Cum este pusă în pericol SECURITATEA ROMANIEI iar SRI şi Parchetul General tac

Helwig

Tutuianu, seful Comisiei SRI

De citit şi DENUNŢUL PENAL de pe pagina SCMD. 
Depuneţi-l la Parchetul General, domnule Dogaru!

Pentru a înţelege de ce comunitatea de informaţii a României este complet paralizată în aceste zile, să vedem care sunt misiunile organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, conform legii cadru, actualizată în 2014, şi de ce ele lasă să fie subminat statul prin acţiuni care vizează înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice. 

Că SRI este condus în acest moment după alte acte normative decât cele publice este ilustrat şi de faptul că, pe site-ul său, nu găseşti legea cadru a securităţii naţionale.

Articolul 3 din lege reglementează principalele ameninţări la adresa securităţii naţionale pe care instituţiile de informaţii, indeosebi SRI, trebuie să le cunoască,  să le prevină şi să le înlăture (art.2).
MAI şi Ministerul Justiţiei mai au structuri interne de informaţii?
Dacă sunt informaţii, ce fac conducerile serviciilor de informaţii cu ele?

LEGE nr. 51 din 29 iulie 1991 (*republicată*)

 privind securitatea naţională a României* 

EMITENT: PARLAMENTUL 

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 190 din 18 martie 2014 

Data intrării în vigoare: 18 Martie 2014

 Formă consolidată valabilă la data de 11 Septembrie 2014

CAP. I

 Dispoziţii generale 

 ART. 1 Prin securitatea naţională a României se înţelege starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie. 

 ART. 2 (1) Securitatea naţională se realizează prin cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1. 

 (2) Cetăţenii români, ca expresie a fidelităţii lor faţă de ţară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea securităţii naţionale. 

 ART. 3 Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României următoarele: 

 a) planurile şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, unităţii, independenţei sau indivizibilităţii statului român; 

 b) acţiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra ţării sau de război civil, înlesnirea ocupaţiei militare străine, aservirea faţă de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizaţii străine de a săvârşi oricare din aceste fapte; 

 c) trădarea prin ajutarea inamicului; 

 d) acţiunile armate sau orice alte acţiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de stat; 

 e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, procurarea ori deţinerea ilegală de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum şi divulgarea secretelor de stat sau neglijenţa în păstrarea acestora; 

 f) subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale; 

 g) acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcţii importante în stat ori a reprezentanţilor altor state sau ai organizaţiilor internaţionale, a căror protecţie trebuie să fie asigurată pe timpul şederii în România, potrivit legii, tratatelor şi convenţiilor încheiate, precum şi practicii internaţionale; 

 h) iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept; 

 i) actele teroriste, precum şi iniţierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activităţi al căror scop îl constituie săvârşirea de asemenea fapte; j) atentatele contra unei colectivităţi, săvârşite prin orice mijloace; 

 k) sustragerea de armament, muniţie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unităţile autorizate să le deţină, contrabanda cu acestea, producerea, deţinerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea lor în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, precum şi portul de armament sau muniţie, fără drept, dacă prin acestea se pune în pericol securitatea naţională; 

 l) iniţierea sau constituirea de organizaţii sau grupări ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a acestora, în scopul desfăşurării vreuneia din activităţile enumerate la lit. a)-k), precum şi desfăşurarea în secret de asemenea activităţi de către organizaţii sau grupări constituite potrivit legii. 

 ART. 4 (1) Prevederile art. 3 nu pot fi interpretate sau folosite în scopul restrângerii sau interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de altă natură, garantate prin Constituţie sau legi. 

 (2) Nici o persoană nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice şi nu poate face obiectul unei imixtiuni în viaţa sa particulară, în familia sa, în domiciliul sau proprietăţile sale ori în corespondenţă sau comunicaţii, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale, dacă nu săvârşeşte vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o ameninţare la adresa securităţii naţionale. 

 ART. 5 Securitatea naţională se realizează în conformitate cu legile în vigoare şi cu obligaţiile asumate de România prin convenţiile şi tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului la care este parte. 

 ART. 6 (1) Organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale sunt: 

-Serviciul Român de Informaţii, 

-Serviciul de Informaţii Externe, 

-Serviciul de Protecţie şi Pază, 

-precum şi Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei, prin structuri interne specializate. 

 (2) Activitatea pentru realizarea securităţii naţionale este organizată şi coordonată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.