Un general securist ii contreaza pe Corvin Lupu si Cristian Troncota la lansarea cartii "Tradarea Securitatii"

 Corvin Lupu de la Sibiu a fost o perioada colaborator al revistei Vitralii-Lumini si Umbre, revista a rezervistilor SRI. Atunci a devoalat abuzurile Armatei de la Sibiu, conduse de colonelul Dragomir, impotriva cadrelor de securitate si de militie arestate in bazinul de inot de la Sibiu. Pot fi citite articolele sale in primele numere ale revistei Vitralii

Dupa circa 30 de ani, domnul profesor a trecut in tabara adversa, acuzand securitatea ca in decembrie 1989 l-a tradat pe Ceausescu. Legile si Constitutia de atunci obligau Securitatea sa apere regimul Ceausescu, concluzioneaza Corvin Lupu secondat de securistul-istoric Cristian Troncota.

Dar, sa vedem cum a ripostat Generalul(r) Malureanu, membru al conducerii ACMRR din SRI.

Cum a ajuns CI-st un ofițer din Regimentul 30 Gardă?

 Memorii publicate îi revista Vitralii-Lumini și Umbre. 

Continuarea memoriilor col. (r.) dr. Gheorghe (Geo) Stroe în ediția online pe site-ul ACMRR din SRI- revista Vitralii

Experta Barbara Deppert din Germania, despre brățările de aur ale dacilor

 

Barbara Deppert

Românii sunt urmașii dacilor... spune experta germană.

,,SUNTEȚI SINGURA ȚARĂ DIN EUROPA CU O ISTORIE DE 6000 de ANI SCRISĂ ÎN AUR."

Intregul interviu cu reputata arheolog a fost realizat de Vladimir Brilinsky, fost administrator al Complexului muzeal Sarmizegetusa Regia,  îl puteți citi în  Revista “Vitralii – Lumini și Umbre” numărul 45, editată de rezerviști din SRI. 

Linkul de acces spre colecția online a acestei reviste, de pe pagina ACMRR din SRI, îl găsiți și pe prima pagină a blogului, alături de alte pagini de interes pentru rezerviști.

Un site dedicat Centenarului informează că ar fi preluat  ideile exprimate de Barbara din Formula AS -Vezi aici

Caloian Monica, șefa departamentului juridic al SCMD, fostă grefieră de ședință în Procesul CPEx

 Așa rezultă din destăinuirile președintelui completului de judecată, col magistrat Ciobotaru Gheorghe, absolvent și apoi cadru didactic al Scolii Militare de Ofițeri de Securitate.

După procesul din 1990-1991, grefiera Caloianu s-a angajat la proasptul SRI- Măgureanu.

Memoriile despre procesul foștilor membri CPEx ale fostului judecător militar le puteți citi în întregime în  nr. 44 al revistei Vitralii-Lumini și Umbre, pe pagina ACMRR din SRI.

Stigmatizarea politicienilor și militarilor care l-au detronat pe Cuza, în presa vremii, de poetul M. Eminescu

Revista “Vitralii – Lumini și Umbre” numărul 43

 52 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an XI, nr. 43, iunie – noiembrie 2020 

 Destinele participanților și martorilor la detronarea lui Cuza Vodă .... de Col. (r) conf. univ. dr. Aurel V. David

 3.2. Militarii 

Cei mai cunoscuți militari care l-au trădat pe Cuza Vodă au fost: colonelul Nicolae Haralambie, colonelul Nicolae Zefkari, maiorul Dimitrie Lecca, colonelul Dimitrie Kretzulescu, căpitanul Alexandru Candiano-Popescu, căpitanul Pilat Constantin, căpitanul Costescu Anton, căpitanul Lipoianu Alexandru.

 - Nicolae Haralambie, 61 după suirea pe tron a Principelui Carol I, având gradul de colonel, a ocupat, la 6 August 1866, portofoliul Ministerului de Rezbel în cabinetul Ion Ghika; a păstrat această funcție până la 8 februarie 1867, când a demisionat din acel minister, iar în octombrie 1867 a demisionat şi din armată. După această demisie s-a ţinut cu desăvârşire departe de toate luptele politice, cu toate că prin situaţia eminentă pe care o avusese, putea să aspire la cele mai înalte demnităţi în Stat. 

În timpul războiului de independență (1877-1878), a fost chemat în activitate, înălţat la gradul de general de brigadă şi a luat comanda Corpului al 2-a de armată, apoi comanda Corpului de Vest. S-a distins la atacul Inovei şi a Smârdanului. Prin faptele de vitejie din războiul de independenţă, a sperat că îşi va răscumpăra actul de trădare, dar va fi cuprins de remuşcări spre sfârşitul vieţii. După război s-a implicat în politică, fiind ales senator, apoi a făcut parte din coaliţia care a acţionat pentru răsturnarea guvernului Ion C. Brătianu, denumită „Opoziţia Unită”. Însă rolul său pe scena politică a fost mai degrabă pasager, căci nu s-a evidenţiat cu nimic deosebit în activitatea de politician.62

 În memoriile sale, Constantin Argetoianu, înrudit prin mamă cu familia Haralambie, a schiţat un portret al generalului complotist: „Pe generalul Haralambie l-am cunoscut bine. Trăia în Bucureşti, unde a jucat rolul istoric ştiut la detronarea lui Cuza... Îmi aduc aminte de dânsul ca un om îmbătrânit înainte de vreme, ca de un om ros de remuşcare: conştiinţa nu l-a absolvit niciodată pe deplin pentru actul de trădare faţă de prietenul şi binevoitorul lui”. A murit în București, la 8 aprilie 1908, iar la înmormântarea sa în cimitirul Bellu 

-----------

 61 Dim.R. Rosetti, op.cit., p.94-95. 

62 Stelian Neagoe, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007, p. 351-353. 

 au vorbit generalul Coandă (din partea Armatei), Dimitrie A. Sturza (din partea guvernului) şi Costescu Comăneanu (vicepreşedinte al Senatului). Aceștia au încercat să-l apere de acuzaţia potrivit căreia şi-a călcat jurământul militar şi a contribuit la detronarea lui Cuza (din pasiune pentru o doamnă liberală). 

- Alexandru Zefkari, 63 fostul comandant al garnizoanei București (având gradul de maior), a fost înaintat în anul 1869 la gradul de colonel, iar în anul 1875 la gradul de general de brigadă. În timpul războiului de independenţă a fost ataşat pe lângă Marele Cartier General al Comandamentului rusesc. 

- Călinescu Athanasie64 a fost liberat din armată la 1869, iar în anul 1880 a fost avansat la gradul de general de brigadă în rezervă; În anul 1883 a fost numit inspector general al Gărzii Naţionale, funcție deținută până la desfiinţarea acesteia. 

