3 septembrie 2015

Legea nr.238/1998 privind Ordinul „Meritul Militar” pentru pensionarii militari



LEGE nr.238 din 14 decembrie 1998
privind conferirea Ordinului "Meritul Militar" pensionarilor militari, veterani de război
Textul actului publicat în M.Of. nr. 480/14 dec. 1998




Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. - Se conferă Ordinul "Meritul Militar" pensionarilor militari, veterani de război, a căror vechime în serviciu, înainte şi după 23 august 1944, este de minimum 15 ani.
Art. 2. - Ordinul "Meritul Militar" se conferă persoanelor prevăzute la art. 1, astfel:
a) Ordinul "Meritul Militar" clasa I, pentru 25 de ani vechime în serviciu;
b) Ordinul "Meritul Militar" clasa a II-a, pentru 20 de ani vechime în serviciu;
c) Ordinul "Meritul Militar" clasa a III-a, pentru 15 ani vechime în serviciu.

Art. 3. - Vechimea în serviciu, în înţelesul prezentei legi, se socoteşte de la acordarea gradului de ofiţer, de maistru militar sau de subofiţer în activitate, până la trecerea în rezervă sau direct în retragere a celor în cauză. Timpul în care cadrele militare au întrerupt serviciul în activitate nu va fi socotit la calculul vechimii în serviciu, în afară de cazul în care, prin ordinul de rechemare în activitate, s-a prevăzut anularea ordinului de trecere în rezervă sau în retragere.

Art. 4. - Pensionarii militari, veterani de război, decoraţi cu Ordinul "Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a şi I, beneficiază, în condiţiile prezentei legi, de un spor de 10%, 15% şi, respectiv, de 20% din cuantumul pensiei.
Art. 5. - Orice alte dispoziţii contrare prezentei legi se abrogă.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 1 octombrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
PETRE ROMAN
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 noiembrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
ANDREI CHILIMAN
Bucureşti, 14 decembrie 1998.
Nr. 238.

2 septembrie 2015

Imigrantii si Spatiul Senghen ca un instrument de penetrare

Serviciile militare de informatii austriece dau in vileag implicarea ONG -urilor americane pentru democratie si a miliardarului evreu Soros in finantarea traficului de irakieni, sirieni si libieni spre Europa..
Minunati-va ce facilitati sociale aveau libienii pe vremea regimului Gadafi. Si... totusi,  l-au omorât. Acum au luat calea exilului, ajutati fiind de cei care le-au distrus tara si i-au amagit cu democratia occidentala. Daca democratia occidentala nu poate fi exportata in spatiul musulman, vin musulmanii in spatiul Occidental.
In 1989... nici noi n-am fost prea departe de o situatie asemanatoare de teroare. Extremisti, vopsiti in anticomunisti,  erau si la noi cu duiumul. Noroc ca, atunci, nu au fost lasati sa ajunga la putere. In 1997, când s-a produs alternanta la putere, zelul revansard le fusese potolit de preocuparile de inavutire.


Scris de Valentin Vasilescu, analist militar, fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni.(In limba franceza, pentru Reseau International)
Fragmente din articol.
Exodul libienilor, sirienilor si irakienilor din aceste zile, aminteste de vremea marilor migratii de la începutul secolului al X-lea. Se ajunge în Europa, prin granitele maritime ale Spaniei, Greciei si Italiei, apoi se trec granitele Macedoniei, Serbiei si Ungariei, cu destinatia Germania, Austria si Suedia. Nimeni nu poate opri valul acesta urias de sute de mii de imigranti care ia cu asalt Europa, întrucît cel mai probabil el este o operatiune bine organizata. De cineva care îsi îndeplineste un obiectiv de politica externa prin generarea unei crize umanitare soldata cu pierderea de vieti a unor oameni nevinovati.

S-a estimat ca pentru fiecare persoana care ajunge în Europa ca refugiat, pretul platit porneste de la 3.000 de euro si ajunge la 7.000-14.000 de euro. În acest caz fiind facute peste noapte conexiuni solide cu nenumarate retele ilegale, specializate de traficul de persoane. Cine plateste, caci imigrantii sunt saraci, iar afacerea e bine organizata si necesita o finantare de cîteva zeci de milioane de euro ? Cotidianul austriac ”InfoDirekt”, citeaza un raport al serviciilor de informatii ale armatei care identifica organizatii neguvernamentale din SUA care ar finanta traficul de imigranti catre Europa. Concret, ar fi vorba de ONG-uri create de Departamentul de Stat al SUA si cele apartinînd miliardarului american de origine evreiasca George Soros, parintele cunoscutei Human Rights Watch.


Cel mai interesant amanunt care nu poate fi explicat este :  de ce imigrantii ocolesc califatele bogate ale Golfului : Arabia Saudita, Kuweit Emiratele Arabe Unite, Qatar, Oman ? Unde se întregistreaza cel mai ridicat nivel de trai de pe glob si unde imigrantii se pot integra mult mai usor, întrucît vorbesc aceasi limba si au aceeasi religie.
Încercînd sa raspund la aceste întrebari, ocolind cliseele propagandistice lansate de americani, trebuie sa identific mai întîi, sursa care a provocat dezastrul în cîteva din statele care furnizeaza acesti imigranti. Saddam Hussein a constituit pentru SUA un obstacol de politica externa în zona Golfului si l-au înlaturat printr-o invazie militara. N-a contat faptul ca Irakul era o republica laica, cu un sistem de învatamînt gratuit de tip european, cu o evoluata retea de asistenta medicala gratuita.  Totodata, printr-o cruzime exacerbata, SUA trebuia sa dea un exemplu întregii lumi.
Dupa ce au distrus tot ce se putea distruge în Irak, SUA au pus în loc o administratie corupta, formata din slugile lor. Special selectata din oameni incapabili sa faca fata noului fenomen jihadist ISIS, venit din Siria si creat de Arabia Saudita, Qatar si Turcia. Rolul ISIS este acela de a rade totul de pe suprafata pamîntului ( traditii, vestigii istorice, obiective economice, progres si civilizatie ).
A urmat ”primavara araba” din 2011 ale carei obiective au coincis din nou cu interesele SUA în zona, adica debarcarea de la putere a lui Gaddafi din Libia si a lui Bashar al-Assad din Siria. La modul declarativ, era vorba tot de ”democratizarea” acestor tari, desi califatele feudale subordonate SUA ( Arabia Saudita, Kuweit Emiratele Arabe Unite, Qatar, Oman ) nu respectau nici 10 %  din regulile democratice din Siria si Libia.
Impunerea de no-fly-zone în Libia a însemnat nimicirea fortelor armate ale acestei tari, acapararea puterii de catre hoarde islamiste, special recrutate de serviciile secrete occidentale si transformarea Libiei în ruine. La aceasta opertiune participînd SUA si satelitii sai : Franta, Anglia, Belgia, Olanda, Canada, Danemarca, Italia, Norvegia, Spania, Turcia ( toate membre NATO ), Iordania, Qatar, Emiratele Arabe Unite si Suedia. La 4 ani de la ”democratizarea” Libiei, tara ramîne un teatru de lupta pentru împartirea puterii, între bandele formate de SUA pentru a-l rasturna de la putere pe Gaddafi.
Ce au cîstigat libienii prin ”democratizarea” impusa de americani, se vede odata cu valurile migratiei catre Europa. Mai important de mentionat este ce au pierdut libienii, dar si sirienii din cauza impunerii intereselor americane în zona ?
Libia sub Gaddafi nu avea datorii. Pretul unui litru de benzina în Libia era de 0,14 USD, iar în Franta de 1,77 USD. În Libia pretul unei pîini era de 0,15 USD. Învatamîntul în Libia era gratuit, un cetatean libian admis într-o universitate straina mai primea si o bursa de studii anuala de la statul libian de 2.500 USD si un automobil nou. Sistemul medical era gratuit, o asistenta medicala fiind platita cu minim 1.000 USD/luna.
În întreaga Libie exista o vasta retea de magazine pentru familiile cu multi copii, unde preturile erau simbolice. Pentru fiecare copil nascut, familia libiana primea un ajutor material de 7.000 USD.Tinerii casatoriti primeau 64.000 USD de la statul libian pentru a-si cumpara o locuinta, fiecare familie libiana avînd propria casa. Intermedierea în vînzarea imobilelor era interzisa prin lege. În Libia nu se platea impozit pentru imobile de locuit ( case, apartamente ). Energia electrica furnizata consumatorilor casnici era gratuita.
Ajutorul de somaj era de 750 USD. Fiecare întreprinzator libian care-si deschidea o afacere, primea de la stat o subventie de 20.000 USD, într-o singura transa. Cetatenii libieni primeau credite de la stat, fara dobînda. În 40 de ani de ”dictatura” Gaddafi populatia Libiei a crescut de 3 ori, mortalitatea infantila a scazut de 9 ori, speranta de viata a crescut de la 51,5 ani la 74,5 ani. Tot în ”dictatura” Gaddafi, negrii din sudul Libiei au primit drepturi egale cu ceilalti cetateni libieni.

