Articolul scris de Marius Oprea
E prea tîrziu. Armata Georgeștilor a cucerit România
Marius Oprea, fost consilier al premierului Tariceanu |
"Am mai spus, nu cred că mai contează cum și de unde a apărut Călin Georgescu. Acum el e o realitate atît de amenințătoare pentru clasa politică (unii o percep chiar pentru societatea românească), încît lamentațiile nu-și au rostul. Totuși, cîteva precizări sînt necesare. Le fac aici, pe pagina de Facebook, pentru că articolele mele nu mai sînt publicate de presa ”mainstream”, iar celelalte sînt pro-Georgescu. Poate să le ia cine vrea, menționînd sursa,, poate să mă înjure fiecare după poftă – sau nu.
Am mai spus că eu nu cred în ”tehnocrați”. România nu are așa ceva: tehnicieni de vîrf, în poziții cheie și apolitici. Înainte de 1989, dacă nu aveau funcții de partid, ”tehnocrații” erau de găsit la Securitate, pe la Institutul de Economie Mondială, înființat de Ceaușescu în 1976 și în alte instituții similare, înțesate de ”acoperiți”. După 1989, primul ”tehnocrat” care a guvernat țara, ulterior liberalul Theodor Stolojan, a fost înainte de 1989 contabilul Serviciului ”Aport Valutar Special”, care gestiona afacerile cu dolari ale Securități, de la vînzarea de sași și evrei și pînă comisionul pe exportul de tractoare. ”Tehnocrații” scoși din buzunar de ”serviciile” care au moștenit Securitatea, după aceeași veche rețetă, sînt îndeobște situați la dreapta eșichierului politic, sau ”acoperiții” actuali din ”multinaționale”, care fac afacerile sub acoperire ale ”serviciilor” sunt de găsit chiar și la progresiști. Numai ”tehnocratul” Călin Georgescu e o figură aparte – nu mai e al ”serviciilor” noastre, chiar dacă a fost pe-acolo.
În primul rînd, Georgescu e o reacție. Reacția a fost, în mare, la progresismul virulent, asociat cu pandemia și cu eșecul clasei politice de a o administra corect, transparent și fără ca ea să fie prilej de furtișaguri. Peste toate acestea, s-a așezat un dirijism politic greu de înghițit, care a distrus establishmentul politic. Dărîmarea lui Dragnea, impunerea pe rînd a șefilor PNL de la Cotroceni au arătat că partidele politice n-au, de fapt, nicio putere. Și, deci, nici legitimitate. Iohannis s-a compromis nu numai prin acest amestec, prin care a dus în derizoriu pluralismul politic, atîta cît funcționa el, ci l-a asezonat cu cu golf, avioane de lux și excursii exotice. Cu aroma de dictatură a unui om leneș. În schimb, omul de rînd, indiferent de condiție, a început să se simtă de-a dreptul părăsit, văzînd cum, de pildă, la ordinele Bruxelles-ului se închide termocentrala de la Mintia și se liberalizează prețul la energie. N-a mai fost nicio voce capabilă să se opună. Nicio structură politică cu atitudine. În mare, acestea au fost ”condițiile pedologice” în care a răsăsărit brusc AUR și s-a cultivat Georgescu. Cine l-a cultivat? Propaganda pro-rusă, pe filierele vechilor rezerviști din armată și servicii, pensionarii, produsele sovietice din ”era Iliescu”. Nu vorbim aici de ”rusismul stalinist”, ci de cel ”luminat”, care dorea un ”socialism cu față umană”. Nu vorbim de generalul Militaru, ci de generalii Ionel, Caraman, Talpeș, Penciuc. Oameni școliți, în felul lor. De puzderia de generali SRI și din armată, care dormeau odinoară cu tabloul lui Vadim pe noptieră. Știm – România are mii de generali în rezervă, ei au zeci de mii de colonei și maiori rezerviști și loiali. Aceasta e armata lui Georgescu, corpul disciplinat și activ al ”coloanei a cincea”, care a început prin a se opune unui progresism deșănțat, pentru a intra apoi în ”politica mare” pe ușa din față, prin raportarea la conflictul din Ucraina și agitarea ”interesului românesc” – legat de Bucovina de Nord, de alte și alte pagini nerezolvate dintr-o agendă istorică încărcată.