- Dimitrie Lecca, 65 în 11 februarie 1866 era Ministru de Război, deținând acest portofoliu până în 11 mai 1866, când a fost avansat la gradul de lt. colonel şi a primit comanda Regimentului 7 din linie. În anul 1876 a fost ales deputat de oraşul Bacău, și, în acelaşi timp, vicepreşedinte al Camerei. În timpul războiului de independenţă a fost numit comandant al Diviziunii a 4-a, şi a luat parte la luptele de la Lom-Palanca, Smârdan, Vidin. Dimitrie Lecca a mai fost ministru de Război şi de la 11 iulie 1879 până la 29 Aprilie 1880, având gradul de colonel. Apoi a fost înălţat la gradul de general, reluându-și locul în Cameră, iar dar mai târziu i s-a dat comandamentul Diviziei a 4-a. În anul 1883, a fost ales Preşedinte al Camerei, ocupând această demnitate până la moartea sa. A încetat din viaţă subit, la Radomireşti (Bacău), în 4 iulie 1888, când încă nu împlinise vârsta de 60 de ani! 

- Dimitrie Kretzulescu, 66 fostul şef al Diviziei teritoriale cu reşedinţa în București, a fost trecut în neactivitate în anul 1869. În anul 1870 a fost reprimit în activitate, iar în 1 ianuarie 1871 a fost înaintat la gradul de general de divizie. Peste câteva luni a fost trecut iarăşi în neactivitate şi apoi la pensie. A încetat din viaţă în 12 aprilie 1874. 

________________

 63 Dim.R. Rosetti, op.cit., p.203. 

64 Dim.R. Rosetti, op.cit., p.40. 

65 Dim.R. Rosetti, op.cit., p.114-115. 

66 Dim.R. Rosetti, op.cit., p.110. 

54 

- Alexandru Candiano-Popescu67 a demisionat din armată în anul 1867, a fost ales deputat şi a fondat două ziare: Perseverenţa și Democraţia în care apăra idei democratice înaintate. În memoriile sale a justificat astfel participarea la complotul împotriva lui Cuza Vodă: „Politicienii, cum am mai zis mai sus, aveau și interese de stat și interese personale ca să răstoarne pe Cuza. Interesul meu personal era ca dânsul să stea pe tron cât mai mult. Dar interesul meu nu se potrivea cu cel obștesc. Mie îmi mergea bine, țării însă îi mergea rău. […] Cu sufletul înecat în amărăciune și în mâhnire, am intrat în conspirație împins de cea mai desăvârșită dezinteresare și împlinind cea mai grozavă jertfă pe care un om poate să o împlinească. […] Câte nopți n-am dormit! Ce chin, ce luptă înverșunată s-a petrecut cu mine! Trebuia să mă hotărăsc. Am ales țara.”

 Fiind agitator politic foarte îndrăzneţ,68 Candiano-Popescu a fost închis de trei ori. În anul 1868 a fost arestat în Ungaria şi închis în cetatea Arad mai multe săptămâni ca agitator Daco-Român. În anul 1870, fiind deputat, a luat parte în oraşul Ploiești la „insurecţia” care avea ca scop răsturnarea dinastiei Hohenzollern. Mişcarea revoluţionară este însă înăbuşită şi Candiano-Popescu arestat dinpreună cu 40 alţi acuzaţi și dat în judecata juraţilor, dar a fost achitat de Curtea din Târgovişte. 

În 24 mai 1875 și-a pus semnătura, alături de Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gheorghe Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Alexandru Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gheorghe Chitu, C.G. Pascov și N.C. Furculescu, pe un program politic care atesta fondarea Partidului Național Liberal. 

În anul 1877, la izbucnirea războiului contra Turciei, CandianoPopescu, deşi era deputat, s-a înrolat în armată, a luat parte la asaltul redutei Griviţa 1, conducând Batalionul al II-lea de vânători, drept pentru care a fost decorat cu ordinul Sfântu Gheorghe de către împăratul Rusiei. Pentru comportarea avută la comanda Batalionului 2 Vânători, generalul Alexandru Cernat, ministrul de război, l-a citat pe ordin de zi al armatei, apreciind că acesta, înrolat ca voluntar în război, s-a oferit să conducă batalionul „nefiind 

_________

 67 Dim.R. Rosetti, op.cit., p.41. 

68 Vezi, pe larg, Alexandru Candiano-Popescu, Amintiri din viața-mi, Nota asupra ediției, adnotări, transcrierea și îngrijirea textului de prof. univ. dr. Constantin Corbu, Editura Eminescu, vol. I (1998), vol. II (1999). 

55 

chemat la comanda acestuia”. Pentru faptele sale de arme a fost avansat la gradul de locotenent-colonel și decorat cu înalte ordine și medalii. 

Deși participase la mișcarea antidinastică, între anii 1880-1892 el a fost adjutant al regelui Carol I. Această numire a fost comentată de Mihai Eminescu în ,,Timpul” din 9 decembrie 1880: „Când un om ce, după propria sa mărturisire, soldat fiind, a luat parte la răsturnarea suveranului său și care, după știința tuturor, a proclamat răsturnarea domnitorului la Ploiești, devine sub domnul Brătianu adjutant domnesc, atașat ca om de încredere pe lângă suveranul pe care a voit să-l răstoarne, domnul Brătianu va permite tuturor rebelilor libertatea de-a conchide că impunitatea unui atentat la siguranța statului și a formei de guvernamânt e, sub domnia sa, un titlu de recomandație pentru a înainta pe scara ierarhiei sociale.” Alexandru Candiano-Popescu a îndeplinit funcția de adjutant al regelui Carol I vreme de 12 ani. În anul 1879 a fost numit prefect de Poliţie al Capitalei, funcție deținută timp de 4 luni, iar în anul 1894 a fost înaintat la gradul de general de brigadă în arma cavaleriei. A murit subit, la Târgoviște, în 25 iunie 1901, în contextul unei drame familiale cauzate de fiul său Alexandru-Ștefan. 

- Pilat Constantin, 69 unul dintre cei trei ofiţeri care au intrat în iatacul lui Cuza Vodă și l-au obligat să semneze abdicarea, în anul 1870 a plecat în Franța, s-a angajat în armata franceză şi a luat parte la războiul contra Germaniei. Fiind înrolat fără autorizarea guvernului, a fost şters din controale. În anul 1877, izbucnind războiul între România şi Turcia, a fost reprimit în oştire cu gradul de locotenent-colonel şi avansat, în anul 1877, la gradul de colonel. În timpul războiului a fost sub-şef de Stat-major. În anul 1883 a fost înaintat la gradul de general de brigadă, în anul 1893 a comandat diviziunea din Dobrogea, iar în anul 1896 pe cea din Galați, unde se găsea și în anul 1898.

 - Costescu Anton, 70 unul dintre cei trei ofiţeri care au intrat în iatacul lui Cuza Vodă și l-au obligat să semneze abdicarea, a fost înaintat, în anul 1867, la gradul de maior, iar în anul 1870 la gradul de locotenent-colonel. În anul 1877, a fost numit în funcția de comandant al Regimentului de artilerie din garnizoana Iaşi. A murit în orașul Iași, în anul 1889. 

