „Nu. Va trebui să acceptaţi şi dvs. ce s-a convenit cu celelalte ţări, cu care am stabilit să intrăm în relaţii de colaborare”.

Ajunşi într-un moment de blocaj total al discuţiilor, având şi perspectiva unei variante greu de acceptat, i-am spus interlocutorului că, pentru mine personal, o astfel de variantă era imposibilă, cu atât mai mult, cu cât sunt de formaţie istoric. Reacţia l-a surprins total.

„Bine, domnule, eşti istoric, dar acum eşti ce eşti. Nu poţi să refuzi să iei o decizie de mare importanţă pentru ţara dumitale doar pentru că eşti istoric.” „Cum nu – i-am răspuns – dacă dumneata îmi impui o astfel de condiţie, refuzând-mi orice perspectivă de colaborare, ceea ce înseamnă că mă tratezi ca pe un inamic, fără nicio perspectivă, distrugându-mi şi ultima dintre armele pe care România le mai are astăzi – încrederea. Situaţia ţării mele este disperată, economia la pământ, iar din punct de vedere social ne aflăm într-o bulversare greu de imaginat, pe fondul unei izolări internaţionale nu doar ameninţătoare, ci şi devastator de presantă. Dacă ai dori real să ne oferi o şansă, ai începe prin acceptarea colaborării între cele două ţări şi servicii, situaţie în care ‚oamenii noştri’ ţi-ar deveni automat colaboratori. În situaţia în care eu accept să-i predau, iar dumneata nu vei putea sau nu vei voi să vii în întâmpinarea propunerilor noastre de colaborare, eu nu voi mai avea nici şansa unui stat care îşi asumă dreptul de a se apăra. La propunerea dvs. de predare necondiţionată, eu vă ofer viitori colaboratori, iar dvs. îi doriţi prizonieri, obligându-mă să renunţ la dreptul la apărare.

Ca istoric, ştiu că peste 30-40 de ani, discuţiile noastre, ca şi actele pe care le vom conveni, vor deveni publice. Nu am încă nepoţi, dar sper că voi avea. Cum aş putea să le las o astfel de moştenire, indiferent care ar fi condiţionările determinante? Bunicul lor, adică eu, va fi considerat trădătorul care nu şi-a apărat subordonaţii. Eu nu pot să-mi asum o astfel de responsabilitate, aşa că mâine îmi voi prezenta demisia. După cum ştiţi, domnul Ion Iliescu, preşedintele României, se află la Washington şi este în măsură să decidă asupra situaţiei. În cazul în care va decide să accepte propunerea dvs., eu voi demisiona pe loc.

Această poziţie este adoptată de mine – am încheiat eu – un personaj care nu a avut nicio legătură cu Securitatea, dar care consideră că doar asumându-ne nişte criterii bazate pe dreptul statelor la apărare se pot pune bazele unor relaţii de încredere pentru viitor”. Şi de această dată reacţia a fost promptă: şi-a chemat adjuncţii şi m-a rugat să repet cele declarate, ceea ce am şi făcut, atmosfera devenind cu fiecare cuvânt tot mai destinsă.

Apoi, adresându-se celor de faţă, a spus că începe să creadă că a greşit cerând o „predare totală”, fără a ţine cont de faptul că discuţiile se purtau cu viitori aliaţi: „El are dreptate, dacă vrem să fim aliaţi şi vrem să fim împreună, de ce ne mai cramponăm de nişte chestii din astea? Trebuie să găsim compromisuri cu respectarea legilor fiecărei ţări”.

După câteva aprecieri măgulitoare la adresa mea, mi-a cerut să le prezint propunerile mele. Le-am spus că, în conformitate cu regulamentele româneşti, eu, ca şef al Serviciului, am dreptul să-i retrag în termen de şase luni, iar „fantomele” au obligaţia să revină în ţară, în condiţiile convenite la plecare. Deci, aveam nevoie de şase luni. În situaţia în care va exista cineva care să refuze executarea ordinului, urma să-i predau toate datele pe care le cunoşteam despre persoana aflată în stare de insubordonare.

