Carol al II-lea, depus în Noua Catedrală de la Curtea de Arges, Elena Lupescu rămâne în cimitir

Carol al II-lea și Elena Lupescu în exil

Carol al  II-lea, abdicat de Ion Antonescu in septembrie 1940, după ce România pierduse la masa verde Basarabia, Nordul Bucovinei, Nordul Ardealului și Cadrilaterul, a murit la Estoril in Portugalia.

Sicriele lui Carol al II-lea și Elenei Lupescu, ultima sotie a fostului rege, au fost aduse în țară în anul 2003 de fostul premier Adrian Năstase, sub stăruințele istoricului Răzvan Teodorescu, ministrul Culturii de atunci.
La ceremoniile de la Curtea de Arges nu a vrut sa participe  Mihai, fiul fostului rege, urcat pe tronul României, în septembrie 1940, tocmai de cel pe care, 4 ani mai târziu, avea să-l aresteze și să-l dea pe mâna rușilor.
Sicriul lui Carol al II-lea a fost depus într-o capelă din incinta mânăstirii Curte de Arges, în timp ce sicriul Elenei Lupescu a fost depus intr-un cimitir discret,al mânăstirii,  departe de privirile vizitatorilor.


Știre adusă pe blog de monarhistul @Leonard
"Sicriul lui Carol al II-lea, depus la Curtea de Argeş.
 Astăzi, la ora 18:00, 11 militari ai Batalionului Vânători de Munte 33 „Posada“ din Curtea de Argeş vor scoate sicriul Regelui Carol al II-lea din capela din curte şi îl vor duce în Vechea Catedrală, unde va fi aşezat pe catafalc. Stindardul Regelui, cel original, repatriat din Portugalia în 2003, şi o coroană albă de flori vor fi aşezate deasupra. Ceremonia religioasă va fi transmisă în direct de Televiziunea Română sâmbătă, la ora 12:00, într-o ediţie specială. 
Carol al II-lea va avea parte şi de o ceremonie militară. După ce sicriul va fi scos din Mănăstirea Curtea de Argeş, militarii Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul“ vor prezenta onorul şi semnalul funerar lung. Sicriul va fi purtat de brigada de elită a armatei la Noua Catedrală. Pe traseu vor fi militari de la Vânătorii de Munte, precum şi preoţii din eparhie. Osemintele vor fi aşezate apoi în Noua Catedrală, la două morminte distanţă de cele ale Regelui Mihai şi soției Ana"

Ceremonia reînhumării Regelui Carol al II-lea în Noua Cadedrală Episcopală din Curtea de Arges la 09 03 2019

Am primit de la cititori: a fost Mihai I rege constituţional în perioada 1940-1947?

MONA Petruţ - despre justiţie şi injustiţie

Cine doreşte să afle mai multe detalii, poate să citească prevederile constituționale incidente şi Decizii ale Curții Constituționale, menționate în textul petiției pe care am trimis-o autorităților publice şi pe care am publicat-o la acest link: https://www. petitieonline.com/a/153337
(al 7-a anunț, de sus în jos).

Din PROPUNEREA LEGISLATIVĂ pe care au făcut-o Dragnea şi Tăriceanu, se constată că EI S-AU LĂMURIT cu privire la faptul că FOSTUL REGE MIHAI I A DOMNIT DOAR ÎN PERIOADA 1927-1930, fiindcă ÎN PERIOADA 1940-1947, conform Constituţiei din 1923, A OCUPAT TRONUL ROMÂNIEI ÎN MOD NECONSTITUŢIONAL. Această constatare reiese din art.6 alin.(2) al propunerii legislative, din pagina a 2-a, la acest link: https://www.senat.ro/ legis/PDF/2017/17L493FG.pdf

P.S.1:
În iunie 1930, fostul Rege Carol al II-lea a revenit pe tron FĂRĂ să depună jurământul, conform Constituţiei din 1923, ce era în vigoare. Chiar dacă se consideră că regele Carol II ar fi domnit constitutional in perioada 1930-1940 şi actele lui ar fi fost constitutionale, deci inclusiv Constitutia din 1938, ORICUM, in anul 1940, fostul Rege MIHAI I AR FI TREBUIT SĂ DEPUNĂ JURĂMÂNTUL, în condiţiile prevăzute în Constituţie!!!
În Constituţia din 1938, la art.39 scrie CLAR:
"Regele este major la varsta de 18 ani împliniţi.
La suirea Sa pe Tron El va depune mai întâi în sanul Adunãrilor întrunite urmãtorul Jurãmânt: <<Jur a pãzi Constituţia şi legile Naţiunii Romane, a menţine drepturile ei naţionale şi integritatea teritoriului>>."
http://www.monitoruljuridic. ro/…/constitutia-din-27- februar…