___________

 69 Dim.R. Rosetti, op.cit., p.150. 

70 Dim.R. Rosetti, op.cit., p.57. 

56 

 - Lipoianu Alexandru, 71 unul dintre cei trei ofiţeri care au intrat în iatacul lui Cuza Vodă și l-au obligat să semneze abdicarea, a fost înaintat în 10 mai 1866 la gradul de maior, însă în anul 1867 a fost pus în neactivitate. În anul 1868 a fost rechemat la „front”, a înaintat până la gradul de colonel şi apoi a dimisionat. A ocupat şi mai multe funcţiuni civile sub diferitele guverne liberale, între care prefect de judeţ şi director al Poştelor şi Telegrafelor. 

- Gheorghe Anghelescu, 72 maior din anul 1865 (francmason), în anul 1870 a ajuns colonel. În timpul războiului de Independență a comandat cu gradul de colonel Divizia 3-a la atacul de la Grivitza, şi la Plevna, iar cu gradul de general de brigadă, Divizia 4-a de infanterie la Smârdan-Vidin. Din 25 ianuarie 1882 a fost câteva luni ministru de război în cabinetul Ion Brătianu; în anul 1891 a fost înaintat la gradul de general de divizie, comandant al Corpului I de armată. În anul 1894 s-a retras din armată, în urma „punerii sale în disponibilitate”. În anul 1895 a fost ales senator. 

- Gheorghe Slăniceanu, 73 căpitan (francmason), maior din anul 1864, colonel în anul 1870 și general în anul 1880. În timpul războiului de independență (1877-78) fiind şef de stat-major, a fost numit comandant al Corpului de observaţiune pe Isker. A fost însărcinat cu atacul Rahovei, trupele de sub comanda lui s-au distins cu deosebire la 7 noiembrie 1877. Fiind colonel, Gheorghe Slăniceanu a fost ministru de război în perioada 26 aprilie 1876-2 aprilie 1877, apoi în perioada 20 aprilie 1880-9 iunie 1881. 

- Constantin Budişteanu, 74 căpitan în anul 1866 (francmason), a fost avansat în anul 1867 la gradul de maior, iar în anul 1876 colonel. S-a distins pe câmpul de luptă în războiul de independenţă (1877-1878). Fiind numit comandant al Brigadei 2-a infanterie din Corpul I de armată, a fost greu rănit pe când îndrepta focul soldaţilor la atacul Plevnei de la vestul redutei (octombrie 1877). În 1883 a fost înaintat la gradul de general de brigadă, iar în 1892 la gradul de general de divizie. În octombrie 1895 a intrat în Cabinetul liberal de sub președinţia lui Dimitrie Sturza ca ministru de război, până în 25 noiembrie 1896. În 1 aprilie 1897, a demisionat din armată, spre a trece la pensie. 

__________

 71 Dim.R. Rosetti, op.cit., p.117. 

72 Dim.R. Rosetti, op.cit., p.11. 

73 Dim.R. Rosetti, op.cit., p.170-171. 

74 Dim.R. Rosetti, op.cit., p.38. 

 57 

- Mihai Radu, 75 căpitan în 10 februarie 1866, în anul 1867 a fost avansat la gradul de maior. Însă, în anul 1869 a demisionat din armată. Peste câţiva ani, a intrat în administraţie, iar în anul 1876 a fost numit prefect al judeţului Brăila. A ocupat acel post până după izbucnirea războiului de independență, când a fost chemat la București, iar în anul 1878 i s-a încredinţat Prefectura Poliţiei Capitalei. În anul 1884 a fost avansat la gradul de general de brigadă și trecut în rezervă. În 2 februarie 1885 a fost numit Ministru al Lucrărilor publice. A îndeplinit acea funcție până în 17 octombrie 1886, când a trecut la Interne, în cabinetul de sub presidenţia lui Ion Brătianu. A ocupat acel post până în 1 martie 1888, când a demisionat. A murit în 8 aprilie 1894.

 - Berendei Anton,76 (locotenent în 11 februarie 1866), era maior în anul 1868 și colonel în anul 1877. În anul 1885 a fost înaintat la gradul de general de brigadă și a condus lucrările de fortificaţii din jurul Bucureștilor, fiind numit inspector general al Geniului. În anul 1895, a fost înaintat la gradul de general de divizie, încredințându-i-se comandamentul Diviziei din Craiova. A fost în diferite rânduri secretar general al Ministerului de Război, iar în timpul războiului de independenţă a fost însărcinat cu stabilirea podului peste Dunăre şi a luat parte la luptele din faţa Plevnei unde comanda Geniul. În 25 noiembrie 1896 a intrat în guvernul P.S. Aurelian, luând portofoliul „resbelului”, pe care-l deţinea și în anul 1898, în cabinetul condus de Dimitrie Sturdza. 

- Grigore Serrurie, 77 a devenit unul din membrii devotaţi ai partidului liberal. A fost amestecat în mişcările revoluţionare de la 1848, 1866, 1871. A făcut parte ca deputat din toate Camerele liberale până în anul 1888, şi a fost adesea membru în Consiliul comunal al Bucureștilor. A încetat din viaţă în București, în ianuarie 1892. 

- Ștefan Fălcoianu, 78 în anul 1869 a fost trecut în neactivitate, însă în aprilie 1877 a reintrat în activitate, cu gradul de colonel. După izbucnirea războiului de independență, a fost numit şef de Stat-major general al armatei române de operaţiune. În această calitate, el a format coloanele de atac înaintea Plevnei și înaintea Vidinului; a negociat predarea Vidinului, a subscris convenţiunea de predare a acestei cetăţi către armata română. În anul 1883 a 

-----------

 75 Dim.R. Rosetti, op.cit., p.158. 

76 Dim.R. Rosetti, op.cit., p.26-27. 

77 Dim.R. Rosetti, op.cit., p.169. 

78 Dim.R. Rosetti, op.cit., p.72-73. 

58 

 fost înaintat la gradul de general de brigadă, iar în 23 iunie 1884 a fost numit ministru de război în cabinetul Ion Brătianu. A deținut această funcție până în 13 ianuarie 1886, când a demisionat. În 1892 a fost înaintat la gradul de general de divizie, reluându-și funcția de şef al Marelui stat-major al armatei. În anul 1895 a trecut la pensie. 

- Ipătescu Grigore79 a ajuns maior în anul 1866, colonel în anul 1874 și general de brigadă în anul 1883. A luat parte la războiul de independenţă din anii 1877-1878, fiind comandant al coloanei de atac la reduta Griviţa. În anul 1890, a fost numit comandant al Diviziei din Dobrogea. A încetat din viaţă în București în 1895. 

