Mercenarii lui Potra si Georgescu cu deciziile de clasare ca apt limitat la control

A ramas fara ecou un comentariu din urma cu câteva zile despre intentia celor de la MAI de a declansa o ampla actiune de reevaluare medicala a celor cateva mii de politisti, jandarmi, pompieri penitenciaristi care, in baza unor decizii de clasare medicala ca apt limitat in timp de pace, s-au pensionat anticipat partial, dar au continuat sa lucreze, unii chiar in structuri paramilitare in strainatate, in armata de mercenari a infractorului Potra.

18 dintre acesti mercenari au fost trimisi in judecata zilele trecute pentru actiuni de destabilizare a ordinii constitutionale in perioada recentelor alegeri prezidentiale.

Astfel de actiuni ar trebui extinse si  la celelalte institutii de aparare, pentru a devoala marea corupție care a lasat fara profesionisti apararea, ordinea publica si siguranta nationala.

Nu e vorba numai de cei care s-au pensionat fraudulos pentru a se angaja ca mercenari ci și  de zeci de mii de militari care au parasit institutiile de aparare, profitand de lacunele legislative introduse in legea pensiilor militare de insi care au actionat ca un grup infractional organizat, pentru favorizarea celor in activitate si discriminarea vechilor pensionari, lasati cu pensiile neactualizate de 8 ani.

Oare, cati dintre acesti mercenari din Congo sunt pensionari militari anticipat, cu decizii de clasare de apt limitat?

Mike Tyson spunea...

Militarii din MAI pensionați cu „apt limitat”, chemați la reevaluare medicală. Miza: pierderea pensiei

Ministerul Afacerilor Interne pregătește o amplă acțiune de verificare a situației medicale a cadrelor militare care au ieșit la pensie cu diagnosticul „apt limitat”. Conform surselor oficiale, scopul acestei măsuri este de a identifica eventualele cazuri în care afecțiunile care au dus la pensionare nu mai justifică acordarea pensiei de invaliditate.

Reevaluare medicală obligatorie

Comisiile medicale ale MAI urmează să convoace în perioada următoare foștii angajați care, în momentul trecerii în rezervă, au fost declarați „apți limitat”, adică apți pentru anumite activități, dar cu restricții fizice sau psihice. Reevaluarea se va face pe baza documentelor medicale actualizate și a unei examinări clinice complete.

„Este un proces normal de verificare periodică a stării de sănătate a beneficiarilor de pensii de invaliditate. Dacă starea lor s-a îmbunătățit și nu mai există motive medicale pentru încadrarea ca apt limitat, legislația ne obligă să dispunem încetarea pensiei pe acest motiv”, au explicat surse din MAI.

Posibilitatea pierderii pensiei

În urma acestui control, militarii pensionați cu acest statut riscă să își piardă drepturile speciale de pensie dacă nu se mai confirmă problemele medicale care au justificat ieșirea lor din activitate. În cazurile în care afecțiunile persistă sau s-au agravat, pensia va fi menținută.

Decizia vine în contextul în care, în ultimii ani, opinia publică a criticat numeroase cazuri în care cadrele au fost pensionate la vârste relativ tinere pe baza unor afecțiuni ușoare, beneficiind apoi de pensii considerabile.

O măsură cu impact major

Reevaluarea ar putea afecta câteva mii de pensionari din structurile MAI. Procedura este văzută de unii specialiști ca un pas necesar pentru corectarea dezechilibrelor din sistemul de pensii speciale.

Sindicatele din poliție și alte structuri atrag însă atenția că procesul trebuie să fie unul transparent și corect: „Suntem de acord cu verificările, dar ele trebuie făcute fără abuzuri și pe criterii strict medicale”, au transmis reprezentanții acestora.

31 iulie 2025 la 20:02 

Motivat, veniturile magistratilor pot fi reduse prin lege, a stabilit recent CJUE

 Oare, consilierii lui Nicușor și Bolojan nu au citit  Decizia CJUE,  pentru ca aceștia să decidă mai hotarât reducerea pensiilor pentru magistrati?

Extrase din Decizia nr. 5 a CJUE din 05. iunie 2025.(Document)

Cu privire la întrebarea preliminară 

18 Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 2 TUE trebuie interpretat în sensul că principiul independenței judecătorilor se opune abrogării, după ce a fost suspendată în mod continuu pentru o perioadă îndelungată, pentru motive legate în special de constrângerile de eliminare a unui deficit bugetar excesiv al statului membru în cauză, a legislației acestui stat în temeiul căreia magistrații cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani primeau, la momentul pensionării sau al eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile, o indemnizație de pensionare. 

19 Astfel cum rezultă dintr-o jurisprudență constantă, deși organizarea justiției în statele membre intră în competența lor, totuși, în exercitarea acestei competențe, ele sunt ținute să respecte obligațiile care le revin din dreptul Uniunii, printre altele, atunci când prevăd modalitățile de stabilire a remunerației judecătorilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 mai 2021, Asociația WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO „Forumul Judecătorilor din România” ș.a., C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 și C-397/19, EU:C:2021:393, punctul 111, precum și Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 33). 