Creste norma de hrana pentru militari, politisti si personalul civil din domeniul securitatii nationale

Demersuri ale vicepremierului Gabriel Oprea pentru creșterea normei de hrană a militarilor și polițiștilor
Ca urmare a demersurilor viceprim-ministrului pentru securitate naţională, ministrul afacerilor interne, Gabriel Oprea, norma de hrană destinată militarilor şi poliţiştilor va creşte începând cu luna octombrie a acestui an.

Astfel, norma de hrană pentru militari şi poliţişti va creşte de la 25 lei/zi, la 32 de lei/zi, iar pentru personalul civil din domeniul securităţii naţionale de la 19 lei/zi, la 25 de lei/zi.

Demersul de recalculare a normei de hrană a fost realizat de către specialiştii din domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, conform prevederilor legale.

Menţionăm că Ordonanţa de Urgenţă 26 din iunie 2015, iniţiată de viceprim-ministrul pentru securitate naţională, ministrul afacerilor interne, Gabriel Oprea, şi aprobată de Guvernul României, a eliminat interdicţia de recalculare şi punere în plată a normei de hrană pentru angajaţii sistemului de securitate naţională.
Postat la ora 13:37, miercuri, 02 septembrie 2015
Direcţia Informare şi Relaţii Publice - Ministerul Afacerilor Interne



31 august 2015

Cuza si Carol I au dat primele legi referitoare la pensiile militarilor, nu Adrian Nastase, in 2001, domnule parlamentar Barbu T

Un obscur parlamentar al noului PDL, fost ziarist la 0Tv, intrat in Parlament pe imaginea disparutei avocate Elodia, ca (!) candidat DDD, a sustinut o absurditate care-l descalifica atât ca parlamentar cât si ca ziarist. Unde oare? La B1 Tv, intr-o emisiune girata de EvZ, in care erau criticate masurile fiscale si sociale ale guvernului. Tudor Barbu a cuvântat ca pensiile militare au fost introduse in premiera in România de Adrian Nastase, in anul 2001.
Urmariti-l in inregistrare, la orele 17,23 aici
Ii rugam pe Tudor Barbu si pe alti propagandisti, care se impiedica de Legea pensiilor militare, sa citeasca articolul de mai jos, publicat in Natiunea, ca sa se documenteze cine a introdus pensiile militare in România.
Le mai sugerez sa citeasca si Decretele din perioada comunista care au reglementat regimul pensiilor pentru militari.