Concluzii 

La 14 ani de la producerea evenimentului, gazetarul Mihai Eminescu scria în presa vremii că respectiva conspiraţie „n-ar fi izbutit nicicând dacă o seamă de naturi criminale, care spre ruşinea ţării şi a oştirii, făceau parte din puterea armată, n-ar fi ridicat cu laşitate mâna lor nelegiuită contra Domnului ţării”. El aprecia că „Actul de la 11 februarie, participarea gardei Palatului la răsturnarea Domnitorului, a fost o infamie și o lașitate”, afirmând că „Vor trece veacuri și nu va exista român căruia să nu-i crape obrazul de rușine de câte ori va răsfoi istoria neamului său la pagina 11 februarie”. El avea să constate (în Mss. 2255, 417 r.): „Dacă vom cerceta istoria răsturnării lui Cuza , vom afla că aproape toţi conspiratorii răsturnării lui Cuza, afară de câţiva amăgiţi, erau străini. Străinii au adus un străin”; în Mss. 2257, 421, „poporul românesc nu e capabil nici de trădare, nici de infamie (11 februarie n-au fost românii, Candiano grec, Pilat grec, Leca bulgar)”.80 

Este cunoscut răspunsul pe care l-a dat Mihai Eminescu discursului public al lui Vasile Boerescu, ţinut la 14 februarie 1882, în sala Ateneului, şi publicat de oficiosul „Românul”. Sub titlul Momente din viaţa lui Cuza Vodă, Mihai Eminescu a publicat în ziarul „Timpul” din 27 februarie 1882, un comentariu încheiat astfel: „...stigmatizarea acelei negre felonii va răsări pururea în memoria generaţiilor, precum în orice an răsare iarba lângă mormântul vândutului Domn”. 

_________

81 79 Dim.R. Rosetti, op.cit., p.105. 

80 Mihai Eminescu, Fragmentarium, Editura Știinţifică şi Enciclopedică, București, 1981, p. 563. 

81 Mihai Eminescu, Opere, XIII, p.64.

59 

În 1898, I.G. Valentineanu, fostul șef al Siguranței Statului, i-a prezentat astfel pe „conspiratorii militari”: 

- Colonel Haralambie, astăzi general pensionar; 

- colonelul Dimitrie Crezzulescu, mort general; 

- colonel T. Călinescu, general în retragere; 

- maiorul D. Lecca, mort general; 

- căpitan Lipoianu, astăzi colonel în retragere;

- căpitanul Mălinescu, mort prin sinucidere; 

- căpitan Pilat, astăzi general-comandant; 

- capitan Handoca, astăzi major în retragere; 

- colonel Berendei, astăzi general ministru de resbel; 

- colonel Georgiu; - căpitan Costescu, mort colonel; 

- căpitan Candiano Popescu, general aghiotant al regelui Carol.

 I.G. Valentineanu, avea să scrie că: 

„în istoria națiunei române, numele lui Alexandru Ioan Cuza va ocupa una din paginele cele mai frumoase, și se va cita alături cu al Domnilor mari cari au ilustrat țara și Domnia Română. Cuza a fost un Domn mare. Meritele pentru patrie și românism, îi asigură gloria și nemurirea”.

 Col. (r) conf. univ. dr. Aurel V. David

                                           *                    *

Intregul articol poate fi citit la pag, 26 în nr. 43, online,  al revistei Vitralii-Lumini și Umbre, AICI 

Intreaga Colecție a revistei Vitralii - Lumini si Umbre poate fi lecturată online pe pagina ACMRR din SRI AICI

Din 1946 A.I. Cuza este înmormântat la Biserica Trei Ierarhi din Iași, după ce în 1873 fusese înmormântat la Ruginoasa . 

Osemintele fostului Domnitor al României au fost strămutate de mai multe ori: în anul 1907 au fost puse în cripta amenajată în biserică, într-o cutie de argint aşezată într-un sicriu de stejar; în primăvara anului 1944 au fost scoase din biserică de către un soldat din Ruginoasa şi duse la Mănăstirea Curtea de Argeş; apoi, în anul 1946, au fost depuse în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, unde s-a amenajat o criptă 

Din activitatea ACMRR din SIE. Șeful fantomelor deconspirate, la Rm Vâlcea. Și ei au probleme cu pensiile.

Din revista rezerviștilor SIE, Periscop:

Și spionii se plâng  de discriminarea referitoare la pensiile militare

** COMUNICAT **

     La 4 iulie 2019, în organizarea ANCMRR din MAI, a avut loc reuniunea semestrială a preşedinţilor structurilor asociative din Sistemul Naţional de Apărare, Ordine Publică şi Securitate Naţională, semnatare ale Acordului-cadru de cooperare, care a analizat şi evaluat modul în care au fost duse la îndeplinire prevederile documentului, precum şi activităţile desfăşurate în perioada ianuarie-iunie 2019.

La reuniune au fost reprezentate toate cele 9 asociaţii membre, respectiv: ANCMRR „Alexandru Ioan Cuza” din MApN, ANCMRR din MAI, ACMRR din SRI, ACMRR din SIE, ACMRR din SPP, ACMRR din STS, ACMRR din DGIPI/MAI, ACMRR din ANP şi ACMRR- Diplomaţii militari.

Participanţii şi-au exprimat dezamăgirea faţă de rezultatele nesemnificatice ale demersurilor întreprinse la autorităţile de decizie ale statului român în problema discriminărilor referitoare la pensiile militare şi au convenit să continue intervenţiile legale pentru amendarea actelor normative elaborate în domeniu.

Totodată, participanţii au căzut de acord să contacteze şi alte asociaţii ale militarilor şi poliţiştilor, ale căror obiective şi scopuri sunt similare, în vederea întăririi poziţiilor comune care vizează apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale militarilor şi poliţiştilor rezervişti.

S-au adresat scrisori premierului Vasilica-Viorica Dăncilă – preşedintele PSD, ministrului finanţelor publice, Eugen Orlando Teodorovici – preşedinte executiv al PSD şi domnului Mihai Fifor, Secretar general al PSD, în care se exprimă disponibilitatea de dialog pentru eliminarea discrepanţelor provocate de legislaţia pensiilor militare de stat.

Asociaţia noastră susţine demersurile tuturor factorilor decizionali pentru potejarea intereselor pensionarilor militari.

Suntem convinşi că, la nivelul conducerii instituţiei din care provenim, se vor avea în vedere acţiunile noastre pentru finalizarea rezolvării problemelor din domeniul pensiilor militare de stat.

Biroul executiv al ACMRR din SIE

Din destăinuirile generalului Cornel Biris în revista Periscop.

„Actul de trădare al «luptătorului anticomunist Pacepa» din anul 1978 a fost de fapt primul seism de proporții care a zguduit întreg serviciul de informații externe și implicit unitatea noastră.

În primul rând vreau să precizez că «șopârla» cu «lupta de distrugere a comunismului din România din interiorul Structurii de Informații Externe» nu a ținut și nu va ține decât în capul profanilor și implicit unitatea noastră.

Motivele dezertării lui Pacepa sunt foarte bine cunoscute celor care i-am fost contemporani în activitate și sunt absolut banale: a furat sume considerabile din fondul de cheltuieli speciale pentru satisfacerea propriilor sale interese și pentru a-i corupe pe potentații de partid și de stat, inclusiv Elena Ceaușescu. Oricât s-ar încerca să se îmbrace această mizerie într-o altă ținută, aceste este adevărul pur.

În primă fază, în unitatea noastră s-au realizat rapid analize asupra tuturor cazurilor aflate în misiune externă. Acolo unde a existat cea mai mică temere că o parte din date ar fi fost posibil să fie cunoscute de Pacepa s-au luat urgent măsuri de aducere acasă a acestor ofițeri, pentru a fi salvați.”