20 Articolul 19 TUE, care concretizează valoarea statului de drept afirmată la articolul 2 TUE, încredințează instanțelor naționale și Curții obligația de a garanta deplina aplicare a dreptului Uniunii în toate statele membre, precum și protecția jurisdicțională pe care acest drept o conferă justițiabililor. În acest scop, prezervarea independenței acestor organisme este primordială. Această cerință, care este inerentă activității de judecată, ține astfel de conținutul esențial al dreptului fundamental la protecție jurisdicțională efectivă și la un proces echitabil, care are o importanță crucială în calitate de garant al protecției ansamblului drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii și al menținerii valorilor comune ale statelor membre prevăzute la articolul 2 TUE, în special a valorii statului de drept (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 47 și 48, precum și jurisprudența citată). 

21 Noțiunea de „independență a instanțelor” presupune în special ca organismul respectiv să își exercite funcțiile jurisdicționale în mod complet autonom, fără a fi supus vreunei legături ierarhice sau de subordonare și fără să primească dispoziții sau instrucțiuni, indiferent de originea lor, pentru a fi astfel protejat de intervenții sau de presiuni exterioare susceptibile să aducă atingere independenței de judecată a membrilor săi și să influențeze deciziile acestora. Or, la fel ca inamovibilitatea membrilor organismului vizat, perceperea de către aceștia a unei remunerații cu un nivel adecvat în raport cu importanța funcțiilor pe care le exercită constituie o garanție inerentă independenței judecătorilor (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 49, precum și jurisprudența citată).

 22 Deși, în conformitate cu principiul separării puterilor ce caracterizează funcționarea unui stat de drept, independența instanțelor trebuie să fie garantată față de puterile legislativă și executivă ale unui stat membru, simplul fapt că aceste puteri sunt implicate în stabilirea remunerației judecătorilor nu este, ca atare, de natură să creeze o dependență a judecătorilor față de puterile menționate și nici să dea naștere unor îndoieli cu privire la independența sau la imparțialitatea lor. Astfel, statele membre dispun de o marjă largă de apreciere atunci când elaborează bugetul și iau decizii cu privire la diferitele posturi de cheltuieli publice. Această marjă largă de apreciere include stabilirea metodei de calcul al acestor cheltuieli și în special a remunerației judecătorilor, puterile legislativă și executivă naționale fiind cele mai în măsură să țină seama de contextul socioeconomic particular al statului membru în care trebuie întocmit acest buget și trebuie garantată independența judecătorilor (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 50 și 51). 

23 Cu toate acestea, normele naționale referitoare la remunerația judecătorilor nu trebuie să dea naștere în percepția justițiabililor unor îndoieli legitime referitoare  la impenetrabilitatea judecătorilor în cauză în privința unor elemente exterioare și la neutralitatea lor în raport cu interesele care se înfruntă. În acest scop, cartele, rapoartele și alte documente întocmite de organele Consiliului Europei sau care fac parte din sistemul Organizației Națiunilor Unite pot furniza indicații pertinente pentru interpretarea dreptului Uniunii în prezența dispozițiilor naționale adoptate în materie (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 52 și 53). 

24 Astfel cum a statuat Curtea în Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė (C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 65), puterile legislativă și executivă ale unui stat membru pot deroga de la reglementarea națională, care definește în mod obiectiv modalitățile de stabilire a remunerației judecătorilor, hotărând să reducă cuantumul acestei remunerații, sub rezerva îndeplinirii unui anumit număr de cerințe. 

25 În primul rând, în conformitate cu principiul securității juridice, o măsură de reducere a salariilor judecătorilor sau a pensiei acestora pentru limită de vârstă trebuie să fie stabilită prin lege și să fie obiectivă, previzibilă și transparentă. Această lege poate prevedea intervenția partenerilor sociali, în special a organizațiilor care reprezintă judecătorii în cauză. În acest context, transparența procedurii legislative contribuie la garantarea independenței judecătorilor (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 54 și 66). 

26 În al doilea rând, o măsură de reducere a salariilor judecătorilor sau a pensiei acestora pentru limită de vârstă trebuie justificată de un obiectiv de interes general, precum imperativul eliminării unui deficit public excesiv, în sensul articolului 126 alineatul (1) TFUE, cu precizarea că posibilitatea unui stat membru de a se prevala de un astfel de imperativ nu presupune deschiderea împotriva sa a unei proceduri în temeiul Protocolului (nr. 12) privind procedura aplicabilă deficitelor excesive, anexat la Tratatele UE și FUE (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 67 și 68, precum și jurisprudența citată). 

27 Rațiunile bugetare care au justificat adoptarea unei măsuri de derogare de la normele de drept comun privind remunerația judecătorilor trebuie să fie explicate în mod clar. În plus, sub rezerva unor circumstanțe excepționale justificate în mod corespunzător, aceste măsuri nu trebuie să îi vizeze în mod specific numai pe membrii instanțelor naționale, ci trebuie să se înscrie într-un cadru mai general prin care se urmărește ca un grup mai larg de membri ai funcției publice naționale să contribuie la efortul bugetar urmărit (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2018, Associação Sindical dos Juízes Portugueses, C-64/16, EU:C:2018:117, punctul 49, și Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 69). 

