Instanța a respins exceptia lipsei de intreres a reclamantului de a mai formula o asemenea acțiune după data de 31 01 2025, excepție formulată de CPS a SRI.
In general, efectele retroactive ale deciziilor CCR privesc numai cauzele introduse in instantă până la data publicării deciziilor in Monitorul Oficial. Actiunile in despăgubire formulate după publicarea deciziilor CCR in MO sunt respinse ca tardive.
In privința efectelor, Decizia nr. 724/2024 introduce o formulare nouă, in sensul că repararea prejudiciului patrimonial cauzat beneficiarilor pensiilor de serviciu aflate în plată se va realiza ex officio, indiferent dacă aceştia au promovat sau nu o acţiune în justiţie, începând cu data introducerii impozitului progresiv în fondul activ al legislaţiei, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2024.
Interpretarea logică a noii formulări este că dreptul la acțiune pentru recuperarea prejudiciului creat de textul neconstituțional din Legea nr, 282/2023, referitor la impozitul progresiv din pensiile de sewrviciu și militare, se poate exercita, in termenul legal de prescripție, și după data de 31 ianuarie 2025.
In lipsa unei legi sau a unei hotărâri judecătorești, Casele de Pensii nu pot restitui impozitul progresiv retinut in perioada 01. 01. 2024-31 01 2025.
nr. 5994/2025 din 25.07.2025 pronunțată de Tribunalul București, cod RJ ggd83578d (https://www.rejust.ro/juris/ggd83578d)
Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:2025:006.######
Dosar nr. ####/3/2025
#######
TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINŢA CIVILĂ Nr. ####/2025
ŞEDINŢA ####### DE LA 25.07.2025
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul ###### #####, în contradictoriu cu pârâta #### DE PENSII SECTORIALĂ A SERVICIULUI ##### DE INFORMAŢII, având ca obiect pretentii- impozit.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din 15.07.2025 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 25.07.2025, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, la data de 10.03.2025, sub nr. ####/3/2025, reclamantul ###### ##### în contradictoriu cu pârâta #### DE PENSII SECTORIALĂ A SERVICIULUI ##### DE INFORMAȚII a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună: obligarea pârâtei la repararea prejudiciului patrimonial cauzat acestuia ca beneficiar al pensiei de serviciu, prin aplicarea impozitării progresive, respectiv prin aplicarea unor cote de impozitare de 15% și 20% pe anumite segmente de pensie, începând cu data introducerii impozitului progresiv, respectiv 1 ianuarie 2024; obligarea pârâtei la restituirea sumelor de pensie oprite conform art. 101 din Legea nr. 227/2015, declarat neconstituțional conform Deciziei nr. ###/19.12.2024; restituirea să cuprindă sumele oprite începând cu 01.01.2014, data publicării în Monitorul Oficial a deciziei menționate, actualizate cu rata inflației la care să se adauge dobânda legală.
În fapt, reclamatul a arătat că art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal a fost declarat neconstituțional conform Deciziei nr. ###/19.12.2024, iar în Decizie la art. 110 se prevede: ”repararea prejudiciului patrimonial cauzat beneficiarilor pensiilor de serviciu aflate în plată se va realiza ex officio, indiferent dacă aceștia au promovat sau nu acțiune în justiție, începând cu data introducerii impozitului progresiv în fondul activ al legislației, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2024”.
A arătat reclamatul că urmare a impozitării progresive, în primele 9 luni ale anului 2024 i-a fost oprit un impozit de 1577 lei în loc de 988 lei, iar în următoarele 4 luni 1.477 lei în loc de 88 lei.
În drept, reclamantul a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 724/19.12.2024.
În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 07.05.2025 pârâta #### DE PENSII SECTORIALĂ A SERVICIULUI ##### DE INFORMAȚII a depus întâmpinare prin care a invocat excepția conexității, excepția inadmisibilității pentru lipsa interesului legitim, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția conexității pârâta a menționat că pe rolul Tribunalului București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este înregistrat dosarul nr. #####/3/2024 ce are ca obiect pretenții impozit și apreciază că sunt întrunite condițiile conexității: două litigii distincte, în care sunt aceleași părți și ale căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură, ambele se află în soluționare pe rolul Tribunalului București, în primă instanță.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa interesului legitim a arătat că raportat la Decizia nr. ### din 19.12.2024 în prezent nu mai subzistă interesul legitim.