„A fost nevoie ca această acțiune să fie executată rapid. Oamenii au fost contactați în drumurile lor de înapoiere de la serviciu spre casă, dotați cu acte și documente de călătorie pe alte identități, transferați în spații de tranzit și apoi aduși acasă. Aici au început tragediile: familii distruse, soții și copii lăsați în urmă fără nici o explicație, cariere de prestigiu ruinate, oameni de un real potențial informativ stopați din activitatea în care erau angrenați și, de ce nu, averi, valori materiale strânse cu greu, de o viață, părăsite. Mi-e greu și nici nu aș avea timpul Pe de altă parte, urmare a dezertării lui Pacepa, unitatea noastră a fost decapitată. Toți șefii au fost trecuți în rezervă, inclusiv ofițerii de orice funcție cu gradele de locotenent-colonel și colonel. A urmat o perioadă devastatoare. Unitatea «Fantome» a fost împărțită în trei subunități și trecută în subordinea unităților de linie ai căror șefi, și ei noi, nu au avut nici un fel de experiență pe linia specifică de muncă. Ne-am chinuit să îi învățăm ce ar trebui să facă și ne-am străduit din răsputeri să supraviețuim. În plus, în unitățile noastre s-a făcut o infuzie de ofițeri de la Direcția de Contraspionaj, care ne-au privit tot timpul cu suspiciune, apoi ne-am trezit și cu unele detașări la unități cu care practic nu aveam nici în clin nici în mânecă.”

„Evenimentele din decembrie 1989 au fost practic «întrezărite» în activitatea informativă, în special prin informațiile provenite de la o parte din ofițerii aflați în misiuni externe. Mai mult decât atât, în primăvara lui ‘89 am fost chiar dezarmați, ni s-a ridicat armamentul de apărare a sediului. Deci, am fost «protejați»!

Mai clar am înțeles ce urmează să se întâmple când, în vara lui 1989, gen. Aristotel Stamatoiu, șeful Serviciului, a instruit câțiva ofițerii care urmau să se întâlnească cu o serie de «fantome» din exterior să le transmită că în România vor avea loc evenimente importante, care vor duce la schimbarea regimului politic. Le-a transmis, totodată, că situația lor va fi protejată, să manifeste calm și stăpânire de sine, și că în viitor le vor fi comunicate noile direcțiile de acțiune.

Așadar, după evenimentele din decembrie 1989, șef al spionajului românesc a devenit legendarul ofițer de spionaj Mihai Caraman. Perioada 1990-1992, cât acesta a fost șef, a fost una în care Unitatea „Fantome” își căuta cu șanse de reușită așezarea firească.

„La conducerea SIE a fost numit Ioan Talpeș, pe care noi îl știam doar din transmisiunile televizate în care apărea în postura de consilier al președintelui Ion Iliescu la discuțiile oficiale, cu un grup de mineri, în frunte cu Miron Cosma.

 Pentru că niciun necaz nu vine singur, colonelul Victor Marcu, locțiitor al șefului unității, s-a hotărât să plece de la SIE pentru a se duce la SRI. Alt dezastru! A urmat imediat o perioadă de migrare a ofițerilor care veniseră anterior de la Securitatea internă, după fuga lui Pacepa, care au plecat la SRI, după Victor Marcu. Nu au plecat însă cu mâna goală: au luat cu ei și cazuri, și dosare.”

 „Am simțit încă de la început că noua conducere a SIE nu agrea deloc existența și activitatea Unității „Fantome”. Desele reproșuri, nemulțumiri și animozități au culminat cu ordinul de a retrage toți ofițerii speciali și potențialul informativ din spațiul principalului partener extern. Ni s-a motivat că România nu poate intra în NATO, Uniunea Europeană și în alte organisme din cauza noastră, a «fantomelor».

Decembrie 1989 - seful de stat major de la Baneasa care n-a cazut in capcana de la Otopeni

Reluare din mai 2014, despre evenimentele din 1989.

Col(r)  Răbăcel într-o înregistrare recentă

 Interviu publicat in nr. 21 al revistei VITRALII - LUMINI SI UMBRE, an V, decembrie 2014-februarie 2015 

IN DECEMBRIE 1989 – ȘI DUPĂ – S-AU FĂCUT GENERALI PE MINCIUNĂ ȘI CADAVRE

Interviu cu col. (r) Gheorghe Răbăcel, fost şef de stat major al Școlii de ofițeri a M. l.

.. „O  confruntare de proporții între militarii Școlii de ofițeri activi nr. 1 a Ministerului de Interne de la Băneasa şi unitățile MApN a fost evitată în ultimul moment grație verificării făcute de colonelul Gheorghe Răbăcel înainte de a-şi trimite oamenii spre moarte la 23 decembrie” spunea academicianul Dinu C. Giurescu.

Mă aflu față în față cu domnul colonel ( r) Rabacel, rugându-l respectuos să răspundă la câteva întrebări.

I: Spuneți-ne, domnule colonel, cum in acele zile fierbinti, cu prețul vieții, ați dovedit luciditate, discernămint, reusind sa salvati o mie de tineri de la moarte sigură?

R: Ca jurişti, ştim că după atâția ani nu mai e cazul sa răscolim şi să redeschidem răni, dar adevărul trebuie spus şi cunoscut. Dupa ce in dimineața zilei de 22 decembrie 1989, domnul general col lulian Vlad ne-a ordonat: „Vă retrageți în perfectă ordine în cazărmi”, am indeplinit ordinul intocmai şi am ordonat depunerea armamentului şi a muniției.

În jurul orei 1800, am primit ordin de la Comandantul Apărării Antiaeriene a Teritoriului (CAAT) să mă prezint la dânsul cu situația efectivelor, el precizând că din acel moment trec in suborlinca sa

Am prezentat situația domnului gl. col Mircea Mocanu de la CAAT. care m-a pus în legătură cu gl. lt. Victor Atanasie Stănculescu, căruia i-am raportat că şcoala se află cu întregul efectiv in unitate, fiind de partea schmbărilor. Nu am ajuns bine în unitate, că a şi sosit o grupa de nouă ofițeri din cadrul CAAT, care toată noaptea de 22-23 decembrie au verificat efectivele. au numărat muniția, au controlat armă cu armă şi au luat cheile de la magaziile de armament. Asta au înțeles domniile lor prin luare in subordine.

İn timpul nopții de 22 spre 23 decembrie am fost intrebat de gl. col. Mircea Mocanu unde au plecat 3 ABI uri din şcoală. I-am raportat că şcoala nu a avut şi nu are în dotare AB1-uri. Abia mai tîrziu aveam să aflu despre cele trei ABI uri de la USLA, care au fost chemate spre a fi intâmpinate cu foc la Ministerul Apărării, cadre foarte bine pregătite profesional, fiind ucise şi tratate ca terorişti.

Și acum episodul Otopeni" propriu-zis cunoscut ca parte a dezinformării şi diversiunii.