Spre surpriza mea totală – chiar provocator – mi-a spus că partea americană, pentru a-mi sprijini demersurile, ne acordă un an până la rezolvarea situaţiei. Şi astăzi îmi amintesc privirile care mă fixau, uşor şăgalnic, când mi s-a prelungit termenul „socotelilor”.

A doua zi, la micul dejun organizat la hotelul unde se afla preşedintele Iliescu şi unde a participat şi şeful FBI-ului, au fost repetate înţelegerile convenite. Totul într-o atmosferă plină de speranţe. Întorşi la Bucureşti, am trecut imediat la declanşarea procedurilor care trebuiau să aducă „fantomele” acasă.

Şi acum îmi amintesc insomniile care mă bântuiau la gândul că aveam mari dificultăţi în rezolvarea obligaţiilor materiale faţă de „fantomele” ce urmau să fie repatriate.

La încheierea termenului stabilit – adică un an – , în pofida repetatelor apeluri adresate conform regulamentelor în vigoare, am trăit condiţia unui comandant părăsit de trupe. Cu o singură excepţie, şi aceea utilizată de viitorii noştri aliaţi ca momeală în vederea consemnării comportamentului nostru, ceilalţi – adică „fantomele” noastre – se aflau cu toţii în stare de dezertare, refuzând executarea ordinelor date în conformitate cu obligaţiile pe care le-am asumat de bună voie şi nesiliţi de nimeni.

În astfel de condiţii – după ce am prezentat situaţia preşedintelui – am plecat la Washington cu lista incriminată. Este de prisos să mai spun că m-am aflat într-o ipostază pe cât de penibilă, pe atât de confortabilă.

Aveam cea mai concretă şi directă dovadă că „fantomele” noastre se aflau de mult timp sub control direct american.

Întregul joc făcut până la acea dată– şi, din nefericire, nu a încetat nici din acel moment – a creat dificultăţi uriaşe demersurilor româneşti vizând scoaterea ţării din izolarea dezastruoasă în care se afla. Pot spune, fără teama de a greşi, că dezertorii noştri au contribuit la discreditarea noului curs pe care se angajase ţara şi sistemele sale de protecţie, negociindu-şi astfel propriile şanse. Ar fi incorect să-i condamnăm prea mult pentru soluţiile de dezertare adoptate, uitând întregul spectacol al atacării şi devoalării arhivelor. Dacă domnul Măgureanu şi alţi parteneri întru credinţă şi moralitate trăiesc încă îndoieli asupra celor spuse aici de mine, prezentate în mod repetat şi cu alte ocazii, Serviciul de Informaţii Externe posedă materialele probatorii, iar domnul Ion Iliescu poate să confirme cele declarate. Sunt sigur.

Ar fi de prisos să mai insist asupra faptului că atunci când am vrut să prezint lista cu ofiţerii care refuzaseră să execute ordinul „Centralei”, partea americană nu a mai dorit să o primească.

Refuzul a fost însoţit de declaraţia: „Nu. Nu avem nevoie. Suntem siguri că aveţi toate motivele pentru a vă respecta obligaţiile asumate.”

De ce mai sunt rostite încă asemenea acuzaţii şi imprecaţii la adresa lui Ioan Talpeş? Într-adevăr, rămâne o întrebare la care va trebui să se dea şi un răspuns acceptabil. Ar fi prea frumos ca „novicele” Ioan Talpeş să reuşească deschiderea şi încheierea relaţiilor de prietenie şi colaborare cu toate serviciile NATO, fără să primească şi felicitările cuvenite.

Oricum, primesc cu o mare plăcere toate felicitările de genul celor prezentate în „Vitralii” şi sunt gata să le răspund. Mulţumesc revistei dvs. pentru eleganţa oportunităţii de a mă exprima în faţa unor cititori avizaţi, fiind gata să particip la orice discuţie organizată în vederea stabilirii „trădărilor” şi „trădătorilor”, inclusiv a acelora de grup sau gaşcă.