Cuza și militarii Armatei Române: drepturi și obligații

El însuși având gradul de colonel, Alexandru Ioan Cuza, domnitorul evenimentului din 24 ianuarie 1859 intrat în istorie ca ”Mica Unire”, a fost preocupat de situația militarilor din armata română – grade inferioare și superioare – precum și a familiilor acestora.
Primele prevederi legale referitoare la pensiile militare, precum și la ajutoarele de stat acordate militarilor invalizi sau celor morți în campanie, i se datorează lui Cuza. Evident, toate această preocupare a sa față de armată, pleca de la ideea de respect, onoare și demnitate pentru cei capabili a face dovada sacrificiului suprem. Legislația lui Cuza avea la bază un studiu temeinic și fundamentat al unor prevederi din legislația franceză.
De asemenea, Cuza a ținut seama și de posibilitățile economice ale tânărului stat născut în condiții atât de vitrege. Desigur, la vremea aceea nu era o ”inflație” de generali. Salariul unui general era de doar 1200 lei, a unui colonel de 1000 lei, a unui maior de 800 lei, a unui căpitan de 600 lei, iar a unui subofiţer de 400 lei – lunar. Important de menționat este și faptul că paritatea legală a leului, în aur, în perioada 1867-1914, a fost  0,3226 gr. aur cu titlul de 900 la sută. Domnitorul Carol – viitorul Rege Carol I – și el având instrucție și grad militar dobândit încă din armata prusacă, a completat această legislație cu aceeași atentă preocupare și respect.
Legea din 3 iulie 1865
PREVEDERI  LEGALE:
  1. Subofiţerii şi soldaţii  care vau servit sub drapel 25 de ani, vor avea dreptul la pensie.
  2. Nu au dreptul la pensie cei judecaţi de Codul  penal militar ca urmare a unei sentinţe judecătoreşti.
  3. Indiferent de timpul servit în armată, subofiţerii şi soldaţii care au suferit răni, contuzii, infirmităţi incurabile pe timp de război vor avea dreptul de pensie.
  4. Subofiţerii şi soldaţii care au suferit răni, contuzii, infirmităţi incurabile pe timpul serviciului vor primi pensie cu o valoare de două treimi.
  5. Pensiile se acordă astfel:
-          Pentru serviciu de 25 de ani serviţi sub drapel 600 lei pe an
-          Pentru cazurile prevăzute la punctul 3, 600 lei pe an
-          Pentru cazurile prevăzute la punctul 4, 400 lei pe an
  1. Pentru cei care nu au probleme cu rănile, contuziile şi care nu sunt suferinzi vor primi 600 lei ajutor.
  2. Constatarea rănilor se va face de către Consiliul de administraţie al corpului din care face parte militarul.
  3. Ministerul de război va elibera sub ori ce titlu, mijloace de transport pentru cei răniţi.
  4. Pensiile sunt viagere şi se vor socoti şi văduvelor soldaţilor morţi în război primind jumătate din pensie, pe câtă vreme vor rămâne necăsătorite.
Legea din 15 februarie 1868 (Completată)
EXTRAS:
1. Funcţionarii Statului, civili, militari şi eclesiastici, care vor servi cu bună credinţă şi onestitate vor avea dreptul la pensie astfel:
- Militarii după împlinirea vârstei de 50 de ani, civilii şi eclesiasticii după împlinirea vârstei de 60 de ani.
- Proporţia de a avea drept la pensie:
- pentru 18 ani serviţi în cariera militară sau 20 de ani în serviciu civil şi ecleziastic, dreptul la pensie este de jumătate din retribuţia de mijloc primită în ultimii cinci ani;
-  pentru 25 de ani de serviciu în armată sau 30 de ani ca civil sau ecleziastic pensia este de ¾ din retribuţia de mijloc ce s-a primit în ultimii 5 ani;
2. În termenul de retribuţie de mijloc se calculează leafa postului care a fost cel mai bine retribuit.
3. Nici o pensie nu poate fi mai mare de 18 mii lei pe an.
4. Pensia se calculează începând cu intrarea în vigoare a legii de faţă.
5. timpul servit în campanie de către ofiţeri, civili şi ecleziaşti, ataşaţi la armată se va socoti îndoit la calcularea pensiei.
6. Văduva funcţionarului, militarului sau ecleziastului va primi jumătate din pensie, până la o nouă căsătorie. Văduva cu copii va prini ¾ din pensie, iar în caz de căsătorie, copii vor primi ½ din pensie. Dacă militarul decedat nu era căsătorit părinţii pot primi pensie în cuantum de 1/3 din pensia cuvenită.

29 august 2015

Ce facem cu stagiile ulterioare pensionarii, nevalorificate inca?

     Cecilienhoff din Potsdam, ultimul palat construit de familia Hohenzollern in 1917. Poarta numele ducesei Cecilia, sotia printului Wilhelm, mostenitorul coroanei germane. Dupa Primul Razboi Mondial, Wilhelm a luat calea exilului iar Cecilie a locuit aici, singura, pâna in anul 1945, când a fugit de trupele sovietice, care au ocupat capitala Germaniei. 

     In acest palat s-a tinut faimoasa Conferinta de la Potsdam din iulie 1945. Aici au decis impartirea Germaniei  Winston Churchill, Attle Clement, Iosif Stalin si Harry Truman. Au stabilit, de asemenea, despagubirile de razboi pe care urmau sa le plateasca tarile invinse, printre care si România.



Solutia o gasim, de la caz la caz,  in reglementarile urmatoarelor articole din Legea 223/2015, Legea pensiilor militare.
Art. 28. –
(1) Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media tuturor veniturilor brute realizate în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie, la alegerea persoanelor prevăzute la art. 3 lit. a)-c).
La media obţinută se adaugă un spor de până la 15% în condiţiile stabilite prin ordin comun al conducătorilor instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale.


Art.29
(1) Cuantumul pensiei de serviciu se determină în procente din baza de calcul, astfel:
a) militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, cu vechime cumulată conform art. 3 lit. f) de cel puţin 25 de ani, beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul prevăzută la art. 28;
b) pentru fiecare an care depăşeşte vechimea prevăzută la lit. a), la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza de calcul prevăzută la art. 28, fără a se putea depăşi venitul brut utilizat la calculul pensiei la data deschiderii dreptului la pensie

Art.109
(3) Pensiile prevăzute la alin. (1) pot fi recalculate, în condiţiile prezentei legi, şi în situaţia depunerii de documente nevalorificate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, iar drepturile de pensie astfel recalculate se acordă, în termen de cel mult 24 de luni, începând cu luna următoare depunerii documentelor.
(4) Stagiile de cotizare nevalorificate la recalcularea pensiei conform alin. (3), precum şi cele realizate ulterior intrării în vigoare a prezentei legi se valorifică în sistemul public de pensii.

Art. 119.
– Cererile înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se soluţionează conform normelor legale existente la data deschiderii drepturilor de pensii si asigurari sociale.

In principiu, din aceste reglementari intelegem ca:

-Limita impusa de articolul 29 se refera la venitul brut utilizat la calculul pensiei, nu la baza de calcul majorata cu 15%. Astfel, cuantumul pensiei calculat potrivit lit. a) reprezinta 80% din veniturile brute majorate cu 15% sau  92% din veniturile brute, pentru 25 de ani vechime cumulata.
80%(B+15%B)=80%B+12%B=92%B in care B este media veniturilor brute.
 Pâna la 100% din veniturile brute utilizate la calculul pensiei ar mai fi loc de aproape 7 puncte procentuale, adica cca. 7 ani peste 25, fiecare an aducator  al unui spor de  câte 1% din aceleasi venituri brute majorate cu 15%.

(80+7)%( B+15%B)=87%B+13,05%B=100,05%B ~1 B,  in care B este media veniturilor brute.

Altfel spus, in calculul pensiei militare, tot ce depaseste vechimea cumulata de 25+7= 32 ani este de prisos.
Daca in articolul 29 alin. (2) se reglementa prin expresia „fara a depasi baza de calcul prevazuta la art.28” cuantumul calculat potrivit art. 29 ar fi fost limitat de veniturile brute majorate cu 15%, adica B+15%B si se puteau valorifica mai multi ani peste 25. Calculul stabilit de articolele 28 si 29 ii avantajeaza pe cei care au vechime cumulata de numai 25 de ani, care sar de la 80% la 92 % din media veniturilor brute.
- In situatia in care  art. 28 se aplica si pensiilor in plata, cei care au deja o vechime efectiva de peste 32 de ani, in decizia de pensie calculata in puncte de pensie,  nu are rost sa mai astepte valorificarea altor stagii dupa 01 01 2016, pentru ca nu le mai aduce niciun leut in plus. 
-Celor care au vechime efectiva apropiata de 32 ani si stagii ulterioare considerabile, le-as recomanda sa le valorifice pe Legea 263/2010,  pâna la 31 12 2015, pentru a beneficia de prevederile art. 119 din L 223/2016, reprodus mai sus, si de cuantumul mai avantajos. Pot sa-si lase si câteva luni pentru dupa 01 01 2016,  pentru a beneficia de recalcularea din art.109 alin(3).
-Cei care au vechime efectiva apropiata de 32 ani si stagii nesemnificative nevalorificate, de 1-2 ani, pot sa introduca cerere de recalculare dupa 01 01 2016 pentru a beneficia de art. 109 alin.(3). Adausul in puncte de pensie este nesemnificativ, daca ar valorifica stagiul pe Legea 263/2010. Amânând valorificarea pentru dupa 01 01 2016, cel putin sunt siguri ca li se recalculeaza pensia in 2 ani de zile de la depunerea cererii.