In noaptea de 23 decembrie am primit ordin de la comandantul CAAT să acționez urgent la Otopeni cu 1/3 din efectiv impotriva unor terorişti. Am întrebat despre ce terorişti este vorba. Mi s-a precizat că din datele ce le deţin,

13

sunt terorişti palestinieni. Am solicitat să aprobe să acţionăm în zorii zilei, însă s-a insistat să acționăm imediat. Am cerut să trimită un ofițer cu cheile de la magaziile de armament. Au venit doi ofițeri cu acestea.

Analizând situația mi-am pus întrebarea – fiind vorba de 1/3 din efectiv, care reprezenta peste 800 de oameni – de ce nu se apelează la Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă. Din punct de vedere militar, primul element de analizat este inamicul. Nu aveam nici un fel de date. Am luat legătura cu lt. col. Tănase Vizitiu, şeful serviciului antitero de pe aeroportul Otopeni, care-mi fusese mai mulți ani subordonat. L-am întrebat despre ce terorişti este vorba. Lt. col. Vizitiu a spus că nu este nici un terorist, iar cei de la Ministerul de Interne au fost dezarmaţi şi sunt ținuți sub supraveghere. Am întrebat de ce se trage, deoarece se trăgea şi cu tunurile. Răspunsul a fost că se trage nejustificat. Această informație mi-a fost de mare folos. Deci, nu existau terorişti, dar trebuiau atraşi în ambuscadă peste 800 de oameni. Cu atâtea jertfe trebuia să fi contribuit Școala, ba am fi fost şi considerați terorişti. La pregătirea, experiența şi vârsta mea, mi-am dat încă o dată seama, dacă mai era cazul, cât de importantă este informația. Am hotărât să trag de timp. Când eram întrebat dacă suntem gata de plecare, raportam că am dat dispoziții preliminare, că am alarmat 2 batalioane, că se ridică armamentul şi muniţia etc.

Văzând cei de la comandament că nu acţionez cu repeziciune, indiferent de amenințările primite, la un moment dat am fost întrebat de gl. Mircea Mocanu dacă se poate avea încredere în generalul Ghiță, comandantul Trupelor de Securitate. Am raportat în felul următor: cum să nu aveți încredere, mai ales că gl. Ghiţă a fost adus de la armată. Nu mi-am dat seama de ce mi s-a adresat această întrebare. De abia în zorii zilei de 24 decembrie, când am dat telefon şefului de stat major al Comandamentului Trupelor de Securitate (CTS), col. Pavelescu, să-l întreb cu ce se confruntă, acesta mi-a spus că le-au fost omorâţi foarte mulți oameni la Otopeni. Era vorba de elevii Școlii de transmisionişti de la Câmpina ce fuseseră detaşaţi la CTS. Erau militarii care, după absolvirea acestei şcoli, încadrau stațiile de radio din trupe. Aşa a avut loc măcelul de la Otopeni. Am adunat întreg efectivul şcolii şi am prelucrat acest eveniment tragic. Cadrele şcolii, elevii, cu toții au fost puternic marcați de cele aflate.

Mi-a fost foarte greu să văd cum se acordă gradul de general pe minciună şi pe cadavre. Mă refer la un singur exemplu. Colonelul care a comandat efectivele de la Otopeni, care au produs măcelul trăgând în atâția

14 VITRALII - LUMINI SI UMBRE, an V, nr 21, decembrie 2014-februarie 2015

tineri nevinovați, a fost avansat la gradul de general, în condițiile în care morții şi răniții încă se aflau în incinta aeroportului.

I: Școala a cărei comandă ați preluat-o în acele zile a fost țintă permanentă a amenințărilor venite din toate directiile / afară de cazul Otopeni, vi s-au mai transmis şi alte ordine cu caracter de diversiune?

R: Într-adevăr. s-a urmărit atragerea noastră în tot felul de ambuscade. Mă voi referi numai la două. În una din nopti am primit telefon de la cpt. Mihai Lupoi – acel ofițer, care apărea cu pistolul mitralieră asupra lui şi mințea cu neruşinare. Acest căpitan mi-a dat telefon, spunându-mi să acționez cu şcoala la Televiziunea Română, deoarece sunt atacați de teroristi. Si aici vă daţi seama că noi am fi fost pe post de terorişti. I-am spus că şcoala nu acționează la chemarea televiziunii. ci numai la ordinul şefilor noştri şi i-am închis telefonul. Pentru faptele sale de arme” a ajuns imediat ministrul turismului. De altfel, în acele zile TVR-ul a făcut mult rău. Amintiţi-vă de Teodor Brateş şi de Silviu Brucan, cu trimiterile lor directe la securişti/terorişti.

În 24 decembrie, au venit doi ofițeri din cadrul Comandamentului amintit. care ne-au transmis ordinul de a acționa imediat împotriva unor ..terorişti care se baricadaseră într-o vilă din Otopeni. Am stabilit o companie de elevi, am precizat misiunea şi am insistat în mod deosebit pe modul de acțiune, privind somațiile, focul de avertisment etc., trăgând de timp. Îmi era clar că se urmărea atragerea noastră într-o altă diversiune.

Din păcate, după decembrie 1989. .. cineva a vrut ca ofițerii de securitate să fie vinovații de serviciu pentru toate relele, fiind înfiinţate chiar instituţii – aşa cum este cazul CNSAS folosite pentru intimidarea şi defăimarea acestora.

I: Dumneavoastră ce părere aveti despre ocumenii pe care i-ați pregătit şi pe care, cu siguranță, i-ați mai şi întîlnit"

R: Scoala militară de ofițeri activi a Ministerului de lnterne. şi îmi permit să vorbesc în numele acestei mari unități de învățământ militar,  al cărei şef de stat major am fost, a pregătit foarte multe promoții de ofițeri pentru toate genurile de armă şi toate specialitățile necesare M. 1.

În primul rând, avea loc o selecție foarte riguroasă a tinerilor de către inspectoratele județene şi unitățile centrale ale M. Erau nişte criterii foarte bine stabilite. La Băneasa s-a învățat carte, pe baza unui plan de învățământ cu

15

obiective şi scopuri foarte bine stabilite. Școala dispunea de un corp de cadre didactice foarte bine pregătit. Ofițeri cu experiență în activitatea operativă, dar şi cu pregătire psiho-pedagogică, stăpânind în mod deosebit metodica transmiterii şi verificării cunoştinţelor. Pentru disciplinele de facultate erau profesori de la Facultatea de Drept.

Comandanții aveau pregătire în domeniu şi experiență în exercitarea actului de comandă.