P.S.2:

Cei care spun adevărul despre fostul rege Mihai, soţii Duda şi aşa-zisa Casă Regală, sunt acuzaţi de comunism şi afinităţi cu ruşii. Având în vedere că fostul rege a fost în Rusia ca să fie decorat de Putin şi din mesajul ruşilor cu privire la decesului fostului Rege, se poate constata realitatea.

https://www.stiripesurse.ro/ rusia-reac-ioneaza-la-moartea- r…

UPDATE

Documentul care circulă pe INTERNET nu este suficient de riguros.

Mihai I ar fi fost un rege Constituţional, după 06  09 1940, dacă ar fi depus jurământul conform Constituţiilor regaliste din 1923, a lui Ferdinand I, sau din 1938, a lui Carol al II-lea.

Pe 06 09 1940 nu mai era în vigoare nici Constituţia din 1938, pentru ca a fost abrogată printr-un Decret-Lege semnat de Ion Antonescu, pe 05 09 1940.

Cu alte cuvinte,  în perioada 06 09 1940-23 august 1944 Mihai I a fost regele neconstituţional al statului dictatorial, militaro-legionar până la rebeliunea legionară din ianuarie 1941, numai militar după aceea, perioadă în care nu a fost şef de stat.

După 23 august 1944, regele Mihai a repus în vigoare, cu adaptări, Constituţia din 1923, dar nu a avut Parlament până anul 1946, în faţa căruia să depună jurământ. După alegerile parlamentare din 1946 s-a constituit un Parlament unicameral, care a fost validat prin mesajul Tronului, chiar dacă toată lumea ştia că alegerile fuseseră falsificate de comunişti.

Nici în faţa acestui Parlament nu a depus jurământul de rege. 

Aşa l-a prins şi data de 30 decembrie 1940, când a semnat înţelegerea cu Guvernul Petru Groza de a abdica pentru el şi urmaşii săi şi de a părăsi Tara, cu obligaţia de a nu desfăşura activităţi şi propagandă împotriva regimului comunist din România. Tăcerea i-a fost răsplătită cu 5000 dolari pe lună...până pe la jumătarea anilor 80, când fostul monarh a încălcat înţelegerea cu comuniştii.

Banii îi ducea le Versoix un diplomat român, susţine Talpeş, fost director SIE.

Fetele regale au tratat cu dosul Imnul Naţional şi salvele de artilerie la Curtea de Argeş

S-au ridicat de pe scaune după primele acorduri ale Imnului Regal. Priviţi ce se întîmplă în minutul 4,22!  Oare aşa au crezut că sfidează Republica, destul de tolerantă cu ultimul rege al României.
UPDATE
Nişte pârliţi de rezervişti, deveniţi monarhişti de conjunctură, spun că la Curtea de Argeş nu s-a intonat Imnul Naţional... ci o melodie pe fondul căreia s-au tras 21 salve de tun. Asta pentru că  aşa au auzit ei, din cauză că televiziunile au dat sonorul mai mic în momentele în care bubuiau salvele.
Nici atât nu au reţinut că, la ceremoniale, salvele de tun însoţesc intonarea Imnului Naţional.
Realitatea Tv îi critică pe Dragnea şi Tăriceanu că s-au aşezat prea devreme pe scaune când a intrat Iohannis la catafalcul lui Mihai I.
Doamnele acelea şi domnii aceea  cu sânge albastru care au stat pe scaune la Curtea de Argeş, nu vedeau că garda din faţa lor prezenta onorul?
Bine că, cred că fără să vrea, Potecarul a scris că Mihai I nu a mai fost şi şef de stat după 06 sept 1940! Nici Proiectul de lege promovat de Tăriceanu şi Dragnea nu-i recunoaşte acest stagiu. Rămâne doar cu perioada 1927-1930, când a fost detronat de tac-su Carol al II-lea.

