Generalii care au influențat Consiliul de Coroană in iunie 1940 să accepte ultimatumul sovietic pentru cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord

 Invățătură:

Niciodată nu se acceptă cedarea din teritoriul național fără luptă. 

Alta ar fi fost soarta României la Pacea de după Al II-lea Război Mondial, dacă Romania opunea rezistență, ca Finlanda, in fața URSS. 

General de Corp de Armata ilcușu Ioan, Ministru de Razboi (Minister of War) 21.09.1939-04.07.1940.

Nascut la Rașinari, jud Sibiu, ofițer in armata imperială austriacă până in 1918, a făcut parte din delegația care a dus Declarația de Unire de la Alba Iulia la București.

În Consiliul de Coroană din 27-28 iunie 1940, Ministrul de Război, generalul Ioan Ilcuș, a votat pentru acceptarea ultimatumului sovietic, susținând că armata, deși pregătită, nu putea rezista unui război pe două fronturi și trebuia să se conformeze situației impuse de Axei. El a considerat că România nu avea de ales și trebuia să evite un conflict de proporții care ar fi dus la distrugerea țării, acceptând o „retragere” în loc de „cedare”. 

• Poziția lui Ilcuș: A fost unul dintre cei 20 de votanți pentru acceptarea ultimatumului, alături de premierul Gheorghe Tătărescu și Marele Stat Major, considerând că se impune o decizie pragmatică, deși dureroasă, pentru a salva restul țării.

General de divizie adjutant si inspector de armata Florea Tenescu, Sef al Marelui Stat Major, 01.02.1939-23.08.1940

Născut la Turnu Măgurele la 01 aprilie  1884Î

In cadrul Consiliului de Coroană din 27 iunie 1940, Mareșalul Constantin Prezan a citit un raport militar (semnat și de Generalul Florea Țenescu, șeful Marelui Stat Major), care sublinia că Armata Română nu era pregătită să reziste unui atac sovietic, propunând cedarea teritoriilor din est (Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herța) pentru a evita un dezastru militar, o poziție susținută de mulți participanți. 

• Contextul: Uniunea Sovietică a ultimatumat România să cedeze teritoriile, iar Țenescu a avertizat că armata, deși rezistentă, nu ar fi făcut față invaziei.
• Poziția lui Țenescu: A raportat că pregătirea nu era completă și că rezistența ar fi dus la o pierdere imensă de vieți și resurse, fără șanse de succes.
• Decizia: Concluzia generală, susținută de Țenescu, a fost că trebuie acceptată retrocedarea teritoriilor pentru a salva restul țării de la o distrugere totală. 

Ambii generali au fost trecuți in rezervă in septembrie 1940 de Ion Antonescu, șeful Guvernului militaro-legionar, instalat la 06 09 1940.