Școala dispunea de o puternică bază materială, iar conducerea Ministerului de Interne acorda toată atenția sprijinirii unității. Procesul de învățământ a fost direcționat pe pregătirea de specialitate, juridică, militară, fizică şi de limbi străine. Elevii îşi însuşeau principiile şi metodele de muncă. erau educați în spiritul dragostei față de neam şi patrie, pentru apărarea ființei naționale, a gliei strămoşeşti. Ofițeri cu o temeinică pregătire, cu deprinderi trainice pentru activitatea de viitor, disciplinaţi şi ordonați au părăsit an de an băncile şcolii de la Băneasa. Mulți ofițeri au absolvit cursurile diferitelor facultăţi. în mod deosebit ale Facultăţii de Drept. Mulți au obținut titlul de doctor. De astfel de oameni dispunea aparatul M., pătruns de simțul datoriei față de Patrie,

Decembrie 1989 a scos în evidență că, noi, cei din M.I. – securitate şi miliție – de altfel toate specialitățile, nu ne-am aflat în slujba unei persoane sau a unui grup restrâns, ci ne-am aflat în slujba țării.

Cu toate acestea, foarte multe cadre ale noastre au traversat momente dramatice. chiar tragice. Cunoaşteţi pierderile de vieți omeneşti din rândurile noastre. tratamentul la care au fost supuşi şi care din păcate continuă şi astăzi. Ne amintim cu durere de suferințele celor din lotul Timişoara, de cei din bazinul de înot de la Sibiu. de col. Trosca şi ai lui, de militarii de la Otopeni şi de peste tot. De ce toate acestea? Noi ne-am făcut datoria cu credință sub Drapelul țării, oriunde ne-am aflat, în țară sau peste hotare, cu misiunea sacră de a apăra ființa națională, de a preveni şi zădărnici acțiunile trădătorilor de neam şi ţară. Este adevărat că mă întâlnesc cu opt, nouă promoții în fiecare an, când marchează anumiți ani de la absolvirea şcolii. La întâlnirile respective, după cum ştiți. nu se face politică. deşi nu ne poate lua nimeni dreptul de a gândi şi politic şi de a face analize mult mai pertinente decât cele ale unor aşa-zişi analişti politici. Dar, aşa cum ştiți, singura politică a militarului dintotdeauna a fost aceea de a sluji țara sub drapel. Doresc să menționez că m-a impresionat. de curând, gestul şefului Direcției Judeţene a SRI Cluj, care s-a

16 VITRALI- LUMINI ȘI UMBRE, an VI, nr.21, decembrie 2014-februarie 2015

deplasat la locul întâlnirii promoţiei 1973, întâlnire ce a avut loc în acest oraş, vorbindu-le deosebit de frumos şi la obiect, gest foarte apreciat de participanți. Este adevărat că oamenii sunt dezamăgiți de ce li se întâmplă. Sperăm ca, treptat, lucrurile să se îndrepte.

Îi admir pe ofițerii de informații pentru rezistența de care au dat dovadă în sistem şi la toate nedreptăţile şi îi îmbrăţişez pe toți.

I: Ca om cu o pregătire profesională temeinică şi care vați dedicat întreaga viață cauzei României, cum vedeți, după 25 de ani, evenimentele din decembrie 1989?

R: Consider că schimbarea trebuia să aibă loc. Ne venise rândul. Se investise mult în acest sens. Polonia trecuse deja de cealaltă parte, zidul Berlinului căzuse şi se trecuse la procedurile de unificare a celor două Germanii. în Ungaria conducerea partidului a fost înlăturată, în Bulgaria ministrul de externe de atunci a pregătit şi realizat înlăturarea preşedintelui, în Iugoslavia se lupta pentru separare, în Uniunea Sovietică perestroika. Evident că nu avea cum să fie Albania înaintea noastră. Erau nemulțumiri în țară, le ştim cu toţii. Și în rândul militarilor erau nemulțumiri specifice: scoaterea pe şantierele economiei naționale, în agricultură, criterii greu de atins privind promovarea în funcţii şi avansarea în grad etc.

În anul 1989, avansările în grad, care țineau de preşedinte şi trebuiau făcute la 23 august nu au fost făcute până pe 22 decembrie. Treptele, gradațiile se acordau foarte greu şi cu întârziere.

Bine ar fi fost însă dacă schimbarea s-ar fi produs şi la noi ca în alte țări, fără vărsare de sânge. Am apreciat discernământul cadrelor de securitate şi miliție care au fost în stradă, că, altfel s-ar fi ajuns la cei 60.000 de morți prevăzuți în scenariul lui Silviu Brucan, care spunea , Ce revoluție e aia fără 60 000 de morti"

Cel mai mare păcat este că sa distrus tot, industrie, agricultură, iar educația, sănătatea sunt aşa cum ştim. După 25 de ani de la decembrie 1989, speram să fie mult mai bine. Tinerii să aibă locuri de muncă, vârstnicii o bătrânețe liniştită, siguranța zilei de mâine, unitate şi înțelegere între oameni.

I: Dle colonel, în 17 decembrie 1937 Mircea Eliade spunea: „ Nu pot crede că neamul românesc a rezistat o mie de ani cu arma în mână, ca să piară ca un laș astăzi, îmbătat de vorbe şi paralizat de trădare” . Dumneavoastră, ca

17

slujitor devotat trup şi suflet României, provenit dintr-o familie cu dragoste de țară, credeți că aceste vorbe sunt actuale şi astăzi?

R: În condițiile în care după decembrie 1989, din multe puncte de vedere ne-am întors la anii 30, dar mai ales la un capitalism primitiv, spusele lui Mircea Eliade sunt de mare actualitate. De altfel, în cei 25 de ani care s-au scurs, şi zicerile lui Caragiale le regăsim în toată splendoarea lor.

Dar ceea ce este foarte trist, lucru ce se poate observa cu ochiul liber. este distrugerea, fără precedent în istorie, a tot ceea ce a fost bun, pe care o putem numi, fără să greşim, o trădare a interesului național. Trădători de patrie au mai fost, mai sunt şi vor mai fi. După cum zice înțelepciunea populară, banii sunt ochiul dracului.

Istoricii susțin că un oarecare Rooles, fost conducător al geto-dacilor, a fost primul trădător din rândul strămoşilor noştri, care în anul 29 e.. a trecut cu arme şi bagaje în slujba împăratului roman Octavian. Revenind, însă, mai aproape de zilele noastre, arhivele rețin multe cazuri când români aflați în posturi cheie ale Armatei române ori în alte instituții importante ale statului, s-au pus în slujba inamicilor acestuia.

I: Revenind la întrebare, cine ne poate garanta că în aceşti 25 de ani nu au fost mulți care au divulgat unora de aici şi de dincolo date şi informații referitoare la independența, suveranitatea şi securitatea României, ori că, la îrfiil unor instituții ale statului román, nu sau facilitat infiltrări informative vrăine? Asemenea procedee sau aflat şi se află în practica tuturor serviciilor le informații din lume. Întrebarea este retorică, dar porneşte din suflet, când vezi unde sa ajuns. Pentru că, într-o oarecare măsură, şi din cauza (trădătorilor civilizația noastră se află şi azi la limite semnificative şi neintrerupte suferințe.

R: Vreau să închei acest răspuns cu ceea ce spunea Nicolae Titulescu: Românismul nu va pieri. Vor pieri numai acei care s-au arătat nevrednici de dânsul. În ce mă priveşte, părerea mea – şi nu numai – este că în aceşti 25 de ani trecuţi, România a avut parte de o exploatare colonială, perioadă în care sute de mii de români ce au slujit interesul național şi mii de tineri merituoşi au fost transformați în şomeri, cu sau fără carnet.