Pe fondul cauzei a arătat că referitor la modul de calcul al impozitului asupra pensiei reclamantului, au fost respectate prevederile art. 101 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la acea dată, dar şi precizările Ministerului Finanţelor, Direcţia Generală de Legislaţie Fiscală şi Reglementări Vamale şi Contabile, acordate în colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi #### Naţională de Pensii Publice.
În concret, elementele avute în vedere la calcularea impozitului pe venitul din pensia reclamantului sunt:
cuantumul pensiei brute din data de 01.01.2024, în suma de 11.882 lei;
câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2024, în sumă de 7.567 lei, stabilit conform art. 19 din Legea nr. 422/2023 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2024;
câştigul salarial mediu net, în sumă de 4.426 lei, stabilit potrivit art. 101 alin. (3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin deducerea din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2024 a contribuţiilor individuale aferente, calculate astfel:
- contribuţie de asigurări sociale - 7.567 lei x 25% = 1.892 lei;
- contribuţie de asigurări de sănătate - 7.567 lei x 10%=757 lei;
- impozit pe venit - (7.567 lei - 1.892 lei - 757 lei) x 10% = 492 lei.
Astfel, procedura de calcul aplicată pentru impozitarea pensiei reclamantului, conform prevederilor normative şi îndrumărilor comunicate de către Ministerul Finanţelor, este următoarea:
(i) s-a aplicat procentul de 10% pentru partea mai mică decât nivelul câştigului salarial mediu net: (4.426 lei - 2.000 lei) x 10% = 243 lei;
(ii) s-a aplicat procentul de 15% pentru partea cuprinsă între nivelul câştigului salarial mediu net şi nivelul câştigului salarial mediu brut: (7.567 lei - 4.426 lei) x 15% = 471 lei;
(iii) s-a aplicat procentul de 20% pentru partea ce depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut: (11.882 lei - 7.567 lei) x 20% = 863 lei.
Astfel, impozitul pe pensie calculat, reţinut şi virat începând cu luna ianuarie 2024 este în sumă de 1.577 lei, rezultând o pensie netă în cuantum de 10.305 lei.
Or, având în vedere faptul că decizia nr. ### din 19.12.2024 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial al României, se desprinde fără echivoc concluzia că în prezent nu mai subzistă interesul legitim în promovarea cererii de chemare în judecată - condiţie de admisibilitate a acţiunii.
În ceea ce privește actualizarea sumelor cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare a arătat că nu suntem în situaţia de neexecutare a obligaţiei sau de neexecutare la timp a obligaţiei, întrucât instituţia a adoptat conduita la care a fost obligată prin Legea nr. 282/2023 în materia impozitării pensiilor.
Acordarea dobânzii legale putea fi impusă pentru cel mult neplata la scadenţă a unei sume datorate şi numai de la data scadenţei, însă în speţă nu este împlinit un termen scadent reţinerile fiind făcute în temeiul unui act normativ în vigoare.
Prin urmare este inadmisibilă solicitarea de acordare a daunelor începând cu data de 01.01.2024 operând prezumţia de legalitate a actului normativ.
Totodată, dobânda legală presupune întrunirea condiţiei de neîndeplinire a unei obligaţii la scadenţă, echivalentă cu întârzierea în executarea acesteia iar în speţă această condiţie pentru acordarea dobânzii nu este îndeplinită, neexistând o întârziere în executarea obligaţiei.
