Radu Theodoru, scriitor - general. inmormântat cu onoruri civile la Mănăstirea Comana

 Dincolo de controversele politice din ultimii ani, Radu Theodoru rămâne in istoria litrraturii române ca un prolific autor   de romane istorice, romane-document, romane științifico – fantastice, romane de analiză politică, romane cu teme contemporane, nuvele, piese de teatru și reportaje.

S-a născut la Ineu, Arad, a fost aviator militar, trecut in rezervă in anul 1952 cu gradul de maior. 

Un CI-st l-a raportat că  "La o pregătire cu elevii ofiţeri, a spus că, dacă nu învaţă matematică, americanii or să vină şi or să facă praf Sibiul pentru că nu se pricep la nimic şi pe voi, pe membrii de partid, o să vă împuşte»

In viața civilă a fost un consecvent activist cultural, deținnând  mai multe funcții importante: redactor la revistele „Scrisul bănățean” (Orizont) din Timișoara și „Astra” din Brașov, secretar al Filialei Uniunii Scriitorilor din Timișoara (1956-1965) și al Filialei Brașov aUniunii Scriitorilor (1967-1978) și vicepreședinte al Comitetului Județean de Cultură și Artă din Brașov. A condus cenaclul revistei Orizonturi noi din Sibiu și cenaclul revistei literare Viața militară . 

Din vasta sa operă literară amintim: romane: Brazdă și paloș, (1954-1956); Muntele (vol. I 1963, vol. II 1967); Steaua de mare, (1966); Vitejii, I-II, (1968); Taina recifului, (1968); Aproape de zei, (1969); A sosit ora, (1969); Regina de abanos, (1970); Vulturul, vol. I-IV (1971-1974); Călătorie neobișnuită, (1975); Nopți albastre, (1976); Călărețul roșu, (1976); Cronica eroică 1877-78, roman-document, (1977); Biografie de război , I-IV, (1980-1987); Recunoaștere îndepărtată, (1981); Corsarul, (1984); Vâltoarea, (1987); În luptă cu valurile, (1992); România ca o pradă, (1996); Hungarismul astăzi, (1996); Nazismul sionist, (1997); Urmașii lui Attila, (1999); Învierea lui Iuda, (2000); povestiri: Mai jos de Steaua Polară, (1975); Misiune de sacrificiu, (1979); piese de teatru: Nedeia inimilor, dramă în două părți, nepublicată; Cazul studentului Mihai Lotreanu, piesă în patru acte, nepublicată; Dincolo de linii, dramă de război, (1968); Șoimii Moldovei, Albatros, nepublicată; Posada, (1973); Menumorut, stăpânul Bihariei, (1973); Ion Vodă Cumplitul, (1974); Prin ochii lor, nepublicată; Marele vis, nepublicată; Alo?…Pescărușii, nepublicată; nuvele Interceptarea; Escadrila a IV-a, (1970); Atac la sol; reportaje și jurnale de călătorie : Cu „Hai Hui 2” spre sud, (1980); Noi, „Mircea” și Atlanticul, (1978); Din nou spre sud, (1982) etc. (Sasu, Aurel– Dicționarul biografic al literaturii române, Pitești, Paralela 45, 2006)

Ofițer de aviație, ridicat la gradul de  general maior în rezervă, și-a stabilit domiciliul in comuna Grădiștea, județul Giurgiu, aproape de Mănăstirea Comana.

IPS Ambrozie, episcop de Giurgiu și starețul mănăstirii Comana au rostit inălțătoare cuvântări la catafalcul lui Radu Theodoru. .

Prin decesul la 101 ani, generalul "suveranist" a scăpat și de dosarul dresat de DIICOT in care era acuzat de trădare in favoarea rușilor. I se trage de la frecventele sale participări la evenimente organizate  de  Ambasada Rusiei la  București și cultivarea sa de către atașații militari ruși la București.

Mănăstirea Comana