In atentia militarilor care inca se mai pensioneaza in baza L 263/2010

Observatorul Militar nr.31/2015
Audienţe
Marţi, 4 august, la sediul MApN au fost primite persoanele care au solicitat audienţă la ministrul apărării naţionale. Acestea şi-au prezentat problemele în faţa secretarului general al MApN, Codrin-Dumitru Munteanu, şi a reprezentanţilor structurilor abilitate să rezolve situaţiile respective. Chemarea/rechemarea în activitate, aprobarea trecerii în alt corp de cadre, precum şi clarificarea unor aspecte privind drepturile de pensie au constituit obiectul solicitărilor petenţilor înscrişi pe lista de audienţe. Sunt domenii de activitate în care este nevoie să ai anumite aptitudini. Dacă nu eşti înzestrat de natură cudorinţa de a-i ajuta pe cei din jur, nu numai pe tine însuţi, mai bine nu îţi alegi o profesie care presupune lucrul cu oamenii, consilierea acestora sau gestionarea situaţiilor ce implică acordarea  unor drepturi. Când consideri că eşti mult mai important faţă de ceilalţi din colectiv, că funcţia pe care o ocupi îţi dă dreptul de a-i privi de sus, când adopţi o atitudine de om foarte ocupat şi te arăţi deranjat când ţi se solicită sprijinul, oamenii evită să te contacteze. Aşteaptă să se rezolve lucrurile de la sine şi, uneori, constată că tactica lor a fost greşită, că, poate, altul ar fi fost rezultatul dacă erau mai insistenţi. În ultimii ani, trecerea în rezervă la împlinirea vârstei standard de pensionare presupune întocmirea unui dosar complex în vederea obţinerii pensiei. Legile s-au schimbat şi, cum nu toată lumea are acces la Monitorul Oficial sau ştie să interpreteze anumite prevederi din acte normative, cadrele militare ar trebui consiliate asupra modului cum se procedează. De exemplu, puţini ştiu că, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, se stabileşte prin decizie a casei de pensii sectoriale şi se acordă de la data înregistrării cererii. Au fost cazuri când cererea a fost înregistrată la  unitate după o perioadă de timp. Astfel, pensionarii în cauză au avut surpriza să constate că data de la care primesc pensia nu coincide cu aceea a trecerii în rezervă. În asemenea situaţii se poate vorbi, pe deoparte, de neglijenţa lor,  care nu s-au interesat cu privire la prevederile legii, dar, pe de altă parte, şi de „bunăvoinţa” celor care puteau să-i consilieze. Bunăvoinţă în ghilimele, evident, pentru că este vorba mai mult de rea credinţă şi de dezinteres, căci nu putem crede că aceia care lucrează în domeniile resurse lor umane sau financiare nu cunosc prevederile legii. Dar, sunt oameni între oameni. Din păcate, există şi unii care, deşi sunt profesionişti pe segmentul lor de activitate, nu-şi pot înfrâna anumite răutăţi. Vor, cu orice chip, să demonstreze că fără contribuţia lor nu se pot rezolva favorabil anumite situaţii. Şi se poartă ca atare, fără a lua în calcul supărarea pe care o provoacă. Viaţa ne demonstrează de multe ori că a fi om înseamnă altceva decât a fi un bun funcţionar, că, pentru a se întâmpla, atât ghinionul, cât şi şansa pot fi provocate de un impuls dinafară…


UPDATE
Indolenta si nepasare, in informarea pensionarilor militari si a cadrelor militare care urmeaza sa se pensioneze, gasim si pe site-urile Caselor de Pensii Sectoriale, cu exceptia Casei Sectoriale a MAI;
Vezi:
Casa de Pensii Sectoriala a MApN -din 2011 nu s-ar mai  fi adresat vreo intrebare. 

Casa de Pensii Sectoriala a MAI - singura casa care da unele informatii preliminare despre L 223/2015

Casa de Pensii Sectoriala a SRI -nicio comunicare dupa Legea nr. 241/2013 

28 august 2015

Domnul Dogaru neaga activitatea de colaborator, dar nu ne spune daca a fost sau nu sef de birou la Directia Siguranta Militara.

Trimiteri la acest document despre activitatea domnului Dogaru Mircea, presedinte SCMD, au mai aparut pe acest blog, dar am refuzat sa le acord atentie atâta timp cât nu aveam o reactie din partea istoricului militar. Replica a aparut pe site-ul SCMD. In loc de un  raspuns convingator, domnul presedinte o da tot pe istorie. Si....culmea, pe acoperitii infiltrati in Sindicat. 
Dupa ce Robert Turcescu ne-a demonstrat ca ani de-a rândul a facut politica militanta in presa, sub dirijarea DGIA, de ce n-am crede ca in preocuparile acestui serviciu departamental de informatii intra, contrar Legii Sigurantei Nationale, si miscarea sindicala. 
Public aici replica integrala de pe site-ul SCMD pentru a putea fi comentata de catre cei care doresc. Din nefericire, pe site-urile patronate de SCMD nu se poate comenta.