În drept, pârâta a invocat Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă; Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 282/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal precum şi toate celelalte dispoziţii legale menţionate în cuprinsul întâmpinării.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 15.07.2025 a respins ca nefiind întemeiate excepțiile invocate de pârâtă, respectiv excepția conexității și excepția inadmisibilității.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviinţat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, Tribunalul reține următoarele:
În fapt, prin Decizia nr. ##### din 30.07.2010, reclamantul ###### ##### a fost înscris la pensie în temeiul art. 53 alin. 1 din Legea nr. 164/2001, fiindu-i stabilit, începând cu data de 01.06.2010, un cuantum al pensiei de 4.458 lei brut (f. 6).
În speță, reclamantul ###### ##### a invocat faptul că, începând cu luna ianuarie 2024, cuantumul pensiei sale a fost redus, prin aplicarea cotelor de impozitare suplimentare, potrivit art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în M. OF. nr. 950 din 20 octombrie 2023.
Instanța reține că, potrivit art. 101 alin. (1) și (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin art. XVIII din Legea nr. 282/2023, în vigoare de la data de 01.01.2024: „(1) Orice plătitor de venituri din pensii are obligația de a calcula lunar impozitul, potrivit prevederilor prezentului articol, la data efectuării plății pensiei, de a-l reține și de a-l plăti la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei. impozitul reținut este impozit final. (2) impozitul lunar se determină de fiecare plătitor de venit din pensii, astfel: a) pentru venitul lunar din pensii determinat ca urmare a aplicării principiului contributivității, indiferent de nivelul acestuia, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 2.000 de lei, se aplică o cotă de impunere de 10%; b) pentru venitul lunar din pensii care are atât componentă contributivă, cât și componentă necontributivă, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 2.000 de lei, pentru partea contributivă se aplică dispozițiile lit. a), respectiv o cotă de impunere de 10%, iar pentru partea necontributivă se aplică progresiv următoarele cote de impunere: (i) 10%, pentru partea mai mică decât nivelul câștigului salarial mediu net sau egală cu acesta; (ii) 15%, pentru partea cuprinsă între nivelul câștigului salarial mediu net și nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat sau egală cu acesta; (iii) 20%, pentru partea ce depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat; c) pentru venitul lunar din pensii care are doar componentă necontributivă, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 2.000 de lei, se aplică progresiv următoarele cote de impunere: (i) 10%, pentru partea mai mică decât nivelul câștigului salarial mediu net sau egală cu acesta; (ii) 15%, pentru partea cuprinsă între nivelul câștigului salarial mediu net și nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat sau egală cu acesta; (iii) 20%, pentru partea ce depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. (3) Determinarea câștigului salarial mediu net prevăzut în prezentul articol se stabilește prin deducerea din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat a contribuțiilor sociale obligatorii prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) și b) și a impozitului pe venit.”
Anterior modificării art. 101 din Codul fiscal prin Legea nr. 282/2023, reclamantului i se reținea un impozit calculat prin aplicarea cotei de impunere de 10% asupra venitului impozabil lunar din pensii, stabilit prin deducerea din venitul din pensie a sumei neimpozabile lunare de 2.000 lei și, după caz, a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorată.
La data de 05.09.2024, dispozițiile art. 101 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal au fost modificate prin Legea nr. 244/2024 pentru modificarea alin. (1) al art. 100 din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal și stabilirea unor măsuri fiscale, în sensul măririi plafonului de venit neimpozabil lunar de la 2.000 lei la 3.000 lei.
Prin Decizia nr. ###/19.12.2024, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituționalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi a constatat că dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt neconstituţionale.
În considerentele deciziei, Curtea Constituţională a reținut că:
„83. Din această perspectivă, aplicând în cauza dedusă judecăţii considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, Curtea constată că dispoziţiile criticate cuprind reglementări insuficient elaborate şi lipsite de precizie şi previzibilitate. Astfel, în ceea ce priveşte veniturile din pensii care au o parte contributivă şi o parte necontributivă, categorie reprezentată de pensiile de serviciu, Curtea observă că, actele normative din acest domeniu reglementează cuantumul pensiei de serviciu în funcţie de o cotă procentuală raportată la venitul obţinut pe o anumită perioadă, respectiv un anumit număr de luni calendaristice. Or, textul de lege criticat nu precizează partea contributivă avută în vedere la determinarea impozitului, respectiv - cea determinată prin raportare la întreaga perioadă contributivă, sau doar la lunile calendaristice valorificate pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei de serviciu. O asemenea inconsistenţă normativă reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.
