12 aprilie 2014

Adăugat în:

Tacerea "curajosului" cpt. Observator despre legea pensiilor militare

Un scrib al Observatorului Militar i-a luat in tastatura pe rezervistii care își mai  exprima opiniile pe Internet despre soarta Ostirii Romane.
Nu știu cât de utile mai sunt pentru activi carcotelile rezervistilor, ca sa păstrăm calificativul  dat de Ziarul  Observator, dar, in mod sigur, cele despre necesitatea adoptării unei legi a pensiilor militare sunt mai folositoare pentru activi decât pentru "fricosii" care le aduc permanent in atenția instituțiilor militare.
Au curajul, cei care l-au girat pe domnul căpitan, sa susțină in ziar o campanie de presa in favoarea adoptării legii pensiilor militare ? Ca sa dovedească rezervistilor ca ei nu sunt niște iepuri fricosi.
Are curajul domnul căpitan sa-si dea demisia decât sa suporte umilinta de a primi o pensie mai civila decât a unui iepure rezervist recalculat/revizuit, dacă nu se adopta legea pensiilor militare? 
Domnia sa e băiat tanar. Potrivit Legii 263/2010 va beneficia de pensie pentru limita de vârsta la 60 de ani, calculata la stagiul de 30 de ani. In condițiile in care raportul dintre solde si salariul mediu pe economie va rămâne relativ constant si peste 15 ani, punctajul sau de pensie va reprezenta 5/6 din punctajul unui rezervist fricos, calculat potrivit L 119/2010. Adică la fiecare 60 de puncte anuale va pierde câte un punct de pensie fata de un actual rezervist cu o cariera asemănătoare.
*.                *.                       *

In Observatorul Militar din  2 aprilie  capitanul  Bogdan Oproiu publica un articol, intitulat ”CURAJUL IEPURELUI”  referitor parerile exprimate de catre militarii in rezerva  in mediul online, referitor la starea Armatei Romane. 

CURAJUL IEPURELUI
capitan Bogdan OPROIU

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la curaj, am in vedere atitudinea onesta care te face sa tii piept unui pericol, indiferent de urmari, care te face sa sari in flacari pentru a salva un om, pentru ca stii ca asta este ceea ce trebuie sa faci. Cu o oarecare varietate de posibilitati. Insa, cu siguranta, nu mi se pare curaj carcoteala cu orice pret, opinia exprimata din strafundul fiintei si cu toata puterea glasului exersat la comanda, dar abia atunci cand cele spuse nu mai pot afecta, in niciun fel, binele, linistea, comoditatea sau cariera emitatorului.
Vad tot mai des – si nu stiu daca mi se datoreaza sau daca si pentru asta au nevoie de curaj de la altii si, de aceea, apar tot mai multi, pe rand – militari in rezerva care-si exprima parerea in mediul online, pe Facebook, cu privire la starea „dezolanta”, spun ei, a armatei de acum. De la inzestrare la pregatire, la curaj, la daruire, la par de pe cap, nimic nu le convine unor rezervisti la cei care poarta  inca uniforma militara. Ei par sa detina monopolul stiintei militare (nu ca ar fi fost vreodata solicitati sa o puna in aplicare in alta parte decat in fata vecinilor de bloc!), al patriotismului (declarat direct, cum altfel, cu mana pe inima!), al datoriei (desi ii aplauda – daca nu sunt chiar co-acuzatori – pe cei care sustin ca militarii romani care si-au facut datoria in teatrele de operatii sunt mercenari), al intelepciunii (de obicei, exprimata vehement prin referiri grobiene la personalitati care nu intra in scurta lor lista de
aprecieri). Ei scriu pe oriunde ca NATO este o chestie invechita, ca armata trebuia sa ramana aceeasi ca in 1989, pentru ca astfel nu ne-am teme vreodata de rusi si ca armata ar trebui sa-si cumpere odata avioanele alea, nu sa mai zboare cu gioarsele pe care le are acum in dotare. Ei sunt aceiasi care n-au cracnit cand unitatile li s-au desfiintat, care n-au spus nimic cand bugetul destinat inzestrarii a scazut dramatic si care nu s-au lamentat, decat, poate, in fata oglinzii, la baie, cu lumina stinsa ca sa fie siguri ca nu-i vede cineva, atunci cand statutul militarilor a ajuns in societate o replica amuzanta. Niciunul din ei nu si-a dat demisia de onoare pentru ca nedreptatile i-ar fi ajuns la os. Au ezitat sa-i spuna reporterului dornic sa le afle punctele de vedere: „Da, asta este problema uriasa din unitatea mea si vreau sa fiu citat ca atare!”. S-au multumit sa carteasca, sa scuipe in urma atunci cand erau siguri ca nu vo fi vazuti, sa-si
continue cariera, oricum era ea. Acum insa sunt nemultumiti. Acum isi dau seama, de parca s-ar fi intors dupa o lunga calatorie in tara minunilor, care sunt problemele armatei si simt nevoia sa le impartaseasca nestiutorilor. De fapt, se alatura ca niste trompete ruginite orchestrei ignorantilor, pentru ca nu merita sa le spun rauvoitori, care vorbesc doar pentru ca, nu-i asa, iti trebuie curaj sa spui lucrurilor pe nume. Oricum, nu uitati ca, indiferent cum ar fi ea, armata aceasta se va lupta pentru tara si intotdeauna moralul va fi o arma redutabila! 