28 Astfel cum prevede punctul 54 din Recomandarea Comitetului de Miniștri din anul 2010, „[t]rebuie introduse dispoziții legale specifice care să instituie o măsură de protecție împotriva unei reduceri a remunerației care ar viza în mod WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO specific judecătorii”. În schimb, după cum se indică la punctul 57 din expunerea de motive a acestei recomandări, „[o] dispoziție referitoare în mod specific la nereducerea remunerației judecătorilor nu se opune unei reduceri a remunerației care se înscrie în cadrul politicilor publice de reducere generală a salariilor membrilor serviciilor publice”. 

29 În consecință, atunci când adoptă măsuri de restricție bugetară care afectează funcționarii și agenții săi publici, un stat membru poate, într-o societate caracterizată prin solidaritate, astfel cum se subliniază la articolul 2 TUE, să decidă să aplice aceste măsuri și judecătorilor naționali ((Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 71). 

30 În al treilea rând, în conformitate cu principiul proporționalității, care constituie un principiu general al dreptului Uniunii [Hotărârea din 8 martie 2022, Bezirkshauptmannschaft Hartberg-Fürstenfeld (Efect direct), C-205/20, EU:C:2022:168, punctul 31], o măsură care vizează reducerea remunerației judecătorilor trebuie să fie de natură să garanteze realizarea obiectivului de interes general urmărit, să se limiteze la strictul necesar pentru atingerea acestui obiectiv și să nu fie disproporționată în raport cu obiectivul menționat, ceea ce presupune ponderarea importanței acestui obiectiv cu gravitatea ingerinței în principiul independenței judecătorilor. 

31 Prin urmare, o măsură de această natură, care pare aptă pentru realizarea obiectivului de interes general menționat la punctul 26 din prezenta hotărâre, trebuie să rămână excepțională și temporară, în sensul că nu trebuie să se aplice dincolo de durata necesară pentru realizarea obiectivului legitim urmărit, cum este cel al eliminării unui deficit public excesiv. În plus, impactul măsurii menționate asupra remunerației judecătorilor nu trebuie să fie disproporționat în raport cu obiectivul urmărit (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 73 și 74). 

32 Cu toate acestea, ținând seama de marja largă de apreciere recunoscută statelor membre atunci când elaborează bugetul și iau decizii cu privire la diferitele posturi de cheltuieli publice, astfel cum a fost amintită la punctul 22 din prezenta hotărâre, un stat membru are posibilitatea să adopte o măsură legislativă care nu urmărește să deroge de la reglementarea de bază care stabilește remunerația judecătorilor pentru a face față unei crize bugetare, ci să modifice această reglementare pentru viitor, prin diminuarea remunerației lor, în vederea ameliorării situației sale bugetare pe termen lung. 

33 Principiul independenței judecătorilor, care decurge din articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 2 TUE, nu se poate opune unei astfel de modificări, chiar dacă aceasta nu este limitată în timp, atât timp cât nivelul de remunerare a judecătorilor nou-stabilit rămâne suficient pentru a le asigura independența. 

34 Menținerea independenței judecătorilor impune astfel ca, în pofida aplicării unei măsuri de restricție bugetară în privința lor, nivelul remunerației WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO judecătorilor să rămână adecvat în raport cu importanța funcțiilor pe care le exercită aceștia pentru a-i proteja de intervenții sau presiuni exterioare care le pot periclita independența de judecată și le pot influența deciziile, în conformitate cu jurisprudența amintită la punctul 21 din prezenta hotărâre. 

35 În această privință, reiese din jurisprudența rezultată din Hotărârea din 7 februarie 2019, Escribano Vindel (C-49/18, EU:C:2019:106, punctele 70, 71 și 73), că nivelul remunerației judecătorilor trebuie să fie suficient de ridicat, având în vedere contextul socioeconomic al statului membru în cauză, pentru a le conferi o independență economică certă, de natură să îi protejeze împotriva riscului ca eventuale intervenții sau presiuni exterioare să poată dăuna neutralității deciziilor lor. Astfel, nivelul acestei remunerații trebuie să fie de natură să protejeze judecătorii împotriva riscului de corupție. 

36 Aprecierea caracterului adecvat al remunerației judecătorilor presupune, printre altele, să se țină seama de situația economică, socială și financiară a statului membru în cauză. Din această perspectivă, este adecvat să se compare remunerația medie a judecătorilor cu salariul mediu din statul respectiv (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 62). 

37 Considerațiile expuse la cele două puncte precedente sunt valabile mutatis mutandis pentru judecătorii pensionați. Astfel, faptul că judecătorii în activitate au garanția că vor primi, după pensionare, o pensie suficient de ridicată este de natură să îi protejeze împotriva riscului de corupție în perioada lor de activitate. 