84. De asemenea, tot pentru categoria pensiilor de serviciu, Curtea constată că reglementarea criticată face trimitere la două repere în vederea stabilirii bazei impozabile: nivelul câştigului salarial mediu net şi nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. În ceea ce priveşte cel de-al doilea indicator, Curtea reţine că acesta este stabilit anual, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, pe baza datelor statistice calculate şi publicate de Institutul Naţional de Statistică. În ceea ce priveşte primul indicator, Curtea observă că textul criticat se referă la câştigul salarial mediu net, cu precizarea unei modalităţi de calcul care face trimitere la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, ceea ce face ca şi acest indicator să fie variabil. Or, din moment ce indicatorii nu sunt constanţi, iar valoarea lor se stabileşte anual, odată cu adoptarea legii bugetului de stat pe anul respectiv, se creează premisele unei recalculări anuale a pensiei de serviciu aflate în plată, prin raportare la fiecare nou nivel al câştigului salarial mediu brut şi al câştigului salarial mediu net. O asemenea reglementare este lipsită de previzibilitate întrucât supune calculul pensiei de serviciu unei permanente fluctuaţii în funcţie de cei doi indicatori. În consecinţă, această modalitate de calcul reprezintă o măsură care echivalează cu o diminuare a bazei de calcul, ceea ce este neconstituţional prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală.
85. Totodată, Curtea reaminteşte că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că principiul constituţional al previzibilităţii legii are o semnificaţie aparte în materie fiscală, unde regulile sunt tehnice şi complexe şi se adresează contribuabililor nespecialiști. Raporturile de drept fiscal sunt consacrate la nivel constituţional de art. 56, intitulat Contribuţii financiare, care prevede următoarele: "(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale". De asemenea, art. 139 alin. (1) din Constituţie prevede că "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Cu alte cuvinte, obligaţia cetăţenilor de a contribui la cheltuielile publice trebuie să se realizeze numai în cadrul unui sistem legal de impuneri, care să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Normele constituţionale, atunci când fac referire la "sistemul legal de impuneri" şi la stabilirea veniturilor la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat "numai prin lege", generează în sarcina statului nu numai obligaţia de a stabili un sistem care să ţină seama de realitatea specifică a contribuabililor, pe de o parte, şi de nevoile statului, adică de dimensiunile cheltuielilor publice, pe de altă parte, ci şi obligaţia ca acest sistem să se fundamenteze pe lege, deci pe un cadru legislativ riguros reglementat, clar şi coerent, care să asigure previzibilitate atât pentru contribuabil, cât şi pentru stat. Dreptul legiuitorului de a reglementa formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, astfel cum rezultă din prevederile constituţionale, nu este unul absolut, ci este supus exigenţelor constituţionale referitoare la principiul legalităţii şi securității raporturilor juridice fiscale, în componenta privind calitatea normelor edictate. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 3 din Codul fiscal, unul dintre principiile fiscalităţii este cel referitor la certitudinea impunerii [art. 3 lit. b)] care vizează "elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine [...]" (Decizia nr. ### din 15 decembrie 2020, precitată, paragraful 89).
86. Or, textul de lege criticat prevede o bază impozabilă a cărei modalitate de calcul, aşa cum s-a arătat mai sus, este incertă şi insuficient reglementată, ceea ce este contrar prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie în coroborare cu cele ale art. 56 alin. (2) şi ale art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală. Pensiile au o anumită bază de calcul stabilită de legiuitor, ceea ce determină clasificarea acestora în pensii acordate pe baza principiului contributivităţii şi pensii de serviciu, însă, în ceea ce priveşte baza de impozitare a pensiilor de serviciu, aceasta nu poate fi o măsură care să echivaleze cu o diminuare a bazei de calcul al acestora, întrucât se încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.