5 comments:

mega2005 spunea...

Domnul capitan sa ne spuna si noua cum a "accesat" institutia militara,...pe filiera directa sau indirecta???
Si sa ne mai spuna inclusiv cum a ajuns sa "presteze" la anii domniei sale,..nu mai zic de pregatire,...taman la Observatorul Militar, cand majoritatea colegilor dumnealui trudesc, probabil, pe la unitati...acelea care au mai ramas.
Cred ca era ultimul dintre autorii de articole ai ziarului care ar fi avut autoritatea profesionala si mai ales morala sa incheie cu acea concluzie "adanca" articolul sau de doi bani.

Huhurez spunea...

Daca a terninat ziaristica e clar ca a fost incadrat direct.
Tot e bine ca nu ne-a numit si comunistih, asa cum o fac unii militari-militari natoisti.

Vasile Trubaduru spunea...

Ar face bine capitanul ajuns ziarist sa-si dea cu parerea despre prietenii si familia lui,nu despre cei care am dus greul in situatii putin comparabile cu cele de azi.Sa nu blameze nejustificat pe cei cu grade mai mari ca nu se stie daca el va prinde u8n asemenea grad.Cand eram cdt de mu aveam cele mai multe abonamente la Obs.militar,dar erau ziaristi,pe unii ii mai vad pe Facebook.Te poti corecta!!!

GYGY spunea...

Nu va este clar? Indirect....deci are un stapan mare la capatul lantului, ceea ce l-a facut un iepure curajos. Se poate compara acest iepuras cu lt Gheorghe? Doar intreb...

nicolae spunea...

Cu curaj...Si eu imi aduc aminte... la o sedinta de bilant, din partea Ministerului a venit in unitate un mare domn general. Dupa ce a ascultat bilantul si plangerile noastre referitoare la lipsuri, Marele Domn General s-a ridicat, si-a dres glasul si a intrebat pentru ce ne trebuie tehnica, echipament, armament, etc.... Cine ne ataca? Un domn maior a cerut sfios sa spuna cateva cuvinte, D.M. General s-a oprit si i-a permis sa-si spuna parerea. Maiorul l-a intrebat simplu... daca urmam logica exprimata de dv. va intreb ce mai cautati prin Armata? Daca tot nu ne ataca nimeni? D.M. General nu a raspuns, a plecat fara sa serbeze evenimentul. Maiorul, fara sa fie cel mai curajos, si-a terminat misiunea, a iesit la pensie cu gradul de colonel si suporta mojiciile urmasilor Domnului Mare General. Domnul capitan ar trebui sa se instruiasca si sa fie in stare sa-si indeplinesca misiunea, nu sa atace oameni care si-au facut datoria si privesc cu disperare cum isi fac auzit cuvantul slugile politice din Armata.