În locul lor au fost acceptate adevărate clanuri interlope ce au dus România spre faliment. Cei care au avut interese în România, indiferent de unde

18 VITRALII- LUMINI ȘI UMBRE, an VI, nr.21, decembrie 2014-februarie 2015

ar fi fost, au folosit informațiile obținute de la trădători români, propulsați spre ranguri înalte. În ultimii ani constatăm în rândul românilor o nepăsare generală, o lehamite față de tot ce se întâmplă în țară. Aşa cum spuneam, noi nu am făcut şi nu facem politică, dar totuşi, nu putem să nu avem opinii, nu putem să nu observăm că, de multe ori. se dă credit la orice act juridic, administrativ etc. urmare lipsei de interes ori de informare, consecințele nefiind, în nici un caz, interesul național.

İ: De aici o ultimă întrebare, dacă îmi permiteti, domnule colonel, nu înainte de a vă mulțumi în modul cel mai sincer pentru amabilitatea cu totul deosebită cu care ne-ați primit. Sunteți optimist în privința viitorului, credeți că va urma o revoluție a conştiințelor?

R: Chiar şi la cei 81 de ani ai mei sunt încrezător şi privesc cu optimism viitorul României. Dispunem de resurse umane şi materiale. Este nevoie de unitate mai mult ca oricând. Trebuie să fim conştienți cu toții, că, numai prin muncă, prin eforturi susţinute, prin profesionalism vom putea să performăm. Numirea în funcții de conducere a unor specialişti în domeniu, şi nu neapărat oameni politici. ar favoriza mult bunul mers al societății. Cercetarea ştiințifică va trebui să ocupe locul pe care îl merită. Fiind membri ai NATO şi ai UE. putem spera la o viață mai bună. Privitor la revoluţia conştiințelor, eu cred că oamenii se vor trezi la realitate şi, acordându-se atenție sporită tineretului, va începe construcția pe toate planurile în România.

Rog să-mi fie permis să doresc revistei . Vitralii-Lumini şi umbre " să se bucure în continuare, din plin, de aprecierile cititorilor.

A consemnat col. (r) Grigore Predişor

Iulian Vlad şi-a denunţat subalternii în timpul anchetei privind actele teroriste din anul 1989?

Procurorul Ioan Dan a dat publicităţii în Revista 22 un document olograf, scris de Iulian Vlad în anul 1990, în condiţii de detenţie, document pe care l-ar fi găsit în fişetul preluat de la Gh. Diaconescu, fost procuror  general adjunct în timpul lui Ceauşescu, rămas câteva luni în funcţie şi după  decembrie 1989.
Documentul este în contrast cu tot ce a declarat Iulian Vlad după ce a fost lăsat, condiţionat, în libertate.
Pus să-şi dea cu părerea despre unităţile din subordinea sa care ar fi furnizat elemente teroriste în evenimentele din 1989, Iulian Vlad, arestat deja de noul regim, crede că acestea ar putea fi fostele Direcţii a V-a, USLA şi alte unităţi speciale.
Oare, acesta să fi fost compromisul pe care Iulian Vlad l-a făcut cu organele de anchetă?
De ce acest document nu a fost folosit timp de 28 de ani de organele care cercetează  Dosarul Revoluţiei şi de ce este dat publicităţii doar după moartea generalului?
Domnul general Aurel Rogojan, cel care l-a însoţit in ultimii ani la toate prezentările de carte pe Iulian Vlad, trebuie să lămurească condiţiile în care a fost dată această declaraţie şi autenticitatea acestui document.
Din cele 10 pagini cât ar avea documentul, în revista 22 am găsit pe cele ce urmează:

Site-ul SRI in haina noua

Serviciul Roman de Informații și-a lansat, recent, noul site.

Este bine ca, din cînd în cînd, să intrăm pe acel site, dacă nu din alte motive, cel puțin pentru a ne informa care este nivelul  alertei teroriste, afișat pe prima pagină.

Spre deosebire de vechiul site, în noul format nu găsim informații despre  Casa Sectorială de Pensii a SRI și alte informații utile pensionarilor SRI.

Se face trimitere la site-ul ACMRR din SRI pe care găsim publicate, în format electronic, primele 8 numere al revistei VITRALII - LUMINI și UMBRE.

N-am întîlnit vreo referire din care să rezulte că activitatea SRI se desfășoară și în baza Legii Siguranței Naționale- Legea 51/1991, încă neabrogată, act normativ care garanta că acest serviciu nu poate desfășura activități de poliție politică.

Iată cîteva informații publicate pe site:

Ce face SRI cu datele personale pe care le culege şi cum le protejează?

Potrivit legii, toate datele obţinute sau gestionate în activitatea de informaţii, inclusiv datele personale, au caracter secret de stat şi sunt protejate corespunzător.

Informaţiile privind viaţa particulară, onoarea sau reputaţia persoanelor, cunoscute incidental în cadrul obţinerii datelor necesare siguranţei naţionale, nu pot fi făcute publice şi, dacă nu prezintă relevanţă pentru securitatea naţională, sunt şterse de îndată.( n.m.  de ce, totuși, asemenea date apar în presă sub formă de stenograme?)

Toate datele cu caracter personal cunoscute/deţinute de Serviciu sunt radiate, respectiv distruse dacă, în urma desfăşurării activităţilor specifice prevăzute de lege, se constată că acestea nu sunt corecte, nu există pericol la adresa securităţii naţionale sau suspiciunile nu sunt confirmate. Regula generală este că, atunci când datele nu prezintă interes pentru securitatea naţională, sunt radiate sau distruse. Excepţie fac datele personale furnizate cu consimţământul persoanei în vederea efectuării verificărilor de securitate specifice, în condiţiile legii.

Cum ştiu dacă un serviciu secret străin încearcă să mă recruteze?

Deşi activitatea legată de spionaj sau criminalitate organizată pare un domeniu rezervat cinematografiei, astfel de activităţi se desfăşoară în mod curent în realitatea contemporană şi orice persoană poate deveni, cu sau fără voie, instrumentul acestora. SRI încurajează toţi cetăţenii României să fie vigilenţi în privinţa unui interes aparte pe care cineva îl poate manifesta în relaţionarea directă sau în spaţiul virtual şi să semnaleze prompt aceste suspiciuni autorităţilor competente.

Poate să mă reţină, percheziţioneze sau interogheze un ofiţer SRI?

Serviciul Român de Informaţii nu poate efectua acte de cercetare penală, nu poate lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici nu dispune de spaţii proprii de arest.

Totuşi, în cazul constatării unei infracţiuni flagrante la regimul securităţii naţionale stabilit de lege, a unui atentat sau act terorist ori a unor tentative sau acte preparatorii la asemenea infracţiuni, dacă sunt pedepsite de lege, ofiţerii Serviciului Român de Informaţii îl pot reţine pe făptuitor, predându-l de îndată organelor judiciare competente împreună cu actul de constatare şi corpurile delicte.