Noua Necropolă Regală de la Curtea de Arges

Cititorul TG a inspectat stadiul lucrrăilor pentru amenajarea locului de veci al Regelui Mihai I

Așa arata mormântul Regelui Mihai în data de 11 Decembrie în timp ce trupul său rămăsese abandonat de familie în biserica grecească din Lausanne.

Carol al II-lea, comentând abdicarea regelui Mihai

De citit toate articolele de pe blog care poartă etichetele Regele Mihai și Regii României

Cum comenta Carol al II-lea abdicarea Regelui Mihai

Scris de : P.C.R.     2011-06-26 18:09

De Carol al II-lea descrie, în jurnalul său, astfel abdicarea fiului, Regele Mihai:

 “Marti, 30 decembrie 1947. O zi ingrozitoare, ce zi sfasietoare: la 5 d.a.  dupa-amiaza, bietul si credinciosul Ribeiro telefoneaza ca Reuters a comunicat ca Mihaita a abdicat, azi, la 3. Vestea a cazut ca o maciuca pe capul nostru, am ramas, literalmente, traznit. Reprezentantul lui Reuters a si venit aci aducandu-mi telegramele, cari dau oaresicari detalii. La 3, a iscalit abdicarea si a dat oProclamatie catre popor, iar unele vesti zic ca la 4 va parasi Bucurestiul.

Regele Carol al II-lea

A si fost proclamata Republica DemocratiaPopulara, alias Sovietica. M-a apucat o furie auzind aceasta stire; cine dracul l-a pus pe Mihaita sa se intoarca, ca, dupa o saptamana, sa plece in conditiile cele mai urate si dand catre popor o proclamatie rusinoasa. Nu numai ca abdica pentru el si urmasii sai, dar spune, in proclamatie, ca lasa poporului grija de a-si alege felul cum doreste sa fie guvernat, considerand ca monarhia este un obstacol serios in calea dezvoltarii democratice a tarii. Ma sufoca ideea ca fiul meu, ca suveran, sa poata sa-si puie iscalitura sub un document astfel redactat. Toti luptam pentru a arata lumei ca forma democratica nu numai ca este compatibila cuMonarhia, dar ca si asta este, de fapt, mai garantata sub un suveran, decat sub un presedinte, care-i, totdeauna, un om de partid si iata ca, acuma, Mihaita declara, sub iscalitura, contrariul si, in acelasi timp, autentifica actul de nastere a Republicii, forma de stat care nu poate permite Romaniei de a trai.”

Fragmentul face parte din volumul al cincilea de insemnari zilnice ale lui Carol al II-lea, “Intre datorie si pasiune”, aparut la Editura Curtea Veche in 2001

Regele Mihai n-a explicat gestul de a aproba Declaratia de la Budapesta, din 16 iunie1989, de autonomie a Transilvaniei

Reluare
Articol publicat de  "Plano10" pe data de 06 oct.2011


Poate se va explica in Declaratia pe care  o va da in fata Parlamentului pe 25 octombrie.

Mihai I si Tismaneanu

DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA

 

Astăzi, 16 iunie 1989, odată cu celebrarea funeraliilor victimelor represiunii revoluţiei maghiare din 1956, eveniment de o deosebită importanţă pentru popoarele Europei şi, în special, pentru cele care trăiesc încă sub dictaturi comuniste, a avut loc o întâlnire între membrii Forumului Democratic Maghiar şi Români, semnatari ai următoarei

DECLARAŢII

Noi, romani si unguri,

Consideram ca libertatea si propasirea celor doua popoare pot fi realizate si garantate numai intr-un cadru politic pluralist de respectare integrala a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. O actiune comuna a fortelor democratice maghiare si romane se impune pentru atingerea acestui scop. Regimurile comuniste si in special politica dusa de dictatura ceausista a creat o situatie de criza acuta care impiedica comunicarea dintre romani si maghiari. Dialogul inceput astazi intre noi doreste sa invinga aceste piedici si sa stabileasca bazele unor relatii normale intre cele doua natiuni care s-au format in acelasi spatiu geografic.

Data fiind configuratia hartii etnice, solutionarea conflictelor nu poate veni in nici un caz din revizuirea frontierelor, ci din schimbarea rolului lor in sensul liberei circulatii a persoanelor, a informatiei si a ideilor, in conformitate cu acordurile de la Helsinki. Situam deci imbunatatirea relatiilor romano-maghiare in perspectiva procesului de restructurare democratica general-europeana, care singur va fi in stare sa rezolve problemele acumulate de-a lungul istoriei intre popoarele continentului intr-un mod care sa satisfaca interesele legitime ale fiecaruia in parte.