Patria pe primul loc – sloganul tuturor acestor rezerviști din servicii și armată a devenit coloana vertebrală a discursului georgescian. Nu căutați ”interferențe rusești”, ele sunt irelevante și mult mai reduse în raport cu ”actorul intern”, care este această pătură cazonă a ”pensionarilor speciali” din servicii și veteranii armatei. Au lăsat deoparte vechile dușmănii și și-au dat mîna. Dumitru Șovar, securistul care a ridicat troița în cinstea eroilor Securității, n-a făcut-o pe un colț de stradă, ci în Cimitirul Militar, proprietatea MapN, iar la manifestări participă laolaltă asociațiile rezerviștilor SRI cu ale celor din armată. Aici s-a ajuns, aici ne-au adus Iohannis, progresimul și toate crizele prost gestionate de o clasă politică obedientă. În rest, am scris, de m-am plictisit de rolul pe care l-au avut în ascensiunea lui Georgescu oameni ca Ovidiu Hurduzeu, fiul unui fost funcționar român în cadrul CAER la Moscova, unde Hurduzeu a copilărit, și-a făcut studiile liceale și față de care nici acum nu încetează să-și arate admirația, cît și Ioan Talpeș, fostul șef al SIE, fost nume pe ”lista scurtă” de numiri, care i-a sosit lui Iliescu de la Moscova, în 1990. Li s-a adăugat mai nou, vocal, și fostul șef al SPP, generalul Dumitru Iliescu. Talpeș a fost la originea celor mai mari tunuri date României, de la afacerile făcute ”din patriotism” în Republica Moldova, pe banii Serviciului de Informații Externe și pînă la dubioasa cumpărare a fregatelor englezești de la fier vechi, pentru dotarea armatei române. Trecînd prin toate celelalte afaceri misterioase și dubioase din anii regimului Iliescu: de la ”firul roșu” cu Moscova, la contrabanda cu carburanți în fosta Iugoslavie și încheind cu vînzarea de rachete sol-aer către Iran, între 1995 și 1997. Toți trei, Talpeș, Iliescu și Hurduzeu, promotori ai ieșirii de sub ”jaful” la care sîntem supuși de UE și de sub controlul militar al NATO.
Doctrina relațiilor economice ale României pentru Călin Georgescu presupune o ”reformulare serioasă a relațiilor externe regionale ale României cu toți vecinii săi, toate țările ex-socialiste estice, sau componente ale fostei U.R.S.S. și, în primul rînd, cu super-puterea regională, Rusia lui Putin”, cum afirma într-un discurs susținut la Baia Mare, în 2011. Georgescu și-a cultivat cu consecvență opinia. În mai 2016, la Cluj, Georgescu spunea: ”România continuă să trăiască din prejudecăti și mituri. Uniunea Europeană este doar o asociație, o corporație care are niște acționari. Aceștia țin de propria lor organizație și organizația respectă ceea ce acționarii decid. UE nu este o instituție care să salveze țări precum România, nici vorbă! Ea este interesată de propriul ei profit, care se măsoară la fiecare lună. Nu are nici o legătură cu ceea ce ni s-a spus de ani de zile, nimic, zero!”.
Aceste discursuri au fost prefațate, cu același ton și același conținut, la Realitatea TV de cel ce i-a deschis cărarea lui Georgescu la această tribună, fostul șef al SIE Ioan Talpeș, adesea invitat de onoare al emisiunilor postului. Astfel, România a ajuns ”un pămînt cu o singură șansă”, în viziunea lui Călin Georgescu, cea mai locvace achiziție a propagandei rusești, pe care o rezumă astfel: ”șansa României este înțelepciunea rusească”. Iar el este nimeni altul decît produsul serviciilor noastre secrete, a ”statului paralel” și pensionarilor lui, care s-au hotărît să-și pună direct omul lor la putere, plictisiți să conducă prin interpuși lacomi, leneși și proști. Și să suporte, într-una, la urechi, bîzîitul progresist. De aceea, nu vom mai auzi, nici curînd, nici mai încolo, nimic de la CSAT despre ”imixtiuni” în alegeri. Pentru că e vorba chiar de ei, Georgescu a ieșit pe ușa din dos a ”serviciilor” și ele nu pot spune, la final, da, măi NATO și UE dragă, v-am trădat puțin. Din patriotism!
De fapt, nu e un singur Georgescu în România. Ei sînt o armată întreagă, care acum pregătesc lovitura lor de stat. Și nimic nu le mai poate sta împotrivă. De asta, a avut grijă ”distrugătorul” Iohannis. Și progresiștii, care au potențat cu aberațiile lor, cu excesele de genul demonizării referendumului pentru familie și cu toate celelalte excese, alăturarea oamenilor obișnuiți și simpli la această mișcare, care e deja una populară. E prea târziu. Un Crin nu mai poate face nimic. Armata Georgeștilor a cucerit deja România."
Ar fi fost recrutat si de FSB, dar a raportat.
