Unde mai găsim in prezent asemenea politicieni care să dezbată elevat și contradictoriu un eveniment de cotitură in existența României, aderarea la NATO?
Deși pe vremea aceea nu apăruse conceptul de suveranism, disputa dintre cei 2 intelectuali privea suveranitatea României in cazul aderării la organisme millitare care nu demult ne fuseseră ostile.
Vadim spunea că Putin ar fi promis sprijin pentru unificarea cu Basarabia, dacă Romania renunță la aderarea la NATO, cu toate că fostul teritoriu românesc aparținea de Ucraina. după destrămarea URSS.
Privind retrospectiv, după 20 de ani, constatăm că Adrian Păunescu era mai realist in previzionarea evenimentelor prin care urma să treacă România.
Ce ar insemna ca NATO să se oprească la frontiera vestică a României? se intreba Păunescu, cu gândul la disputa româno-maghiară privind Ardealul.
De asemenea spunea că basarabenii nu trebuie grăbiți cu unirea. Să fie lăsați să se convingă singuri că in România este mai bine,
Amfitrion a fost Marius Tucă, necuprins pe atunci de morbidul conspiraționism.