Transilvania a fost si este un spatiu de complementaritate si trebuie sa devina un model de pluralism cultural si religios. Este in folosul popoarelor noastre ca diversitatea culturala, religioasa si de traditii care a facut specificul Transilvaniei sa fie prezervata. 

Dreptul la o reprezentare politica autonoma si la autonomie culturala a fiecarei natiuni trebuie garantat.  Realizarea sa implica, printre altele, asigurarea unei scolaritati de toate gradele in limba maghiara, inclusiv reinfiintarea universitatii maghiare din Cluj.

Principiile enuntate mai sus vor sta la baza tuturor actiunilor comune pe care semnatarii inteleg sa le duca in viitor. Apelam la organizatiile democratice precum si la acele persoane care impartasesc aceste principii sa se alature acestei actiuni. 

Budapesta, 16 iunie 1989 

Semnatari:

Antal G. Laszlo, Antall Jozsef, Balogh Julia, Biro Gaspar, Csoori Sandor, Fur Lajos, Illzes Maria, Jeszensky Geza, Keszthelyi Gyula, Kodolanyi Gyula, Molnar Gusztav, Stelian Balanescu, din partea Cercului Roman din RFG, Mihnea Berindei, vicepresedinte al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania (LDHR), Ariadna Combes, vicepresedinte al LDHR, Mihai Korne, director al revistei “Lupta”, Ion Vianu, reprezentant al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania din Elvetia, Dinu Zamfirescu, membru al Biroului LDHR, membru al Partidului National Liberal.

Ulterior si alte persoane si organizatii s-au alaturat acestei declaratii: Rockenbauer Zoltan si Vagvolgyi Andras, din partea Federatiei Tineretului Democrat (FIDESZ), Partidul Liber Democrat, Asociatia Maghiarilor din Transilvania, prin presedintele Kiss Bela si secretarul Spaller Arpad, intregul colectiv redactional al revistei “2000″, Bojtar Endre, seful sectiei pentru Europa rasariteana a Institutului de Istorie Literara, prof. Bela Kallman, Dan Alexe, Daniel Boc, Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu, Florica Dimitrescu, Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Marie-France Ionescu, Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Adrian Niculescu, Alexandru Niculescu, Alain Paruit, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, Vladimir Tismaneanu, Ileana Vrancea.

Declaratia a mai fost semnata, ulterior, si de: George Barbul, Doru Braia, Dina Bratianu-Missirliu, Alexandru Missirliu, Ileana Verzea.

La o luna dupa difuzare, intr-o “Marti, 4 iulie 1989, Majestatea Sa regele Mihai a primit la resedinta sa de langa Geneva o delegatie din grupul romanilor care au redactat la Budapesta o declaratie comuna impreuna cu Forumul Democratic Maghiar. Aceasta delegatie compusa din Dna Ariadna Combes, dr. Ion Vianu si Dinu Zamfirescu a inmanat Majestatii sale textul declaratiei de la Budapesta. Majestatea sa a aprobat intrutotul continutul declaratiei care exprima convingerile sale privind relatiile dintre popoarele roman si maghiar”.

"Revolutionari" in 1956 la Budapesta

Revolutionari criminali la Budapesta

Dispariția ultimului rege al României, văzută de Le monde

Regele Mihai I al României 

este mort

Omul care a condus România în timpul celui de-al doilea război mondial, înainte de a abdica în 1947 și apoi a revenit în 1997, a murit marți la vârsta de 96 de ani.

LUMEA | 05.12.2017 la 14:55 • Actualizarea funcției 05.12.2017 la 19:54 | De Mirel Bran (București, Corespondent)

En savoir plus sur http://www.lemonde.fr/europe/article/2017/12/05/le-roi-michel-1er-de-roumanie-est-mort_5224964_3214.html#5OXoAPlkjmpr7TBe.99

 Unul dintre ultimii doi șefi de stat care au condus în timpul celui de-al doilea război mondial, Regele Mihai de România a murit marți cinci decembrie, la vârsta de 96, în reședința sa din Aubonne , în Elveția . Viața lui a fost la fel de agitată ca și istoria țării sale, pe care a condus-o, a părăsit-o și a regăsit-o în decursul unei jumătăți de secol. S-a născut la 25 octombrie 1921 la Castelul Regal din Sinaia, reședință a casei regale românești cuibărită în Carpați.