miercuri, 26 august 2015


RICHARD SORGE RASPUNDE
IN ATENTIA TUTUROR CELOR CARE NU AU CEVA MAI BUN DE FACUT DECAT SA PLECE URECHEA LA SCREMATURILE BASISTE
Doamnelor si domnilor,
Circula din nou, pe diferite site-uri, un pseudodocument fabricat in 2011, de un la fel de pseudoziarist, negru si pe din afara si in cerul gurii, care, pana in 2008 se visa un al doilea Zelea Codreanu, clamandu-si patriotismul pe langa defunctul senator Mihai Ungheanu, pentru ca, din 2009, din considerente pragmatice, sa devina sabia lui Basescu. Va reamintesc faptul ca am prezentat respectivul document, cu zgarieturi de pisica pe post de semnaturi, la CNR 2011. Asta ca sa intelegem cu totii cat de tare statea si sta SCMD in gatul Puterii. Care Putere s-a straduit cu cerul si pamantul sa desfiinteze sindicatul prin toate mijloacele, inclusiv acuzandu-i si improscandu-i cu toate mizeriile pe acei membri care s-au ilustrat prin tenacitate si curaj in lupta pentru drepturile tuturor. Aceasta este singura legatura dintre SCMD si servicii... Faptul ca au incercat in permanenta sa ne incalece sau sa ne distruga si n-au reusit, din considerente care le raman straine si astazi.
Reamintesc tuturor ca, pana in 2008 (apropo de zisa “Operatiune SINDICATUL” din … 2004), si eu as fi ras daca cineva mi-ar fi vorbit de un sindicat al militarilor. Ca documentele referitoare la existenta unor sindicate ale militarilor activi in statele UE, inclusiv celebra Recomandare a Consiliului Europei nr. 1572/2002, mi-au fost date de lideri ai sindicatelor revolutionarilor si ca tot acestia, prin juristii lor, ne-au ajutat sa invingem opozitia si filajul si sa inscriem SCMD.
La cresterea importantei SCMD, au contribuit substantial Traian Basescu si Emil Boc, prin toate incalcarile de Constitutie si iesirile isterice din media impotriva „nesimtitilor cu pensii nesimtite de 20 de milioane”. Am reusit pentru ca in intemeierea sindicatului, am aplicat, ca istoric, principiul lui Henric al IV-lea (Iti asiguri Tara apoi asediezi Capitala si-i dai o liturghie) impotriva principiului masonic prin care s-au infiintat la noi toate partidele si ONG-urile (Ai Capitala, ai Tara!). Am inceput intemeierea de filiale dinspre granite spre interior, primele fiind filialele 1 Calarasi, Botosani, Oradea si lasand Capitala de izbeliste, la mana serviciilor care ne-au infestat cu „acoperiti” si dirijati.
Afirm in fata lui Dumnezeu si al oamenilor ca daca nu era SCMD, mai traiau sub 10% din rezervisti astazi (si asa au murit peste 30.000, pentru ca s-a tras in ei nu cu gloante ci cu zeci de decizii de pensie). SCMD a stopat razboiul psihologic si mediatic declansat de basisti impotriva noastra, adunand sub acelasi steag, pentru prima data in istoria neamului, militari (in rezerva) din toate structurile (Armata, Interne, Servicii) si, in pasul doi, pe toti cei programati sa ne sfasie (pensionari civili, revolutionari, profesori, medici, ceferisti, mineri, profesori, functionari etc.), in cadrul CNSC (7-8 octombrie 2011). Ca masa impresionanta de vot, am negociat cu opozitia de atunci (USL), pentru drepturile tuturor, SCMD lansand termenii de „basism”, „basist” si „debasificare” ca actiune politica obligatorie, necesara salvarii Romaniei. Desi am atras atentia inca din 2011 ca USL este ultima speranta si ca esecul ar genera o tragedie de proportii, adica pierderea increderii romanilor in intreaga clasa politica si decimarea acesteia, am primit in schimb tergiversari in indeplinirea promisiunilor, tradari si „coabitarea cu Basescu”, inclusiv cooperarea cu trambitele, implantatii basisti in servicii si structurile de politie politica, impotriva noastra. In aceste conditii, din 2011 si pana astazi, SCMD si numai SCMD a reusit, acordand in acelasi timp sprijin tuturor categoriilor socio-profesionale, sa obtina atingerea tuturor obiectivelor propuse in favoarea rezervistilor privind cuantumul pensiilor, statutul acestora garantat prin lege ca pensii militare de stat si nelimitarea dreptului la munca. Este adevarat, nu am fi reusit daca, in final, nu i-am fi convins pe colegii nostri activi sa respinga etichetele si lozincile basiste referitoare la noi, sa-si inteleaga propriul interes si sa actioneze in aceeasi directie.
Era, de asemenea firesc, pentru ca suntem romani si asta e boala nationala, ca in caz de Victorie sa se intample ce s-a intamplat: 1) oportunistii si cei obisnuiti sa stea ca bivolul pe coada, lasandu-i pe altii sa se lupte pentru ei, vazandu-si sacii in caruta, sa ne paraseasca; 2) falosii de sprit, adica cei care au salvat Romania si omenirea intreaga, pe cand erau ei sefuti pe undeva, cei care se uita in oglinda, asteptandu-se sa-l vada pe Napoleon si nu vad nimic, decat, eventual, ceva cu mot, sa ne atace, asa cum fostii sugatori la Ceausescu au atacat, dupa executia acestuia, cu manie proletara... comunismul, sau fostii tucalari ai lui Basescu au devenit peste noapte iohannisti (pentru a-si atribui nu numai meritele altora ci si un alt caracter);
3) era tot normal ca slugile fidele lui Basescu, de teama eventualei pedepse pentru tot ceea ce dictatorul ne-a facut si a facut, sa ne atace.
Dar nu ne-am asteptat la revenirea in forta a isteriei din anii 2010-2012, cu reluarea tuturor laturilor pe care specialistii basisti din servicii le-au aruncat asupra noastra! In actualul context, cand avem si n-avem presedinte, avem si n-avem premier, avem si n-avem Parlament, avem si n-avem partide, Traian Basescu, avand de ales exclusiv intre Parnaie si Putere, incearca sa se intoarca prin mijloace disperate in fruntea statului. Si vede in SCMD, obstacolul greu de zdrobit de care s-a izbit in 2010-2012. Drept care, la toate laturile aruncate de „genialii” basisti constanti, asupra mea si a SCMD, nu le voi raspunde decat in felul urmator: „Domnilor, este inutil sa incercati sa faceti din rahat bici, adica sa-l transformati pe Basescu in salvatorul natiei, comparativ cu situatia din Grecia. A fost un tiran odios, patronand o clica de incompetenti, hoti, lacomi si tupeisti al caror loc este in puscarie. In ceea ce ma priveste, oricat ati incercat sa ma catalogati drept agent (in ordine cronologica) CIA, KGB/FSB, SRI, MI, DGIA etc. oricat veti adauga faptul ca am fost si MI 6, SDCE, MOVE sau KEOD, MOSAD, de ce nu SIE, SPP, STS etc. ca sunt martian sau ca i-am asasinat pe fratii Kennedy, oricat m-ati uri ca am reusit, in slujba si in interesul Tarii, ca militar, ceea ce nici unul dintre voi, nici macar nu indrazneste sa gandeasca, nu veti putea escamota realitatea de mai sus. Romania nu poate avea viitor daca Basescu si basistii nu vor fi pedepsiti! Si daca mancatorii de rahat basisti si trompetele lor nu vor fi pusi/e la locul cuvenit!
Dar daca nu este opera basistilor si ei sunt, ca de obicei, unelte? Daca opereaza temerea externa, ca SCMD ar putea infiinta un partid al societatii civile? Sau, daca este vorba despre supararea sefilor B’nai Brith? Care sefi au bunul obicei sa convoace generalii armatei romane la etajul VI al Camerei de Comert, prelucrandu-i ca, daca vor sa traiasca bine, sa renunte la contestarea Legii nr. 217/2015, admitand ca armata romana si Antonescu ar fi comis genocid peste genocid si holocaust in al II-lea razboi mondial? Iar daca respectivii sunt patrioti si rezista ii calca DNA-ul, inventandu-le fraude de milioane de euro! Orice e posibil intr-o tara ai carei locuitori, spalati pe creier de 35 de ani, indopati cu lozinci si etichete, avand drept modele televizate curve siliconate si gainari, lupta la greu impotriva propriilor interese!
Cat despre rusi, la intrebarea pe care o pun ca istoric, “Cui foloseste?”, raspunsurile ar fi: Basescu a distrus miscarea patriotica dintre Prut si Nistru, obligandu-l pe Iurie Rosca sa-l sprijine pe Voronin (contra 8 vagoane de vin), Basescu ne-a vaduvit de 4 miliarde euro/an, refuzand tranzitul gazului rusesc pe la noi (Proiectul SOUTH STREAM) si sustinand fantasma NABUCCO, Basescu l-a insultat inutil pe Putin, impiedicandu-ne sa avem un cuvant de spus in ceea ce priveste soarta teritoriilor romanesti (Maramuresul istoric, Muncaci, Ivano-Frankivsk, Herta, nordul Bucovinei si Basarabiei, Volhinia, Pocutia, sudul Basarabiei, Transnistria si „Marginea” adica u Craina dintre Bug si Nipru, totalizand aproape 200.000 de kmp) si a romanilor bastinasi care inca supravietuiesc acolo sub diverse nume (Volochi, Loscarini, Rumani, Moldoveni, Nistreni, etc.), Basescu le-a protejat fostilor tragatori de elita din 1989 afacerile, etc. Asadar, Basescu si apropiatii lui (un El si o Ea) ombilical legati de LUKOIL si ALRO Slatina sunt in fapt promotorii intereselor rusesti in Romania. Iar in tara in care hotii striga cu tupeu ... „Hotii!”, securistii tradatori – „Moarte securistilor!” si naimitii rusilor – „Kaghebistii!” este normal ca ultimii patrioti sa fie vestejiti in toate felurile. Pentru ca se mizeaza pe cunoasterea psihologiei colective, pe punerea botului de catre prostii fuduli la tot ceea ce-i depaseste, pe necunoasterea adevarului si neincrederea fireasca, bazata pe experienta ultimilor 25 de ani, in lideri, ale oamenilor cinstiti!
 In rest, le urez respectivilor anonimi, „acoperiti” sau nu, „Pofta buna!” si „S-auzim numai de bine”!
HONOR ET PATRIA! VAE VICTIS!
PRESEDINTELE S.C.M.D.

