În Monitorul Oficial, Partea I, nr. 761 din 14 august 2025, a fost publicată decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) nr. 220 din 16 iunie 2025 referitoare la restituirea CASS retinut.
Discuția a pleacat de la Decizia Curții Constituționale nr. 650/2022, care a declarat neconstituționale anumite prevederi din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 130/2021, referitoare la reținerea CASS din pensii prin ordonanta de urgenta. Ca urmare, prin OUG nr. 4/2023, s-a stabilit procedura de restituire eșalonată a acestor sume reținute din pensii în perioada 1 ianuarie 2022 – 27 decembrie 2022.
Problema a apărut deoarece OUG nr. 4/2023 nu a prevăzut expres dacă sumele restituite ar trebui și indexate cu indicele de inflație sau dacă ar trebui plătite dobânzi legale pentru perioada în care banii au fost reținuți nejustificat. Această lacună a generat numeroase procese în instanțe, pensionarii solicitând aceste drepturi accesorii.
Întrebările adresate ÎCCJ
Curtea de Apel București a sesizat ÎCCJ cu două întrebări esențiale:
- Dacă pentru sumele reprezentând CASS restituite este datorată contravaloarea inflației și pentru ce interval de timp.
- Dacă pentru aceste sume este datorată dobândă legală (moratorie sau penalizatoare) și pentru ce interval de timp.
Poziția Înaltei Curți: de ce a fost respinsă sesizarea?
ÎCCJ a respins sesizarea ca inadmisibilă, argumentând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. Iată principalele motive:
Nu este o „chestiune de drept dificilă”
Înalta Curte a subliniat că mecanismul hotărârii prealabile este destinat să clarifice "chestiuni dificile de drept", adică interpretări ale unor dispoziții legale imperfecte, lacunare sau contradictorii, care ar putea genera incertitudine în securitatea raporturilor juridice. În acest caz, ÎCCJ a constatat că jurisprudența instanțelor naționale (curțile de apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Iași și Pitești) este "cvasiunitară", majoritatea instanțelor acordând deja actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare. Prin urmare, nu ar exista o "dificultate" reală sau o lipsă de unitate în interpretare care să necesite intervenția instanței supreme.
Nu se substituie judecătorului de fond
ÎCCJ a reiterat că rolul său nu este să se substituie funcției jurisdicționale a judecătorului de fond, care trebuie să interpreteze și să aplice legea în fiecare caz concret. A da o dezlegare de principiu în această situație ar însemna, practic, soluționarea pe fond a litigiului, ceea ce nu este scopul procedurii hotărârii prealabile.