Asupra trădătorilor de ţară … sunt convins că istoria se va pronunţa, indiferent ce dorim noi, trăitorii trecători."

Ion Coja, sau cum arata discursul politic al dreptei nationaliste autentice

Profesorul Ion Coja

Enervat de Ciuvica Mugur, care s-a situat pe post de gica-contra intr-o emisiune pe A3, in care a aparut alaturi de Florea Dumitrescu, fost ministru de finante in perioada lui Ceausescu, cunoscutul nationalist, Ion Coja, apropiat si de nationalismul romanesc interbelic, avandu-l ca mentor pe Petre Tutea, a replicat pe blogul sau;

Cateva idei:

"Domnul Florea Dumitrescu ne-a oferit câteva amintiri și principii de economie de pe vremea când dînsul a negociat primele împrumuturi de la FMI pentru România. Ce s-a făcut cu acei bani de la FMI?, a întrebat moderatoarea, doamna Alexandra Stoicescu. Ce să se facă?Fabrici și uzine! a răspuns domnul Florea Dumitrescu. La care Ciuvică al televiziunilor a sărit ca ars: fabrici și uzine care au mers în pierdere, au produs numai găuri negre în bugetul țării! Au produs și pierderi unele, acceptă domnul Florea, dar au produs și sute de mii de locuri de muncă și au trimis la export mărfuri românești, iar cu acest export ne-am plătit datoriile la FMI! …Unde am exportat?! revine neînduratul Cuivică. În Cuba, în Africa, în America de Sud?!… N-am exportat și noi, ca oamenii, în Germania! Și așa, pe ideea că nu am exportat mai nimic în Germania, Ciuvică a tras concluzia logică că industria noastră nu a existat până în 1990 decât ca o grămadă de fier vechi!"

"Recunosc, parțial sunt de acord cu domnul Ciuvică: vinovatul principal este într-adevăr Ion Iliescu. Este vinovat că l-a acceptat prim ministru pe acest neica nimeni numit Petre Roman! Vinovat este Iliescu că l-a tolerat vreme de doi ani să-și facă mendrele și nu i-a dat peste mână! Este vinovat Ion Iliescu că atunci când Alexandru Bârlădeanu și N.N. Constantinescu au atras atenția asupra incompetenței primejdioase a primului ministru demolator de țară, el, Ion Iliescu, a tăcut. A tăcut complice?"

"Programul de reforme al lui Petre Roman?!… Pe vremea când eram senator, circula în PSD-ul de atunci o înregistrare făcută de SRI în care vocea lui Petre Roman se lăuda, într-un cerc de intimi în ticăloșii, cu programul său de distrugere a economiei românești, cât de bine avansează!"

"Cine mai pariază azi pe Petre Roman?! Au nu cunoaște domnul Ciuvică rolul jucat de Petre Roman în distrugerea celor mai performante capacități de producție din industria noastră de armament?! S-a dus personal, nenorocitul, să vadă cum sunt casate cele mai importante agregate, câteva din ele unice în Europa! Mai trăiesc ofițerii care au asistat neputincioși la acest act de agresiune împotriva Țării! Unora le pare rău și azi că nu au scos revolverul, în legitimă apărare față de intrusul agresor! Cui oare trebuia să-i raporteze Petre Roman că „a văzut cu ochii lui” cum se duce pe apa Sâmbetei industria românească? Cu cine concura industria noastră de armament și trebuia scoasă de pe piață?! Nu cunoaște acest Ciuvică nici teza aceluiași inamic public privind renunțarea la irigațiile din agricultură, căci este mai ieftin importul de grâu decât producerea acestuia?!"