Col. (r.) dr. Mircea DOGARU

20 august 2015

Col(r) Filip Teodorescu despre ACMRR din SRI si antisecurismul unor copii ai demnitarilor comunisti

VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an V, nr.20, septembrie - noiembrie 2014

AJUNGE!
Interviu cu domnul colonel (r) Filip Teodorescu, preşedintele A.C.M.R.R. – S.R.I
.
PAUL CARPEN: Domnule preşedinte, Statutul Asociaţiei în fruntea căreia vă aflaţi prevede, ca obiectiv al acesteia, apărarea demnităţii şi a onoarei membrilor săi. Recunoscând progresele semnificative făcute în acest domeniu – să nu uităm că am pornit la drum atunci când încă mai reverberau ecourile sintagmei nefericite, „Securişti–terorişti” – fiind deci cu toţii conştienţi de modificările intervenite în percepţia colectivă, nu putem să nu constatăm că, ici-colo, mai izbucneşte vreo frază plină de venin, aşa după cum pe corpul unui organism aflat în însănătoşire după o grea boală, mai răsare câte un furuncul purulent.
Cum calificaţi dumneavoastră drumul parcurs şi situaţia actuală, limitându-ne strict la percepţia societăţii asupra principalei instituţii informative a statului român?
FILIP TEODORESCU: Aţi îmbrăcat întrebarea într-un comentariu destul de larg, ceea ce mă obligă să formulez un răspuns pe măsură.
Voi încerca să abordez, pe rând, problemele pe care le-aţi evocat.
Într-adevăr, Asociaţia noastră s-a constituit în momentele în care îşi făcea efectul propaganda neagră, abil organizată din exterior şi minuţios dirijată în ţară, ani de-a rândul, prin persoane care se autointitulau „vectori de opinie”. Altfel spus, aceştia erau cei care indicau membrilor societăţii cum să gândească, ce opinii au dreptul să formuleze şi să susţină. Această propagandă a fost, în decembrie 1989, absolut aberantă și ticăloasă, producând o adevărată isterie colectivă. Victime ale acestei propagande au fost, în primul rând, persoanele cu o cultură politică limitată, uşor influenţabile, dispuse a se lăsa cu uşurinţă conduse de cel care îşi arogă rolul de lider.
Situaţia a fost excelent rezumată în volumul domnului dr. Florian Banu, cercetător principal în cadrul CNSAS, care scrie: „Naşterea unei adevărate culturi a zvonului a permis forţelor interesate o masivă dezinformare a populaţiei în decembrie 1989. Astfel, de la teroriştii care îşi ascundeau pistoalele în tăvile de colivă cărate de băbuţe evlavioase, până la otrăvirea cu cianură a surselor de apă potabilă din marile oraşe, informaţiile cele mai abracadabrante erau preluate şi răspândite cu nonşalanţă atât de simpli cetăţeni, cât şi de mass-media”.
Referirea la momentul înfiinţării Asociaţiei noastre îmi impune, de asemenea, să subliniez că ea s-a constituit în conformitate cu legea, pe baza unei hotărâri judecătoreşti, obţinând în prealabil toate avizele şi îndeplinind toate celelalte formalităţi necesare. Subliniez aceasta întrucât, nu demult, la o conferinţă publică, atunci când domnul general (r) Vasile Mălureanu, dorind să pună o întrebare simplă, s-a prezentat, aşa după cum este civilizat, cu funcţia sa, aceea de vicepreşedinte al Asociaţiei, cel care îşi asumase rolul de amfitrion al manifestării, domnul Ion Caramitru, a exclamat cu o surprindere bine mimată: „I-auzi, domnule, ăştia sunt organizaţi!”.
Da! Suntem organizaţi. Şi nu suntem puţini! Este bine să se știe aceasta.
Propaganda anti-Securitate a urmărit, în opinia mea, mai multe obiective. În primul rând a stabilit „vinovatul” asupra căruia trebuia să se îndrepte oprobriul public, autorul crimelor şi al distrugerilor provocate în acel sângeros decembrie 1989. De aceea, în perioada iniţială ea a fost susţinută cu atâta înflăcărare de către unii generali şi ofiţeri superiori ai armatei române, cei mai mulţi dintre ei cu studii de specialitate în măreaţa Uniune. Ei eludau astfel propriile răspunderi referitoare la distrugerile și violențele pe care le comiseseră.
O altă categorie de persoane care au aderat la ideile anti-Securitate şi le-au susţinut este reprezentată de cei care, gândind în perspectivă sau deţinând informaţii asupra perspectivei, au ajuns la concluzia că un organ informativ timorat, slăbit, dezorientat, reprezintă o condiţie absolut necesară pentru ca ei să poată ţine sub obroc matrapazlâcurile pe care urmau să le facă. Aceștia pot fi regăsiți astăzi în rândurile profitorilor de pe urma aşa-zisei revoluţii, în rândurile îmbogăţiţilor de război. În mâinile lor s-a strecurat averea colectivă, rod al muncii şi al sacrificiilor unui întreg popor.
Nu putem să nu-i amintim aici şi pe intelectualii1 sau chiar oamenii simpli, gen Dincă „Gogoşarul”, care vedeau unica şansă pentru devenirea lor socială în aderarea la noile idei, din care ei nu puteau vedea însă decât latura distructivă, fără a fi capabili să prezinte şi latura referitoare la noua societate care trebuie construită.
1 Vezi Florin Abraham (citat după Florian Banu – România şi războaiele minţii): „critica ideologiei comuniste a devenit o chestiune de prestigiu social, transformându-se în element principal al mecanismului acceptării sau excluderii din interiorul grupului social al istoricilor”.