Pe scara istoriei, monarhia românească este încă foarte tânără. În 1866, pentru a se termina cu disputele politice care înveninat țară, România  alege monarhia prin instalarea pe tron a regelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen Ludovic-. Își succedese nepotul, Ferdinand.(In 1966 Carol a fost adus ca domnitor, nu ca rege.. nm) 

Perioada interbelică este o perioadă prosperă pentru România. Țara s-a bucurat de un boom economic fără precedent și de linii în sus, arzând etapele, modelul democratic al Europei de Vest. Michel devine rege prima dată, copil fiind, între anii 1927 și 1930, ca parte a unui regente. Dar tatăl său, Carol al II-lea, îi ia locul și urcă pe tron ​​în iunie 1930, chiar dacă nu se ridica  la inaltimea predecesorilor săi.

Abdicare și exil

El(Carol al II-lea) a abdicat pe 6 august 1940 în favoarea fiului său care redevine rege la vârsta de 18 ani. Cu două luni mai devreme, Uniunea Sovietică a anexat partea estică a României, țara care apoi s-a angajat în al doilea război mondial alături de Germania nazistă. 

Chemat pe tron de Mareșalul pronazist Ion Antonescu, Mihai se va îndepărta treptat de la el înainte de a-l aresta în sfârșit în august 1944.

La sfârșitul războiului, monarhia română are un guvern comunist impus de Armata Roșie. Un pistol pe masă, liderii comuniști au venit să se întâlnească cu Michel , la palatul Elisabeta București l -au forțat să demisioneze , amenințând că trage monarhist mii de studenți , în caz de refuz.

La 30 decembrie 1947, regele abdica și pleacă în exil. După o scurtă ședere la Londra, s-a stabilit împreună cu soția sa, Anne de Bourbon-Parme, în Versoix, Elveția. Ei vor avea cinci fiice și, în absența unui fiu care preia coroana, celei mai mari, Margareta, ii este ulterior încredințată moștenirea coroanei.

Un exil de jumătate de secol

Exilul regelui a durat o jumătate de secol, până la prăbușirea regimului în decembrie 1989. După executarea „Conducator“ Nicolae Ceaușescu, monarhul cere noul presedinte, Ion Iliescu birocratul mărunt restabilirea monarhiei, pe care aceasta din urmă o refuză.

În decembrie 1990, s-a întors în România, dar la câteva ore după aterizarea sa la București el a fost escortat înapoi la frontieră manu militari la ordinul lui Ion Iliescu. În 1992, sa întors în țara sa cu ocazia Paștelui, iar un milion de români se duc pe stradă cerându-i să rămână . Din cauza acestei perspective, președintele Iliescu i-a interzis să rămână.

Doar în 1997, la un an după victoria electorală a lui Emil Constantinescu, regele a primit un pașaport românesc și s-a întors în țara sa. Dar noile autorități nu se grăbesc să restaureze palatele și proprietățile pe care le pretinde. Apoi Ion Iliescu revine la conducere din 2000 până în 2004 și intenționează să-și îmbunătățească imaginea.

Rege fără tron

În 2001, regele Michel dă mâna cu fostul său dușman, care întoarce proprietățile casei regale, un gest pe care mulți monarhiști l-au considerat un pact cu diavolul. La vârsta de 80 de ani, regele Michel a reușit în cele din urmă să se mute la Palatul Elisabeth din București, o fostă reședință regală transformată într-o cantină. O clădire kitsch unde regele trebuia să-și pună multe de la el să - i dea viață.

El va continua să trăiască între România și Elveția, chiar dacă Michel rămânea rege fără tron. Tinut departe de viața politică românească, el a încredințat în 2016 , cu sarcina de a conducerea casei regale moștenitorului tronului, Principesa Margareta, care nu a reușit să dobândească în ochii românilor  măreția și carisma tatălui său.

Identitate și demnitate

În septembrie 1996, Margareta se căsătorește cu actorul român Radu Duda, care își ia rolul de prinț în serios. Dar tânărul cuplu regal încearcă să revigoreze mișcarea monarhică. În 2009, prințul Duda a candidat pentru alegerile prezidențiale, dar în curând a realizat că nu are nici o șansă și a renunțat la cursa.