De asemenea, a reţinut Curtea Constituţională că „în cazul pensiilor militare nu există componenta contributivă, iar întregul cuantum al pensiei se plăteşte de la bugetul de stat (Decizia nr. ### din 15 decembrie 2020, paragraful 118), ceea ce înseamnă că instituirea impozitului progresiv reglementat de art. 101 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal are în vedere această categorie de pensii.
96. ##### în vedere faptul că textul de lege ante referit face trimitere la cei doi indicatori analizaţi mai sus, nivelul câştigului salarial mediu net şi nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, Curtea constată că şi această modalitate de calcul este neconstituţională, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie”.
Cu privire la această categorie de pensionari, Curtea a reţinut că: „având în vedere faptul că, în actualul context legislativ, pensiile militare sunt suportate integral de la bugetul de stat, Curtea reţine că acestea intră sub incidenţa dreptului la pensie garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţie. O interpretare contrară ar însemna că unei categorii de cetăţeni, aşa cum este cazul militarilor, i se neagă dreptul la pensie, ca drept fundamental, pe motiv că pensia nu este stabilită pe principiul contributivităţii şi că nu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci din bugetul de stat. Or, dispoziţiile constituţionale ale art. 47 alin. (2) consacră, printre altele, dreptul la pensie pentru toţi cetăţenii, în condiţiile prevăzute de lege. O astfel de viziune este şi în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care menţionează că, deşi statele au libertatea deciziei de a institui sau nu un sistem de protecţie socială sau de a alege tipul sau nivelul prestaţiilor ce trebuie acordate, din momentul în care un stat contractant instituie o legislaţie prin care se prevede plata unei prestaţii sociale - indiferent că acordarea acestei prestaţii depinde sau nu de plata prealabilă a unor contribuţii -, această legislaţie trebuie considerată ca generând un interes patrimonial în temeiul câmpului de aplicare a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. ### din 15 decembrie 2020, paragraful 104).
102. Întrucât pensia militară nu are parte contributivă care să beneficieze de protecţia art. 47 alin. (2) din Constituţie aşa cum a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii, rezultă că, în mod necesar, cadrele militare nu au garantată o pensie rezultată prin aplicarea principiului contributivităţii. Aşadar, situaţia cadrelor militare pensionate este incertă şi supusă variaţiei măsurilor luate potrivit politicii fiscale a statului, întrucât veniturile din viaţa pasivă a acestora depind exclusiv de posibilităţile financiare ale statului la un moment dat”.
Concluzionând, a reţinut Curtea Constituţională că: „în ceea ce priveşte instituirea unui sistem de impozitare proporţională progresivă asupra celorlalte pensii de serviciu stabilite prin legi speciale, Curtea constată că legiuitorul a stabilit în mod variat modalitatea de calcul al acestor pensii, fără a avea un numitor comun al acestora, respectiv criterii fixe. Curtea observă că reglementările legale adoptate de-a lungul timpului au adus în discuţie impozitarea veniturilor din pensii în vederea sporirii veniturilor bugetului de stat, însă, dinamica legislativă demonstrează că instituirea impozitării progresive este, în fapt, imposibil de realizat din cauza modalităţii de calcul eterogene al pensiilor şi al bazelor de impunere, astfel încât numai impozitarea unică, proporţională cu valoare fixă este realistă în actualul context legislativ. În consecinţă, Curtea reţine că, având în vedere şi caracteristicile fiscalităţii, care nu poate diferenţia impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni, se impune aplicarea unui sistem de impozitare proporţională cu valoare fixă. Această concluzie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, în care s-a reţinut că persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, respectiv beneficiarii de venituri din pensii şi/sau indemnizaţii pentru limită de vârstă acordate în baza unor legi sau statute speciale, li se aplică acelaşi tratament juridic sub aspectul modului de fiscalizare a venitului, singura condiţie impusă statului fiind aceea de a respecta principiul nediscriminării, astfel încât regimul fiscal privind pensiile obţinute în baza unor legi sau statute speciale să fie aplicabil tuturor categoriilor de beneficiari ai unor astfel de pensii, fără distincţie între pensiile militare şi pensiile de serviciu (Decizia nr. ### din 15 decembrie 2020, paragraful 140).
