Facem o rapidă analiză a Comunicatului referitoare numai la actualizarea pensiei de serviciu pentru magistrați, pentru a pune in evidență cât de diferit a cântărit CCR in sutele de decizii prin care a decis că eliminarea actualizării pensiilor militare, și incă prin Ordonanță de urgență fără avizul Consiliului Legislativ, este constituțională. Pentru militarii cu pensii in plată și pentru militarii in activitate la data de 07 08 2017, când a intrat in vigoare OUG nr. 59/2017, nu a contat că au pierdut un element consolidat al statutului lor cand au intrat in profesie.
Analizând numai Comunicatul CCR, rezultă, per a contrario, că eliminarea actualizării pensiei in raport cu indemnizatia de incadrare a magistraților in activitate pentru cei aflați deia in activitate la data intrării in vigoare a legii ar fi fost neconstituțională.
Decizia CCR nr. 467/2023 a declarat neconstituționaă dispoziția legală care stabilea inlocuirea actualizării la nivelul indemnizațiilor activilor cu indicele de inflație și pentru magistrații aflați in funcție la data intrării in vigoare a noii legi.. Cu atât mai neconstituțională ar fi fost eliminarea definitivă a actualizării pensiilor pentru magistrații aflați in activitate sau pentru cei aflați deja in pensie.
Pentru a ințelege de ce CCR a decis că noua lege este constituțională, chiar dacă a eliminat actualizarea indemnizațiilor pentru viitorii magistrați, să citim paragraful 157 din Decizia CCR nr. 476/2023.
Din Decizia nr 476/2023:
157. Curtea mai reține că art.I pct.6 din lege înlocuiește actualizarea pensiei de serviciu în raport cu indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru judecătorii sau procurorii în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad profesional, cu actualizarea să în funcție de indicele de inflație. Această reglementare urmează a se aplica în corelare cu art.XIII alin.(5) și (6) din lege, ceea ce generează, ca și în privința eliminării bonificației de 1% anterior analizată, aceleași probleme de constituționalitate raportat la art.1 alin.(5) din Constituție. Mai mult, Curtea reține, că, din perspectiva securității juridice în cadrul sistemului judiciar, art.I pct.6 din lege aduce în discuție o lipsă de previzibilitate a statutului juridic al persoanelor care, la data intrării în vigoare a legii, fac parte din sistemul justiției. Aceste persoane pierd un element al statutului lor consolidat la data intrării în profesie. Prin urmare, legiuitorul trebuie să facă diferența între persoanele deja aflate în structura sistemului judiciar și cele care încă nu au accesat acest sistem la data intrării în vigoare a legii. Dacă în primul caz o reglementare precum cea analizată nu poate fi acceptată, în cel de-al doilea caz, legiuitorul are o marjă de apreciere tocmai pentru că persoana va fi capabilă să previzioneze parcursul său profesional, precum și drepturile care decurg din acesta, încă de la momentul intrării în profesie. Prin urmare, art.I pct.6 și art.XIII alin.(5) și (6) încalcă art.1 alin.(5) din Constituție, în componenta sa de securitate juridică și calitate a legii, prin raportare la art.124 alin.(3) din Constituție în privința celor care fac parte din sistemul justiției, la data intrării în vigoare a legii.