38 Este necesar să se menționeze, în această privință, punctul 54 din Recomandarea Comitetului de Miniștri din anul 2010, potrivit căruia „[t]rebuie să existe garanții pentru […] plata unei pensii pentru limită de vârstă care ar trebui să fie [raportată] în mod rezonabil la nivelul de remunerare a judecătorilor în exercițiu”. De asemenea, din articolul 6.4 din Carta europeană privind statutul judecătorilor, menționată la punctul 16 din prezenta hotărâre, reiese că acest statut trebuie să garanteze judecătorului sau judecătoarei „care a împlinit vârsta legală pentru încetarea funcției, după ce a exercitat-o ca profesie o perioadă determinată, plata unei pensii al cărei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remunerații primite pentru activitatea jurisdicțională”. 

39 În al patrulea rând, o măsură de reducere salarială trebuie să poată face obiectul unui control jurisdicțional efectiv, potrivit modalităților procedurale prevăzute de legislația statului membru în cauză. 40 Deși, în cadrul procedurii prevăzute la articolul 267 TFUE, nu este de competența Curții să aplice normele dreptului Uniunii unei spețe determinate, Curtea poate, plecând de la dosarul cauzei principale, precum și de la observațiile scrise de care dispune și pentru a furniza un răspuns util instanțelor de trimitere, să le dea indicații de natură să permită acestor instanțe să se pronunțe (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 77, precum și jurisprudența citată). WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO 

41 În această privință, este necesar să se arate, primo, că abrogarea articolului 81 alineatul (1) din Legea privind vechiul statut al magistraților prin Legea privind noul statut al magistraților a fost, în speță, motivată de imperative legate de eliminarea deficitului bugetar excesiv al statului membru în cauză, după cum indica printre altele expunerea de motive a Legii nr. 285/2010, așa cum este menționată la punctul 6 din prezenta hotărâre. În sens mai larg, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 15 din prezenta hotărâre, instanța de trimitere arată că expunerea de motive a mai multor ordonanțe de urgență adoptate de guvern, care au suspendat plata primei de pensionare, a evidențiat riscul ca deficitul bugetar al României să depășească pragul de 3 % din PIB prevăzut la articolul 126 alineatul (2) TFUE coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 12 privind procedura aplicabilă deficitelor excesive anexat la Tratatele UE și FUE, precum și riscul ca acest stat membru să trebuiască să facă față deschiderii de către Comisie a unei proceduri de deficit excesiv, în lipsa adoptării de urgență a unor măsuri de reducere salarială. 

42 Secundo, încetarea acordării primei de pensionare determină o reducere limitată a cuantumului remunerației judecătorilor români. În plus, această măsură nu afectează remunerația principală a judecătorilor români, ci un supliment de remunerație care nu putea fi primit decât o singură dată, la momentul pensionării. Prin urmare, sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de trimitere, încetarea acordării acestei prime nu pare disproporționată. 

43 Tertio, astfel cum a subliniat Comisia în observațiile sale scrise, întemeindu-se pe figura 34 din Comunicarea COM(2023) 309 final, intitulată „Tabloul de bord privind justiția în Uniunea Europeană pentru anul 2023”, la începutul carierei și pentru judecătorii de la instanțele supreme, salariul mediu anual al judecătorilor români reprezintă de 2,9 ori și, respectiv, de 5,8 ori salariul mediu anual brut român. 

44 Din cuprinsul celor două puncte care precedă rezultă că, în pofida abrogării articolului 81 alineatul (1) din Legea privind vechiul statut al magistraților, remunerarea judecătorilor români rămâne în concordanță cu importanța funcțiilor pe care aceștia le exercită. 

45 Quarto, suspendarea și, ulterior, abrogarea acestei dispoziții se înscriu într-o politică mai largă de reducere a remunerației personalului funcției publice române. Astfel, articolul 13 alineatul (1) din Legea nr. 285/2010 prevedea că, „[î]n anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică”. Or, astfel cum a arătat Comisia în observațiile sale scrise, suprimarea ajutorului la trecerea în rezervă privea militarii, polițiștii, precum și funcționarii cu statut special din sistemul administrației penitenciare. 

46 Quinto, în contextul prezentei cauze, abrogarea articolului 81 alineatul (1) din Legea privind vechiul statut al magistraților, după ce această dispoziție a fost suspendată în mod continuu timp de 13 ani, a contribuit la clarificarea situației dreptului național și, astfel, la asigurarea securității juridice. WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO 

47 În plus și sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de trimitere, reclamantele din litigiul principal nu se pot prevala de vreo încredere legitimă în ceea ce privește menținerea beneficiului primei de pensionare. Astfel cum reiese din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, „[s]peranța legitimă de a putea beneficia în continuare de bun trebuie să se bazeze pe un «temei suficient în dreptul intern», de exemplu atunci când este confirmată de o jurisprudență consacrată a instanțelor sau atunci când este întemeiată pe o dispoziție legislativă sau pe un act legal privind interesul patrimonial în cauză” (Curtea EDO, 23 septembrie 2014, Valle Pierimpiè Società Agricola S.P.A. împotriva Italiei, CE:ECHR:2014:0923JUD004615411, § 38). 