105. Curtea subliniază că veniturile obţinute de beneficiarii pensiilor din sistemul public şi ai celor de serviciu stabilite prin legi speciale, inclusiv pensiile militare, au fost impozitate în perioada activă a acestora, tocmai pentru a contribui la cheltuielile publice, între care se află şi veniturile din pensii, astfel încât nu există niciun motiv rezonabil pentru a se realiza o impozitare progresivă sau excesivă în perioada pasivă a vieţii titularului pensiei. De altfel, Curtea constată că raţiunea diminuării treptate a procentului de impozitare aplicabil veniturilor din pensii, ajungând în prezent la 10%, procent cu privire la care se observă că este păstrat de legiuitor ca punct de referinţă pentru impozitarea pensiilor, a fost aceea de a reflecta cât mai fidel baza de calcul al pensiei, indiferent de tipul acesteia. Ca atare, sistemul de impozitare trebuie să fie identic pentru toţi beneficiarii de pensii, aşa cum s-a demonstrat în cele peste două decenii de aplicare a impozitului proporţional în valoare fixă, iar baza de calcul al pensiei, o dată stabilită de legiuitor, trebuie menţinută şi nu poate fi supusă unor modificări care, indirect, duc la diminuarea acesteia.
106. Curtea reţine şi că introducerea unui impozit progresiv asupra pensiilor de serviciu aflate în plată, coroborată cu un mod de calcul al impozitului care face deosebirea între partea contributivă a pensiei şi partea necontributivă, reprezintă un eveniment viitor şi incert de natură normativă, care afectează negativ un drept dobândit şi care a intrat în sfera patrimonială a persoanei. Or, un drept patrimonial deja dobândit nu poate fi repus permanent în discuţie, starea de incertitudine şi nesiguranţă neputând fi opusă unei situaţii juridice certe şi definitiv consolidate. Aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, neretroactivitatea este o garanţie pentru cetăţean, o protecţie constituţională acordată în beneficiul său. Securitatea juridică cere şi impune o protecţie ascendentă, de sporire a garanţiilor referitoare la conservarea dreptului care a fost dobândit. Orice încercare de reconsiderare a cuantumului veniturilor din pensiile aflate în plată prin impozitarea progresivă şi ascendentă a acestora afectează securitatea juridică în componenta garanţiei de neretroactivitate a legii (a se vedea, în sensul celor de mai sus, mutatis mutandis, Decizia nr. ### din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1119 din 12 decembrie 2023, paragrafele 54-57, precum şi Decizia nr. ### din 2 august 2023, paragrafele 145 şi 147-150).
În ceea ce priveşte efectele acestei decizii, Curtea Constituţională a stabilit faptul că, sub aspectul efectelor Deciziei nr. ###/19.12.2024, repararea prejudiciului patrimonial cauzat beneficiarilor pensiilor de serviciu aflate în plată se va realiza ex officio, indiferent dacă aceştia au promovat sau nu o acţiune în justiţie, începând cu data introducerii impozitului progresiv în fondul activ al legislaţiei, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2024, cu luarea în considerare, potrivit legii, a modificării plafonului neimpozabil prevăzut de art. 101 din Codul fiscal.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 – Codul fiscal, în forma vigoare la data prezentei, „Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 10% asupra venitului impozabil lunar din pensii determinat potrivit art. 100”, iar conform art. 100 alin. (1) din același act normativ, „Venitul impozabil lunar din pensii se stabileşte prin deducerea din venitul din pensie a sumei neimpozabile lunare de 3.000 lei”.
În aceste condiţii, Tribunalul constată că este lipsit de relevanţă dacă pârâta a calculat corect sau nu impozitul progresiv asupra pensiei reclamantului, câtă vreme acesta a fost calculat şi reţinut în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, iar efectele neconstituționalității se produc încă de la data introducerii impozitului progresiv în fondul activ al legislației, respectiv de la 01.01.2024.