Prin ținută demnă și o viață dificilă, regele a marcat imaginația colectivă a românilor. La 90 de ani, a fost invitat la cele două case ale Parlamentului, unde a ținut un discurs la înălțimea momentului.

"  Lumea de mâine nu va exista fără morală, fără credință și fără memorie", a declarat el în fața aleșilor. Cynicismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să găsească un loc în viața noastră. România a evoluat prin idealurile marilor oameni din istoria noastră că ei au servit fiind responsabili și generoși. Nu consider România astăzi ca o moștenire a părinților noștri, ci ca țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri "

Vizita Tarului Nicolae al II-lea la Constanţa, în 1914

La numai câteva luni de la intrevederea de la Constanţa, dezamăgit de declaraţia de neutralitate a Guvernului României, în pofida înţelegerii pe care el o avea cu Germania,Carol I avea să moară la Castelul Peles pe 10 oct. 1914.
Familia tarului Nicolae al II-lea avea să piară tragic în Revoluţia bolşevică din Octombrie 1917.

O fiica de militar, despre monarhie

• Vocea Vâlcii/
• Opinii
• /O exagerare - ziua de doliu naţional în onoarea consoartei Regelui Mihai

O exagerare - ziua de doliu naţional în onoarea consoartei Regelui Mihai

 07 Aug 2016  Magda POPESCU

 Opinii

Mai sunt câteva zile şi, în calendarul istoric al ţării, se va consemna o nouă mistificare a adevărului: la data de 13 august a.c. vom avea zi de doliu naţional decretată în onoarea unui membru al Casei Regale, Ana de Bourbon-Parma (cunoscută și sub apelativul Regina Ana) - consoarta Regelui Mihai I. A murit un om, o cetăţeancă franceză de religie romano-catolică, soţia unui ex-monarh care ne-a vândut bolşevicilor şi a deschis porţile Armatei Roşii şi comunismului în ţară. Fie-i ţărâna uşoară!, cum spunem noi, creştinii. A fost o mamă ca atâtea miliarde, tot respectul pentru asta! Dar... Atât! Dar ca să fie înmormântată în pământul patriei române, cu onoruri militare şi cu doliu naţional, să li se construiască un mausoleu în cetatea istorică de la Curtea de Argeş, e un afront mult prea mare şi de neîngăduit adus Istoriei Românilor şi mărilor personalităţi româneşti care au fost conduse la groapă cu tristeţea şi respectul poporului. Soţia fostului rege nu are aceste drepturi.

Principesa de Bourbon-Parma a decedat, în Elveția şi a fost adusă în România. Ziua de doliu naţional, este o impietate, franţuzoaica neavând nimic de-a face cu România (mai ales că s-a căsătorit cu Mihăiţă când acesta nu mai era rege) şi nu ştie decât două cuvinte româneşti. Conform tradiţiei Funeraliilor Regale din ţara noastră, înmormântarea va avea loc în Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală, la Curtea de Argeş. O blasfemie! Privind moartea consoartei regale, părerile sunt împărțite, aceasta nefiind privită ca o regină a României - de unii şi “os domnesc” - de alţii.

Susţinătorii realităţii de netăgăduit, afirmă că Ana de Bourbon-Parma nu merită onoruri din partea statului nostru, pentru că ea nu a fost niciodată o regină, nu are cetăţenie română, nu a vorbit niciodată limba română, nu a avut sânge românesc în vene şi nu merită aşa onoare o cetăţeancă franceză care nu a făcut nimic pentru noi. În aceste zile, decesul principesei Ana de Bourbon-Parma, la 92 de ani, a captat majoritatea agendei mass-media din țară. Trecerea în nefiinţă este tratată ca un eveniment național de primă mărime, chiar dacă moarta nu a jucat nici un rol în istoria noastră, dar, în exil, căsătorindu-se cu Mihai, a devenit în ochii regaliștilor români o prezumtivă viitoare regină și a fost tratată ca atare.