48 Or, în speță, atât din jurisprudența Curții Constituționale, menționată la punctul 16 din prezenta hotărâre, cât și din articolul 66 alineatul (3) din Legea nr. 24/2000 menționată la punctul 3 din prezenta hotărâre rezultă că, din anul 2010, nu se poate considera că dreptul de a beneficia de o primă de pensionare are un temei suficient în dreptul român. Astfel, Curtea Constituțională a considerat că, întrucât dreptul la prima de pensionare nu constituie un dreptul fundamental, legiuitorul român era liber să dispună încetarea acordării acesteia. În ceea ce privește respectivul articol 66 alineatul (3), acesta prevede că abrogarea unei dispoziții suspendate poate face obiectul unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării. 

49 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 2 TUE trebuie interpretat în sensul că principiul independenței judecătorilor nu se opune abrogării, după ce a fost suspendată în mod continuu pentru o perioadă îndelungată, pentru motive legate în special de constrângerile de eliminare a unui deficit bugetar excesiv al statului membru în cauză, a legislației acestui stat în temeiul căreia magistrații cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani primeau, la momentul pensionării sau al eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile, o indemnizație de

Ministrul Mosteanu despre pensiile militare: exista inechitati care trebuie corectate.

 Bravo rezervistilor care de Ziua Imnului i-au spus ministrului ca s-au pensionat pe legea veche si au pensii mult mai mici decat cei care se pensioneaza in prezent.

In inregistrarea Euronews vizionati dupa minutul 25.

Reforma pensiilor militare se va face in toamna, spune Bolojan

 Ilie Bolojan a anunțat azi la interviurile G4Media că în toamnă va veni cu reforma pensiilor militarilor, polițiștilor, jandarmilor și angajaților din servicii.

Dispozitiile legale privind reforma se vor referi la viitor.

Asa ca, efortul de a uniformiza modul de calcul al cuantumului pensiilor militare la stabilire/recalculare/revizuire/actulizare pe care l-am depus impreuna cu cititorii blogului in proiectul de punere de acord a Plx 540/2024 cu Decizia CCR nr. 126/2025(vezi topicul anterior) va prinde bine celor care lucreaza la reforma pensiilor militare.

m

Parlamentul are obligație constituțională să reexamineze Plx 540/2024 pentru a-l pune de acord cu Decizia nr. 126/2024 a CCR

 

Obligația este cuprinsă in art.147 alin.(2) al Constituției.

"(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale."

Legea privind actualizarea pensiilor militare, ori de câte ori se majorează soldele de grad și/sau de funcție ale personalului in activitate, a fost declarată in intregul său neconstituțională, din cauza unei formulari nefericite, din care atât Consiliul Legislativ, cât și CCR au ințeles greșit că actualizarea s-ar aplica doar pensiilor in plată, nu si pensiilor viitoare, deschise dupa intrarea in vigoare a legii.  A fost un fel de a găsi nod in papură, pentru ca actualizarea pensiilor militare in plată depinde de momentul majorării soldelor activilor, moment la care Casele Sectoriale nu pot actualiza decât pensiile militare in plată la acel moment.  Viitorii pensionari vor fi și ei subiecți ai actualizărilor la momentele de majorare a soldelor activilor, dacă la acele momente vor avea și ei calitatea de pensionari militari. La acele momente ei au deja in soldele lunare, ca activi, toate majorările pe care pensionarii militari in plată nu le-au primit intre anii 2017 - 2025/poate și 2026, cât și majorările de solde pâna la momentul pensionarii lor după intrarea in vigoare a Plx 540/2024. La majorările ulterioare de solde ale activilor, dupa data deschiderii dreptului la pensie, și acești viitori pensionari au calitatea de pensionari in plată, cărora le-ar fi fost și lor actualizată pensia conform   Plx 540/2024, nu cum s-au panicat judecatorii lui Marian Enache.

Altfel spus, Consiliul Legislativ si CCR au inventat o discriminare a viitorilor pensionari militari, discriminare pe care nici Avocatul Poporului, in nimicnicia ei, nu a invocat-o,  si au trântit legea, fără să le pese că astfel lasă intr-o discriminare reală  generații intregi de bătrâni pensionari care, după anul 2017,  nu au mai primit nicio actualizare,  deși soldele activilor, inclusiv ale viitorilor pensionri,  au fost  majorate in cinci tranșe anuale potrivit Legii 153/2017 și incă o dată prin OUG 26/ 2024.

Cei care au instrumentalizat contestarea Plx 540/2024 la CCR, de care nu sunt străine eșaloane superioare din MApN si MAI, dar și politicieni si judecătorii CCR, au pe conștiintă umilința cu care mii de pensionari militari au trecut in neființă dupa octombrie 2024, fără să primească niște drepturi care li se cuveneau in baza legii tocmai adoptate de Parlament.

Domnilor, acea lege nu era una de majorare generală  a pensiilor militare, ci una de reducere a inegalităților acumulate in perioada 2017-2024, pentru că fiecare pensionar militar in plată primea in pensie doar ce nu primise in anii 2018-2024. 

Discriminarea este strigătoare la cer ( vezi tabelul cu  taloanele de pensii aici) incât nici actuala criză financiară nu ar trebui să intârzie reexaminarea PLx 540/2024 in Parlament, pentru ca  legea să intre in vigoare cât mai curând, dupa reluarea sesiunii parlamentare de toamnă.