Aceştia – dar nu numai ei – au fost vectorii campaniei de ură, de învrăjbire socială. Rolul principal a revenit însă factorului politic.
PAUL CARPEN: Domnule preşedinte, nu putem totuși să nu constatăm că lucrurile au început să se schimbe. Propaganda ostilă unei instituţii menite să obţină informaţii secrete, utile conducerii ţării, s-a diminuat. Oamenii au conştientizat că asemenea instituţii există în orice ţară, că la noi ele au apărut, ca structură de stat, încă de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, că ele sunt absolut necesare şi în România democratică în care trăim.
FILIP TEODORESCU: Sunt multe aspecte de comentat, pornind de la cele ce aţi afirmat acum. Este adevărat că lucrurile se schimbă, că „lungul drum al zilei către noapte” este, pentru noi, lungul drum al adevărului către lumină, către mintea şi sufletul oamenilor. Şi, anticipând concluzia la cele ce voi afirma în continuare, le-aş aminti tuturor celor care au răspândit şi împrăştie şi acum ura fără temei o veche zicere populară: Românul este amarnic atunci când îşi dă seama că a fost înşelat. Şi de răzbunarea lui să-l ferească Dumnezeu pe făptaş. Ţin să subliniez că trezirea oamenilor la realitate, împrăştierea fumului amăgitor al minciunii în spatele căruia s-au clocit marile afaceri de vânzare a ţării este, în primul rând, o consecinţă a lărgirii posibilităţilor de informare ale populaţiei şi de ridicare a nivelului general de înţelegere a realităţilor lumii în care trăim.
Un viciu major al propagandei de dinainte de 1989 a fost acela că se baza pe „linia unică” transmisă de la nivelul conducerii politice prin canalele autorizate, respectiv televiziunea şi presa de partid. Aceasta a fost „calea bătătorită” pe care s-a calat propaganda din timpul evenimentelor din decembrie 1989. De aceea au căpătat atât de rapid credibilitate informaţiile false difuzate atunci prin televiziunea devenită, chipurile, liberă.
Deci meritul principal pentru modificarea percepţiei generale, atât cea asupra evenimentelor din decembrie 1989, cât şi cea asupra oamenilor care au făcut parte din instituţia Securităţii revine populaţiei acestei ţări, care s-a trezit încet-încet la realitate.
Un al doilea factor important pentru schimbarea acestei percepţii îl reprezintă acei ziarişti din presa scrisă şi audiovizuală care au preferat să prezinte adevărul aşa cum au reuşit ei să îl cunoască, fără a aborda linia facilă a conformismului. Viaţa acestora a devenit astfel mai grea, dar ei dovedesc că

verticalitatea şi profesionalismul se situează pe scara valorilor lor pe o treaptă mai înaltă decât aşa-numita corectitudine politică. Exemplul excelentei redactoare care este Monica Ghiurco, a cărei emisiune, „Moştenirea clandestină”, a fost abuziv întreruptă în timpul transmisiei, este ilustrativ în acest sens.
Nu putem subaprecia, în acest context, apariția revistei noastre „Vitralii – Lumini și umbre”, o revistă în care câteva zeci de autori – veterani ai serviciilor de informații, dar nu numai – au prezentat fapte nude, majoritatea referitoare la evenimentele din decembrie 1989, lăsându-i pe cercetătorii istoriei recente să le analizeze, să tragă cuvenitele concluzii, pe care să le împărtășească publicului larg.
Colecția revistei noastre însumează doar 20 de numere, care au la un loc aproape 3000 de pagini. Deși din punct de vedere cantitativ nu s-ar putea spune că am scos la viață un volum mare de informații, revista a reușit să se impună ca o autoritate în materie, a reușit să adune un mare număr de aprecieri pozitive. Acest fapt ne-a determinat să edităm, în urma unei selecții riguroase, volumul „Adevăruri incomode” care, de asemenea, s-a bucurat de frumoase aprecieri din partea publicului. Este de datoria noastră, a Colegiului de redacție, să găsim noi tematici interesante, noi autori dispuși să prezinte publicului larg adevăruri greu de contestat, oricât de incomode s-ar dovedi acestea pentru unii. Succesele obținute trebuie dezvoltate, iar pentru dificultățile întâmpinate să stabilim împreună modalități prin care să evităm repetarea lor.
PAUL CARPEN: Și totuși, domnule președinte, analizând noua percepție generală, recunoscând modificarea acesteia în sens pozitiv, nu putem să nu luăm notă de faptul că unii politicieni, unii ziariști folosesc cu sens peiorativ cuvântul „securist”. Ba unii au inventat și un adjectiv: „securistic”. Sigur, de la „fotbalist” putem deriva adjectivul „fotbalistic” și să spunem „un excelent spectacol fotbalistic”; de la „artist” putem forma adjectivul „artistic” și să vorbim, de exemplu, despre „calitățile artistice” ale unei lucrări. Dar nu putem spune, în niciun caz, „tractoristic, farmacistic sau infanteristic ori cavaleristic”. Iar cei care fac, totuși, așa ceva nu pot fi altfel decât ridicoli. Așa stau lucrurile și cu termenul „securistic”. Cine vrea să dovedească faptul că nu stăpânește limba română este liber să se facă de râs în continuare.