##### în vedere şi prevederile art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie referitoare la efectul general obligatoriu al Deciziilor Curţii Constituţionale, efect ce vizează atât dispozitivul, cât şi considerentele unei astfel de decizii, pentru considerentele anterior expuse, Tribunalul va obliga pârâta să recalculeze impozitul aferent pensiei reclamantului prin aplicarea unei cote unice de 10%, cu respectarea plafonului neimpozabil.
Totodată, Tribunalul va obliga pârâta să restituie reclamantului sumele reţinute suplimentar cu titlul de impozit, începând cu data de 01.01.2024 şi până la data aplicării modalităţii de impozitare conforme cu Decizia nr. ###/2024 a Curţii Constituţionale.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de actualizare a sumelor cu rata indicelui de inflaţie, precum și de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 1.535 alin. (1) și (2) din Codul civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În lipsa unei convenţii daunele moratorii pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală aferentă.
În ceea ce priveşte dobânda legală, în sensul art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, aceasta este datorată pentru neîndeplinirea obligaţiei băneşti la scadenţă și are funcţie penalizatoare, preluată şi în denumire. Ordonanța este aplicabilă nu pentru a extrage efectul propriu-zis al curgerii dobânzilor, stabilit pe baza prevederilor Codului civil, ci doar pentru a sancţiona modul de calcul al cuantumului acestui accesoriu, ale cărui determinări trebuie să fie conforme legii în vigoare în intervalul pentru care se calculează.
În consecință, instanța va dispune obligarea pârâtei să achite reclamantului dobânda legală penalizatoare, începând cu data primei rețineri și până la executarea integrală a obligației de restituire.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1.531 alin. (2) din Codul civil, prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ţine seama şi de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. Indicele de inflaţie reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piaţă şi prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflaţi în circulaţie și care trebuie sa fie astfel aduşi la actuala lor putere de cumpărare.
În atare situaţie, faţă de dispoziţiile enunţate mai sus, instanţa va dispune obligarea pârâtei la actualizarea cu indicele de inflaţie de la data plății.
##### în vedere considerentele de fapt și de drept menționate, instanța va admite cererea de chemare în judecată, va dispune obligarea pârâtei să recalculeze impozitul aferent pensiei reclamantului prin aplicarea unei cote unice de 10%, cu respectarea plafonului neimpozabil; va dispune obligarea pârâtei să restituie reclamantului sumele reţinute suplimentar cu titlul de impozit, începând cu data de 01.01.2024 şi până la data aplicării modalităţii de impozitare conforme cu Decizia nr. ###/2024 a Curţii Constituţionale, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie de la data plăţii; va dispune obligarea pârâtei să achite reclamantului dobânda legală penalizatoare, începând cu data primei rețineri și până la executarea integrală a obligației de restituire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite cererea de chemare în judecată, în cauza privind pe reclamantul ###### #####, CNP #############, cu domiciliul în Bucureşti, #### ##### ########### ### ##, ### ###, ### ##, în contradictoriu cu pârâta #### DE PENSII SECTORIALĂ A SERVICIULUI ##### DE INFORMAŢII, cu sediul ales în Bucureşti, #### ####### ############ ### ##-26, sector 2.
Obligă pârâta să recalculeze impozitul aferent pensiei reclamantului prin aplicarea unei cote unice de 10%, cu respectarea plafonului neimpozabil.
Obligă pârâta să restituie reclamantului sumele reţinute suplimentar cu titlul de impozit, începând cu data de 01.01.2024 şi până la data aplicării modalităţii de impozitare conforme cu Decizia nr. ###/2024 a Curţii Constituţionale, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie de la data plăţii, şi la care se va aplica şi dobânda legală penalizatoare începând cu data primei reţineri şi până la executarea integrală a obligaţiei de restituire.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.
Pronunţată astăzi, 25.07.2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei de judecată.
.png)
.jpg)