Am venit in sprijinul parlamentarilor cu un draft al reexaminării PLx 540/2024 din care am exclus formulările interpretate perfid de Avocatul Poporului si CCR, dar am inlăturat și alte necorelări pe care noul text le-ar crea cu texte deja existente in corpul legii, texte introduse la fel de perfid prin Legea nr. 282/2024.

Cel mai important este ca modificările propuse uniformizează pentru viitor algoritmul de calcul al cuantumului pensiilor militare, indiferent de data deschiderii dreptului de pensie, astfel incât nicio pensie militară stabilită/recalculată/ revizuită/actualizată să nu mai depășească netul bazei de stabilire/recalculare/revizuire/actualizare.

Proiectul este prezentat in forma la care au contribuit mai mulți cititori- AICI

Cei interesați pot să-l distribuie pe adresele parlamentarilor din Comisiile de     apărare ale celor două Camere ale Parlamentului.

Mitica il someaza pe premierul Bolojan sa aplice retroactiv Decizia CCR nr. 724/2024 privind impozitul progresiv pe pensiile de serviciu si militare

 ART 147 din Constitutie

(4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

 Domnului Prim - Ministru al Guvernului României, Ilie Bolojan. 

Subsemnatul, col.(r) Martiniuc Mitică, domiciliat în București... și cu următoarele date suplimentare de contact : e-mail : ... ; telefon..., rog să dispuneți să mi se comunice, în conformitate cu prevederile art.8 alin.(1) din Ordonanța nr.27 / 2002, aprobată prin Legea nr.233 / 2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, motivul pentru care nu a fost adoptat un act normativ - din luna februarie și până în prezent - care să permită restituirea sumelor reținute cu titlu de impozit progresiv, în baza art.101 din Legea nr. 227 / 2015 privind Codul fiscal, astfel cum acesta a fost modificat prin art.XVIII din Legea nr.282 / 2023.
Menționez faptul că, la punctul 110 din Decizia Curții Constituționale a României nr. 724 din 19.12.2024, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal și publicată în Monitorul Oficial nr.91 din 31 ianuarie 2025, se precizează : "...repararea prejudiciului patrimonial cauzat beneficiarilor pensiilor de serviciu aflate în plată se va realiza ex officio, indiferent dacă aceștia au promovat sau nu o acțiune în justiție începând cu data introducerii impozitului progresiv în fondul activ al legislației, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2024, cu luarea în considerare, potrivit legii, a modificării plafonului neimpozabil prevăzut de art. 101 din Codul fiscal".
Precizez, de asemenea, faptul că, în deciziile Curții Constituționale nr.1415 / 2009 ( considerentul II ( referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă ) punctul 8 ), nr.206 / 2013 ( considerentul 4 ) și nr.724 / 2024 ( punctul 113 ) se menționează - în mod explicit - următoarele : "atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor sale ( n.n. - ale Curții Constituționale ) sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept. În consecinţă, atât Parlamentul, cât şi Guvernul, respectiv autorităţile şi instituţiile publice urmează, în aplicarea legii criticate, să respecte cele stabilite de Curtea Constituţională în considerentele şi dispozitivul prezentei decizii".

Col.(r) Martiniuc Mitică.

Recuperarea prejudiciului produs direct prin ordonantele de guvern declarate neconstitutionale, art. 9 alin.(4) al legii contenciosului administrativ

Procedura speciala se aplica prejudiciilor  produse prin ordonante de guvern sau dispozitii de ordonante, nu si prin  lege adoptata de parlament.

Prejudiciile produse prin legi necostitutionale sunt recuperabile doar pentru  cei care au deschis actiuni pana la data publicarii deciziei CCR in MO.

Precizare:

Actiunile in procedura de Asigurari sociale prin care se invoca aplicarea gresita a art. 101 din Codul Fiscal, modificat prin Legea 282/2023, nu neconstitutionalitea art. 101,  se prescriu in 3 ani de la data la care pensionarul a primit primul cupon de pensie cu retinerea gresita  a impozitului progresiv, in luna ianuarie 2024. 