FILIP TEODORESCU: Am remarcat și eu aspectul la care ați făcut referire. Cred că, în bună măsură, cei care încearcă acum – și repet: acum – să resuscite și să întrețină pe această cale atmosfera de ură de acum 25 de ani sunt aceleași persoane care au generat această atmosferă, angajându-se în acea propagandă mincinoasă pe care o cunoaștem cu toții. Pe undeva, ei parcă încearcă să își dea singuri dreptate, spunând „Ei, nu au existat ei securiști-teroriști, nu au existat gorilele teroriste, nu au existat nici indivizii care trăgeau din toate pozițiile, dar iată că am descoperit securiști torționari. Așa că trebuie să îi urâm pe acești oameni, să-i ostracizăm! Pentru că sunt răi”.
Promotorii acestei linii consideră că nu au nevoie de nicio argumentație logică. Dânșii fac o simplă translație: Au fost penitenciarele, ca și DSS, în structura Ministerului de Interne? Au fost. S-au comis acolo, într-o anumită perioadă, fapte nedemne? S-au comis! Atunci, pe această linie de gândire, și toți cei care au lucrat în DSS au încălcat drepturile omului, sunt torționari! Indiferent de domeniul în care au activat.
Nu poate să existe o prostie mai mare decât aceea de a pleda în favoarea pedepsei colective pentru culpe individuale. Dar iată că mai sunt și asemenea voci. Sau, mai bine spus, încă mai sunt și asemenea voci.
Astfel se explică, în opinia mea, lucrurile: Observând diminuarea drastică a credibilității pe care o avea, în opinia publică, susținerea „securiști-teroriști”, cei care au primit misiunea (de la cine oare?) de a decredibiliza serviciul național de informații atacând Securitatea încearcă să inducă o confuzie în percepția publică. Ei încearcă să pună semnul egalității între ofițerul de informații și gardienii închisorilor. Și fac aceasta vânturând sintagma „securiști-torționari”.
PAUL CARPEN: Nu pot să nu mă întreb – și să vă întreb – cum de mai este posibil așa ceva? Când orice om cu o cultură medie știe că instituții menite să apere statul, comunitatea, există în toate țările lumii. Că ele furnizează conducerii politice informații secrete pe baza cărora să poată fi luate decizii corecte, că arma lor este stiloul și nu pistolul, că preocuparea lor majoră este reprezentată de spioni, de trădători, de cei care atentează la pacea și liniștea socială.
FILIP TEODORESCU: Îmi amintesc că în timpul procesului care a fost intentat „lotului Timișoara”, judecătorul mi-a adresat o întrebare legată de armele folosite de Securitate în acele zile și nopți de teroare din decembrie 1989. I-am

răspuns, cu tot respectul, că ofițerii de Securitate nu pot avea nimic în comun cu folosirea armamentului, pentru că arma noastră este pixul nu pistolul.
Începând cu decembrie 1989 am „beneficiat” de posibilitatea de a cunoaște, din interior, sistemul penitenciar din România. Nu sunt amintiri câtuși de puțin plăcute, dar nu am nimic cu cei care își desfășoară activitatea în sistemul penitenciar. Dacă nu ar fi fost nevoie de închisori, ele ar fi fost desființate.
Cred însă că penitenciarele ar trebui să fie pregătite să primească un număr mare de „chiriași” din rândul celor care în decurs de 25 de ani au distrus economia țării, iar ei au devenit miliardari din salariul pe care l-au primit în calitate de bugetari harnici. Sunt convins că nația română are capacitatea de a scăpa de politicianismul ieftin în exprimare, dar foarte scump pentru economia țării. Aceasta ar fi tema asupra căreia ar trebui să insiste formatorii de opinie cinstiți, care au permanent în vedere interesul național, șansa de supraviețuire a acestui popor român.
Revenind la întrebarea dumneavoastră, răspunsul este simplu. Ignoranța este solul fertil pe care se prinde și se dezvoltă propaganda mincinoasă. Apoi: o minciună repetată cu insistență, mai ales atunci când emană de la persoane deținând un rang social înalt, sfârșește prin a fi crezută. În fine, comoditatea în gândire a unora îi face să accepte soluțiile cele mai simple sau, mai bine zis, simplificatoare.
PAUL CARPEN: Cum vedeți perspectiva?
FILIP TEODORESCU: Am arătat deja că oamenii descoperă, într-o măsură tot mai mare, adevărul. Am subliniat rolul pozitiv al gazetarilor corecți. Treptat-treptat se dezvoltă o cultură de securitate, acțiune la realizarea căreia contribuie numeroșți factori. Inclusiv revista noastră, „Vitralii – Lumini și umbre”. Cred că de acum înainte va fi necesar să ne expunem cu mai multă hotărâre punctele de vedere. Afirm aceasta pentru că prea am tăcut multă vreme. Și atunci mistificatorii adevărului au prins curaj. Ne-am gândit că nu merită a fi băgați în seamă. Dar, pe bună dreptate, un coleg ne atrăgea atenția că tăcerea poate fi interpretată drept acceptare.
Vom continua prezentarea realităților, dar va fi poate necesară o abordare mai directă, mai explicită. Iată un exemplu: ca să părăsească garnizoana (orașul) în care lucra, ofițerul nostru trebuia să facă un raport scris, menționând unde se duce, la ce oră pleacă, la ce oră se va întoarce, raport care trebuia aprobat. Despre deplasări în străinătate, cu excepția acelei deschideri timide realizate pe vremea cât la conducerea Securității s-a aflat marele om Ion Stănescu, nici nu era vorba. Cealaltă față a monezii ni-i arată pe cei care, de douăzeci și ceva de ani, plâng pe orice umăr găsit disponibil, povestind cât de oprimați și de încorsetați erau ei, dar care hălăduiau prin Europa și America cu titlu personal sau cu însărcinări fantomă primite pe linie de partid. Nu aș dori să fac nominalizări, pentru că lista ar fi prea lungă.
O altă situație asupra căreia va trebui să ne îndreptăm atenția este aceea a acuzațiilor formulate „după ureche” sau „din auzite”. Așa după cum am mai spus, faptul că CNSAS a pus la dispoziția publicului larg documente esențiale privind activitatea Securității ne-a determinat să salutăm această componentă a activității sale. Cine ține neapărat să scrie ori să vorbească despre Securitate să citească mai întâi acele culegeri de texte.
Pentru că, iată, tineri care în vara lui 1989 ieșeau la joacă în pantaloni scurți sau participau cu entuziasm la activitățile pionerești, vin acum, încruntați și încrâncenați, și rostesc fraze acuzatoare, sentințe grave despre stări de fapt pe care nu au avut posibilitatea să le cunoască direct.
Că un loc de frunte printre aceștia îl dețin copiii unor demnitari ai regimului comunist este o circumstanță agravantă și deloc întâmplătoare.
Tuturor celor care consideră profitabilă pentru cariera lor abordarea unei asemenea linii de conduită, le adresez un singur cuvânt:
AJUNGE!

Un produs Blogger.

 

© 2013 huhurez.com. All rights resevered. Designed by Templateism

Back To Top