"Nu mai poate fi întreg la minte cine mai susține azi, la 20 de ani după căderea lui Ceaușescu, că pe vremea acestuia au murit oamenii de foame și de frig, mii de oameni!… N-a murit nimeni de foame și nici de frig!… Da, magazinele erau mai mult goale, dar nu și frigiderele noastre! Era frig în case, dar nici nu era o problemă să-ți plătești întreținerea! Și mai ales nu existau români care să nu aibă un adăpost!… Care să nu găsească un servici!"

"au ajuns la mine numeroase dovezi ale sabotajului efectuat de cei care au pregătit mărețul act de la 22 decembrie 1989. Unele dovezi ale acestui sabotaj criminal le-am făcut publice mai de mult și nimeni nu m-a contrazis. Alte dovezi mă leg să le prezint în fața numitului Ciuvică și a telespectatorilor Antenei 3, post TV la care nu am fost niciodată invitat să spun și eu vreo prostie, două! Și nici n-o să fiu vreodată chemat, locurile sunt ocupate, iar locul meu este pe lista necuvîntătorilor la posturile TV năimite!… Mercenare, ca și domnul Ciuvică!

Da! Penuria din magazine și frigul din case a avut și această cauză pe vremea lui Ceaușescu: sabotajul de sorginte cominternistă! Efectuat de aripa trădătoare, KGBistă, a Securității și a PCR, de cei care au avut de profitat de pe urma căderii lui Ceaușescu… Căci doar cine l-au trădat pe Ceaușescu în decembrie 1989 o făceau deja de ani de zile, nu au intrat în jocul criminal cu doar două-trei zile înainte de „evenimente”! Ca să fim aduși în starea de a-l urî pe Ceaușescu așa cum l-am urît cu toții în decembrie 1989, a fost nevoie de o pregătire îndelungată, prin sabotaj și minciună mai ales! Făcând să se pună pe seama Ceaușeștilor o mulțime de nefăcute! Cum a fost și asasinarea lui Constantin Dobre, liderul grevelor de la Lupeni 1977… Asasinat pentru care eu l-am urît pe Ceaușescu mai mult ca pentru orice. Iar după decembrie 1989 aflăm cu toții că Dobre este teafăr și sănătos!"

"În anul de grație 1989 o bună parte din această carne a rămas însă dosită în depozite, ca să acutizeze starea de nemulțumire a populației. Imediat după 22 decembrie acea carne a fost scoasă din depozite și FSN a mințit populația, cum că au importat ei acea carne și ne-o pun la dispoziție cu toată generozitatea! Ba au mai făcut și acte fictive de cumpărare, ca să bage și ceva bani în buzunar! A fost, probabil, prima escrocherie fesenistă! Safteaua, la dezastul care a urmat!… Cu asemenea minciuni a debutat democrația post-decembristă! Și tot așa o ține de atunci!"

"După 20 de ani ne-am mai lecuit de ură anticeaușistă oarbă și deseori stupidă, tâmpă! Am descoperit cât de mult am fost mințiți ba de Europa liberă, ba de presa occidentală, sever controlate de la Moscova. Și multe altele, care încap sub titlul de diversiune! Diversiune aparent anti-ceaușistă, în realitate anti-românească sadea! Din această diversiune, ca un întârziat, ca un retardat, face parte și Ciuvică, cu morții lui de foame și de frig! O face ca un mercenar bine plătit sau ca un fraier bine manipulat?…"

"Dacă se va nimeri cumva să fiu și eu invitat la una din emisiunile pe care le supra-populezi, am să te întreb, domnule Ciuvică, cum l-ai consiliat pe Emil Constantinescu în primul său gest politic major cu care s-a afirmat după desemnarea sa frauduloasă ca președinte al României: modificarea legislativă prin care străinii au căpătat dreptul de a cumpăra pământ, dreptul de a deveni latifundiari în România, marii latifundiari ai României democrate, de azi și mai ales de mâine! Și te întreb de pe acum: nu cumva acesta este unul din motivele pentru care Iliescu s-a dat lovit în alegerile din 1996? Ca să-l lase pe altul să semneze acest act de trădare națională?… Altul, care să aibă inimă s-o facă!"

11 sept 2011