DECIZIA nr. 664 din 15 decembrie 2022

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

EMITENT

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 175 din 1 martie 2023




CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului transmis în Dosarul nr. 1.722D/2019, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.“16. Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 147 alin. (4) teza finală privind efectele deciziilor Curții Constituționale.17. Cu titlu prealabil, din analiza înscrisurilor aflate la dosare, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cauze având ca obiect anularea Ordinului ministrului justiției nr. 2.414/C/2013 prin care s-a procedat la implementarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 29 iunie 2013, act normativ având ca obiect principal de reglementare măsuri de reducere a posturilor de execuție/ conducere vacante și/sau ocupate din administrația publică locală și centrală, procedura de ocupare a posturilor vacante, precum și configurarea structurii funcționale a autorităților și instituțiilor publice (birou/serviciu/direcție/direcție generală). De asemenea, prin Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 25 februarie 2014, Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate formulată și a constatat că dispozițiile Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor sunt neconstituționale.18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 8 mai 2017, Decizia nr. 95 din 1 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 8 august 2018, și Decizia nr. 402 din 10 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 22 iulie 2021, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.19. Astfel, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, precitată, Curtea a reținut că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate fac parte din art. 9 al Legii nr. 554/2004, cu denumirea marginală „Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului“, și reprezintă norma cu caracter special care evidențiază raportul dintre caracterul de act administrativ al ordonanței simple sau de urgență a Guvernului, care atrage competența instanței de contencios administrativ sub aspectul remedierii vătămării create prin adoptarea acestui act, și calitatea sa de act normativ de reglementare primară, care atrage competența Curții Constituționale sub aspectul controlului de constituționalitate în raport cu Legea fundamentală.20. Pentru a reliefa caracterul de normă specială al dispozițiilor de lege criticate, Curtea a realizat o analiză comparativă a acestora cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004. Astfel, prin Decizia nr. 479 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 10 august 2015, Curtea a făcut o delimitare a cadrului legislativ care permite justițiabililor să acționeze împotriva ordonanțelor Guvernului, prin prisma efectelor produse de acestea. Instanța de contencios constituțional a reținut că art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reprezintă cadrul general în care persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) din lege, respectiv în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede altul, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Din economia textelor legale menționate, Curtea a constatat că art. 8 din Legea nr. 554/2004 reprezintă cadrul general pentru înlăturarea vătămării provocate prin acte administrative cu caracter individual, acțiuni sau omisiuni ale organelor administrative, admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ fiind condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din lege și de respectarea unor termene legale.21. În temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată poate solicita anularea actului administrativ individual, putând invoca oricând pe parcursul procedurii desfășurate în fața instanței de contencios administrativ excepția de neconstituționalitate a oricăror dispoziții din legi sau ordonanțe ale Guvernului, care au legătură cu soluționarea cauzei, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deci inclusiv cele în baza cărora au fost emise actele administrative. Într-o atare situație, instanța va sesiza Curtea Constituțională, fără a suspenda cauza, litigiul continuând să se judece și, eventual, urmând să primească o soluție definitivă. În cazul în care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea actului normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ, care poate fi inclusiv o ordonanță simplă sau de urgență a Guvernului, după soluționarea definitivă a cauzei, decizia Curții Constituționale poate constitui temei al revizuirii, remediu procesual prevăzut de art. 509 din Codul de procedură civilă. Scopul reglementării căii de atac a revizuirii hotărârii judecătorești definitive pronunțate în cauza în care a fost ulterior admisă o excepție de neconstituționalitate este tocmai acela de a garanta mijloacele de apărare necesare realizării drepturilor și intereselor părților în fața justiției, ca expresie a dreptului la un proces echitabil.22. Referitor la calea extraordinară de atac a revizuirii, Curtea a constatat că posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional este circumscrisă sferei persoanelor care au declanșat acest control anterior momentului publicării deciziei, în condițiile prevăzute de lege. În aceste condiții, având în vedere importanța principiului autorității de lucru judecat, Curtea a reținut că o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a invocat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocată anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine și stabilitate juridică.23. De asemenea, analizând dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, Curtea a reținut că acestea reglementează o situație diferită de cea prevăzută de art. 8 din același act normativ și au o incidență limitată, circumstanțiată situației în care ordonanța simplă sau de urgență a Guvernului vatămă în mod direct un drept ori un interes legitim.24. Curtea, în jurisprudența sa, a stabilit cu valoare de principiu că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (6) teza a doua, potrivit cărora „Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale“, și reglementează o procedură specială, determinată de natura actelor adoptate de Guvern pe calea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție (a se vedea în acest sens Decizia nr. 479 din 18 iunie 2015). Prin art. 126 alin. (6) din Constituție și art. 9 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a optat pentru încadrarea acțiunilor persoanelor vătămate prin ordonanțe ale Guvernului declarate neconstituționale în mecanismul acțiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligației de reparare a vătămării constă în însăși adoptarea ordonanțelor neconstituționale. Cu alte cuvinte, art. 9 din Legea nr. 554/2004 vizează situațiile în care o persoană se consideră vătămată în mod direct printr-o ordonanță a Guvernului, actul administrativ individual adoptat în baza ordonanței ori refuzul