Mie mi se pare exagerat să i se acorde doliu național și să i se dea atenție ca unei personalități cu mari realizări, când, de fapt, ea nu a făcut decât să-și crească fetele, fără să-i lipsească nimic. Este o mare insultă adusă eroilor români să declari doliul naţional. Nu a fost regina românilor niciodată! Dacă era o adevărată regină, nu venea să ceară pământuri, moşteniri, care, ştim cu toţii, că au fost ale poporului, nu ale casei regale. Amploarea care s-a dat decesului principesei, cred că se datorează nevoii românilor de a avea modele înalte. La români, există cultul lui „Vodă”, iar regii și reginele noastre, cu deosebire Carol I, Elisabeta, Ferdinand și mai ales Maria, au fost adorați de români și au avut prestații înalte, decisive pentru istoria ţării.

În această perioadă istorică, când România are un statut colonial la periferia Uniunii Europene, nu s-au ridicat decât foarte puține valori, în toate domeniile de activitate, iar puținii care s-au ridicat în acest regim ne-au părăsit, căutând mai binele material. Cu un rege care n-a domnit niciodată în adevăratul sens al cuvântului, refuz să îi acord “reginei Ana” vreun onor în afara celui creştinesc. A fost doar consoarta celui ce peste decenii a transformat monarhia românească într-o adunătură de “clovni”, iar acest lucru nu atrage niciun merit pentru nimeni atâta timp cât este mai uşor să cazi în uitare decât să-ţi porţi cu demnitate crucea personală.

NB: Cred că nu mai trebuie să afirm că nu sunt monarhistă şi, ca fiica de militar al Armatei Române, am în suflet tristeţea zilei când camarila regală a înfăptuit capitularea în faţa ruşilor. Deplâng soarta a mai mult de 160.000 de soldaţi români capturaţi de ruşi după 23 august 1944 şi trimişi în stepele Asiei, în minele de la Vorkuta sau prin Siberia. Pentru asta şi multe altele, ex-monarhul Mihai I are loc doar în cartea de istorie şi atât!

Mihai I a convenit cu Petru Groza pentru abdicare

Biletel  cu notitele despre discutia dintre rege  si Petru Groza, purtata  pe data de 22 decembrie 1947, cu o saptamâna inainte de abdicare. Biletelul a fost gasit in arhiva Consiliului de Ministri.

Niciun cuvant in plus scris de rege  la Senat, in afara de semnatura.

Pentru comparatie, semnatura lui Mihai si semnatura Anei in Cartea de Onoare  a Muzeului din Braila.

Cum comenta Carol al II-lea abdicarea Regelui Mihai

Scris de : P.C.R.     2011-06-26 18:09

Carol al II-lea descrie, în jurnalul său, astfel abdicarea fiului, Regele Mihai: “Marti, 30 decembrie 1947. O zi ingrozitoare, ce zi sfasietoare: la 5 d.a.  dupa-amiaza, bietul si credinciosul Ribeiro telefoneaza ca Reuters a comunicat ca Mihaita a abdicat, azi, la 3. Vestea a cazut ca o maciuca pe capul nostru, am ramas, literalmente, traznit. Reprezentantul lui Reuters a si venit aci aducandu-mi telegramele, cari dau oaresicari detalii. La 3, a iscalit abdicarea si a dat oProclamatie catre popor, iar unele vesti zic ca la 4 va parasi Bucurestiul.

Regele Carol al II-lea

A si fost proclamataRepublica Democratica Populara, alias Sovietica. M-a apucat o furie auzind aceasta stire; cine dracul l-a pus pe Mihaita sa se intoarca, ca, dupa o saptamana, sa plece in conditiile cele mai urate si dand catre popor o proclamatie rusinoasa. Nu numai ca abdica pentru el si urmasii sai, dar spune, in proclamatie, ca lasa poporului grija de a-si alege felul cum doreste sa fie guvernat, considerand ca monarhia este un obstacol serios in calea dezvoltarii democratice a tarii. Ma sufoca ideea ca fiul meu, ca suveran, sa poata sa-si puie iscalitura sub un document astfel redactat. Toti luptam pentru a arata lumei ca forma democratica nu numai ca este compatibila cuMonarhia, dar ca si asta este, de fapt, mai garantata sub un suveran, decat sub un presedinte, care-i, totdeauna, un om de partid si iata ca, acuma, Mihaita declara, sub iscalitura, contrariul si, in acelasi timp, autentifica actul de nastere a Republicii, forma de stat care nu poate permite Romaniei de a trai.”

Fragmentul face parte din volumul al cincilea de insemnari zilnice ale lui Carol al II-lea, “Intre datorie si pasiune”, aparut la Editura Curtea Veche in 2001.