Sahara, prima racheta de croazieră produsă in Romania.

Claudiu Marin martie 08, 2026

9 comments

Vezi articolul din Monitorul Apărării și Securității! AICI

Prima rachetă de croazieră dezvoltată în România, prezentată oficial, la Bucureşti. Se plănuiesc testări complete la Capu Midia. O rachetă ar putea costa între 150.000 de euro şi 350.000 de euro, în funcţie de raza de acţiune

9 comentarii:

VALYCA2010 spunea...: Suntem cei mai tari.....facem de toate în rest am făcut de toate...; 8 martie 2026 la 15:30
Victor spunea...: Bravo lor, producatorilor! E un inceput, atat de necesar. Este nevoie de industrie privata de armament, caci statul este cel mai slab administrator.; 8 martie 2026 la 16:20
Cornelius Flavius Ifrim spunea...: Fiind o țară tristă, traistă goală si la economie nasoală, cu o clasă politică natantoală, au vrut sa numească racheta ,,Sărăcia,'' insă un gheneral barosan pe felie a botezat-o Sahara, adicătelea păcăleala cu aceeasi Mărie pe ogivă cu o altă răpălie, in capul dusmanilor să hie cu bucurie!; 8 martie 2026 la 16:45
Catana spunea...: Ce vezi rău în asta?
Înainte de 1990 industria de armament a adus beneficii tarii.Timp de 2 ani printre altele m-am ocupat cu organizarea transporturilor speciale .; 8 martie 2026 la 16:51
Catana spunea...: Ifrim,rachete nu erau la Brăila.Ai auzit de Bg.ROT?; 8 martie 2026 la 20:48
Stelian P. spunea...: Noi ne pricepem de minune la facut misto si la criticat despre orice dar nu ne intrebam cu ce sunt mai bogati in resurse si inteligenta tovarasii din Coreea de Nord care fac rachete balistice si mai nou lucreaza la un submarin nuclear? Noi nu putem face o racheta de croaziera adica ceva mult mai usor si mai ieftin decat ce fac supusii lui Kim?; 9 martie 2026 la 10:16
Cornelius Flavius Ifrim spunea...: @Catana, absolut gresit! Eu am lucrat la 01267 Brăila, Regiment de Artilerie in Viziru 3, alaturi de Artileria grea de la Caporalul Musat, si peste drum de pontonieri, acolo fiind multe UM, nemaiamintindu-le, iar Regimentul meu in care erau divizioane de APR-Grindina, in care si eu eram la Divizionul 3 Bateria a 7 a eram pe o piesă APR, fiind in total 8 piese pe Dac 665T, tinute in hangar, toate pe exercitii, aplicatii si alarmare intense. Restul Regimentului fiind pe Artilerie de coastă de 122 mm, eu fiind deja specialist pe ele din Scoala de Gradati in perioada de satisfacere a serviciului militar la 01067 Bacau, inainte de Scoala Militara. Si, acum vine marea surpriza, pentru ca in cadrul Regimnentului brailean 01267, chiar fix in mijlocul unitatii si intr-o cladire noua era un Divizion de Rachete cu cateva ,,tulumbe'' sovietice, parcate toate in hangarul cu APR-urile noastre, despartindu-ne doar un perete de placaj, piesa mea aflandu-se amplasata la circa 1 m de o astfel de piesa, noi facand o gaura in perete sa tragem cu ochiul la ce faceau colegii rachetisti, iar acea mică UM avea un Comandant si un Comandament total independent de noi, codul de UM incepand, parcă, cu 13, relatiile cu ei fiind reci, distante si, in general interzise pentru trancaneli despre ce fac sau ce sunt ei, iar Cercetarea-Transmisiunile acestei UM era cazată la Divizionul 1 al nostru, pe un etaj de bloc, din lipsa de spatiu la ei, cu unul dintre subofiteri fiind cazat in aceeasi camera mai mult timp la Hotelul militar din dosul Garii si alaturi de Div. 67 Mecanizată 01030, dupa divort, insa niciodata nu am discutat despre ce faceam fiecare la serviciu, in general nimic despre militaria din Cazarmă, insa până la urmă l-am dat afară pe subofiterul gurmand, obraznic si ingamfat, aruncandu-i boarfele din camera pe hol sa se duca dracului, pentru ca zilnic ma imputea cu suncă fiarta in vin si cu usturoi, sforaia ca un porc gras si nenorocit de ma duceam la serviciu ametit de nesomn, avea, nenorocitul, platfus si ii puteau picioarele ca un cadavru, chiar daca era foarte bine spalat si ingrijit, afland ulterior de la un văr, Lt Col la Rm. Sarat-Transmisiuni, Cindău, ca ii fusese subordonat ca soldat si el l-a trimis la Sc. Militara de Teansmisiuni... Dumnezeu sa-l ierte, caci a mierlit-o de infarct, cam de tinerel, amestecat cu diabet si altele, de la prostul obicei de mâncău! Ce mică-i lumea! Deci, Braila avea rachete atunci, asa cum avea Barlad! Sanatate!; 9 martie 2026 la 11:40
Catana spunea...: Atenție ca cei potrivnici stagiului militar obligatoriu au început sa denigreze ofițerii și subofițerii care au fost activi înainte de 1990.
Departe de mine cum ca erau niște purității dar sa afirmi ca erau în totalitatea lor dependenți etilic e prea mult.
În 1968 armata ducea lipsa de cadre militare fapt pentru care au fost acceptate foste care în anii precedenți au fost trecute în rezerva ca necorespunzătoare.Pe ofițerii și subofițerii reactivați nu-i dădea afara nivelul de cultura generala dar asta nu înseamnă că erau aerieni privind pregătirea militara.
Când consumul de alcool în România era sport național nu putea corpul de ofițeri și subofițeri în totalitate sa facă excepție.
Nu afirm ca,consumul de alcool era benefic dar una peste alta demonstra ca populația în perioada 1970-1980 nu trăia rău.
Anti stagiu militar obligatoriu afirma ca mâncarea era sub orice critica.Exagereaza.La aplicațiile cu trupe mâncăm aceeași mâncare.E adevărat ca nu erau frigărui dar nici cu afirma respectivii.Grija pentru militarii în termen prima.Pe tine ca ofițer superiorii nu te întrebau dacă ai manca ci dacă a mâncat trupa.
Întreb pe "distinșii "jurnaliști cum se împacă cu consumul de droguri,criminalitatea în creștere și deviatiile sexuale.
Ma voi referi intr-un viitor și despre munca în economia națională.; 9 martie 2026 la 13:22
Paolino68 spunea...: Armata obligatorie, trauma unei generații: plutonierul beat, ofițerul și mai beat și alți supereroi militari în România comunistă.
Armata obligatorie, trauma unei generații: plutonierul beat, ofițerul și mai beat și alți supereroi militari în România comunistă https://share.google/LitMUfYE6Qwk9o8qr; 9 martie 2026 la 14:30