privind emiterea unui act administrativ sau realizarea unei anumite operațiuni administrative constituind doar materializarea formală a vătămării persoanei în cauză. Atât timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, reclamantul are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004, care prevede sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului.25. Analizând conținutul normativ al art. 9 din Legea nr. 554/2004, Curtea a observat că alin. (1) prevede posibilitatea persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe de a introduce acțiune la instanța de contencios administrativ. Obiectul acțiunii este cel prevăzut de art. 9 alin. (5) din lege și poate viza acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative. Acțiunea poate fi formulată oricând pe perioada de activitate a actului normativ (cât timp acesta continuă să producă efecte juridice), începând cu data intrării sale în vigoare. Acțiunea principală va fi însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor ordonanței Guvernului. Potrivit art. 9 alin. (2), instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond. După pronunțarea Curții Constituționale, potrivit art. 9 alin. (3), instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei, în caz contrar acțiunea respingându-se ca inadmisibilă. Astfel, soluția pronunțată în urma efectuării controlului de constituționalitate este, în mod invariabil, o condiție de admisibilitate a acțiunii adresate instanței de fond: o soluție de admitere a excepției de neconstituționalitate privind o ordonanță sau o dispoziție dintr-o ordonanță a Guvernului permite instanței analizarea pe fond a pretențiilor reclamantului, în vreme ce soluția de respingere a criticii de neconstituționalitate constituie un fine de neprimire, ce obligă instanța de contencios administrativ la respingerea acțiunii. Cu alte cuvinte, în această materie, decizia Curții are efecte asupra înseși admisibilității acțiunii principale, astfel că măsura suspendării de drept a acesteia din urmă, pe durata desfășurării procedurii în fața instanței de contencios constituțional, constituie o condiție mai mult decât necesară, fiind decisivă pentru continuarea litigiului (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010).26. Totodată, Curtea a observat că alin. (4) al art. 9 din Legea nr. 554/2004, dispoziție criticată prin prezenta excepție de neconstituționalitate, prevede că, în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea ce are obiectul prevăzut de art. 9 alin. (5) din lege poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.27. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 544/2004, Curtea a constatat că ordonanța simplă sau de urgență, care reprezintă sursa vătămării într-un drept ori întrun interes legitim al persoanei, poate constitui temei al acțiunii în contencios administrativ în două situații. Prima este cea reglementată de art. 9 alin. (1) din lege, atunci când persoana vătămată formulează acțiunea principală, însoțind această cerere de excepția de neconstituționalitate a ordonanței simple sau de urgență a Guvernului. Într-o atare situație, acțiunea de chemare în judecată nu este condiționată de parcurgerea procedurii administrative prealabile sau de respectarea unor termene. A doua situație este cea reglementată de art. 9 alin. (4) din lege și este posibilă doar în cazul în care persoana vătămată a rămas în pasivitate, neformulând acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (1), situație în care legiuitorul îi pune la dispoziție acțiunea principală cu același obiect, care va fi însoțită, de data aceasta, de decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea actului normativ emis de Guvern. În această ipoteză, legiuitorul condiționează însă admisibilitatea acțiunii de respectarea unui termen care începe să curgă de la data publicării actului jurisdicțional al Curții Constituționale. Acțiunea reglementată de art. 9 alin. (4) nu constituie nicidecum o repunere în termen a persoanei vătămate, așa cum susține autorul sesizării [de altfel, acțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) nici nu este condiționată de respectarea unui termen], sau o aplicare retroactivă a deciziei Curții Constituționale, ci are scopul de a disciplina conduita procesuală a persoanelor vătămate prin ordonanțe ale Guvernului, sub aspectul termenului în care acestea pot formula acțiunea în contencios administrativ în vederea remedierii vătămării produse prin actul declarat neconstituțional. Legiuitorul nu face decât să limiteze dreptul la acțiune al persoanei vătămate sub aspect temporal, tocmai ca expresie a principiului securității și stabilității raporturilor juridice, în lipsa dispozițiilor art. 9 alin. (4), acțiunea în contencios administrativ împotriva ordonanțelor Guvernului întemeindu-se exclusiv pe norma cuprinsă în art. 9 alin. (1), deci putând fi admisibilă oricând. Or, tocmai o astfel de situație a evitat legiuitorul, condiționând remedierea prejudiciilor cauzate prin actele normative cu caracter de reglementare primară adoptate de Guvern de exercitarea dreptului la acțiune în termenul de un an de la publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.28. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile decât în ipoteza în care vătămarea este rezultatul înseși adoptării ordonanței Guvernului, iar nu și în ipotezele în care vătămarea este mediată prin actul/acțiunea/omisiunea autorității administrative, cazuri în care sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 și, implicit, prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, referitoare la revizuirea hotărârii pronunțate, dacă instanța constituțională a declarat neconstituțională prevederea ce a făcut obiectul excepției invocate în acea cauză. Așa fiind, Curtea a reținut că sfera de incidență a celor două norme legale - art. 8, respectiv art. 9 - este diferită, legiuitorul distingând, prin ipoteza de aplicare a acestora, situațiile juridice care sunt guvernate de fiecare dintre ele.29. Pentru toate aceste argumente, Curtea a considerat neîntemeiată critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, potrivit căreia incidența deciziei de admitere pronunțate de instanța de contencios constituțional într-o cauză soluționată de instanța judecătorească definitiv, până la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, și în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate având același obiect ar echivala cu atribuirea unor efecte ex tunc actului jurisdicțional al Curții și ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este atașată hotărârilor judecătorești definitive, întrucât, prin ipoteza de incidență a dispoziției art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, o asemenea situație este exclusă.30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în dosarele nr. 74/45/2015/a1 și nr. 941/54/2015*/a1 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

https://www.universuljuridic.ro/noua-decizie-a-curtii-constitutionale-in-materia-contenciosului-administrativ/