Pentru cei cu mintile sucite pentru grijile fata de delirantul CG, care ma banuiesc pe mine de nu stiu ce conspiratii, dau mai jos adresa cu locul unde a aparut acest material pe 13 12 2024.
https://www.facebook.com/groups/2099502930295243/posts/3936162753295909/
Colonelul (r) Tudor Păcuraru este profesor, scriitor și critic literar. Este fiul scriitorului și diplomatului Francisc Păcurariu. O parte a copilăriei și adolescenței și-a petrecut-o în străinătate, în misiunile diplomatice ale României din America Latină. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Înainte de 1989, a fost profesor și redactor la Editura Minerva. Între 1996 și 2016, a activat ca analist în cadrul Serviciului Român de Informații, de unde s-a retras cu gradul de colonel. S-a dedicat scrisului și studierii arhivelor istorice și ale CNSAS. A publicat ”Jurnalul unui terorist” (2018) și ”Simbad Corăbierul” (2019). Ulterior, a publicat la Editura Evenimentul și Capital volumele ”Planul Nistru – 1989” și ”Zori însângerați – Târgu Mureș 1990”, acestea din urmă cărți în care a dovedit, pe bază de documente, implicarea serviciilor secrete străine în evenimentele din decembrie 1989 din România și în conflictele interetnice de la Târgu Mureș, din 1990.
După discursul de anul trecut de la Universitatea Babeș-Bolyai, un adevărat demers programatic în care Eduard a ținut să se războiască cu dispăruta Securitate dar și să dea lecții politice despre echilibru în cultivarea valorilor naționale, scoaterea sa în față, în timpul primirii regelui Charles al III- lea la Cotroceni, pare să fie un alt demers prin care Iohannis încearcă să impună un moștenitor la Cotroceni.
"Una din provocările prezente este discuția despre identitate, despre cine suntem ca oameni și ca popor și despre cât de mândri suntem cu identitatea noastră. Creșteți într-o societate în care se construiește o teză falsă, a unei dispute false între identitatea națională și cea europeană sau globală. Identitatea noastră națională este un motiv de mândrie, la fel ca și apartenența la o societate deschisă, tolerantă și preocupată de drepturile globale, pentru că ambele ne diferențiază de societățile în care nu sunt posibile alegeri libere, libertate în fața legii, libertăți economice sau libertatea de mișcare pe care astăzi le considerăm firești. In această lume... naționalismul nu trebuie să fie apanajul unor discursuri sau abordări pe care le considerăm extreme, ci și un tip de instict pe care trebuie să-l aibă și cei cu gândire democratică și liberală... care astăzi au tendința greșită de a se îndepărta de subiecte precum patriotism sau tradiții" a cuvântat Hellwig în fața studenților din Cluj.
Cei care ați ascultat înregistrarea lansării de carte despre foștii spioni ai României... ați remarcat intervenția moderatorului Adrian Năstase care a subliniat că insistența lui Ceaușescu de a plăti datoria externă a fost o greșeală. Remarca a fost plasată ca un comentariu la rolul Intreprinderii Dunărea și al fostei CIE în aportul valutar pentru stingerea datoriei de 10 miliarde de dolari. Chiar și col(rtr) Filip Teodorescu crede că plata datoriei externe în detrimentul nivelului de trai al românilor a fost o greșeală.
Presa maghiară subliniază că tocmai moștenirea lăsată de regimul Ceaușescu, privind gradul redus de îndatorare, a permis României să ajungă, în prezent, din urmă țări ca Ungaria și Portugalia la indicatorul PIB pe cap de locuitor.
Szijártó Dawnalka · 03/05/2023 · Afaceri
Cum a depășit economia românească pe cea maghiară?
Datele macroeconomice publicate zilele trecute au provocat un pic de șoc în întreaga țară. Potrivit datelor, în ceea ce privește produsul național brut pe cap de locuitor, România a depășit acum incontestabil Ungaria.
PIB-ul românesc pe cap de locuitor l-a depășit pe cel maghiar
După cum am scris zilele trecute, România a ajuns din urmă cu PIB-ul pe cap de locuitor al Ungariei. PIB-ul pe cap de locuitor al Ungariei în 2022 a fost de 77% din media UE la paritatea puterii de cumpărare (PPP), potrivit unui comunicat preliminar al Eurostat. Și în timp ce PIB-ul pe cap de locuitor al României a fost de 74,1 la sută din media UE în 2021, în 2022 a crescut la 77 la sută. Aceasta plasează România, Portugalia și Ungaria pe locul 8 în clasamentul general. Acum se pare că economia românească devine din ce în ce mai puternică, depășind-o pe cea maghiară în ceea ce privește produsul național brut pe cap de locuitor.
Cum a putut economia românească să ne ajungă din urmă?
În epoca Ceaușescu, economia românească era într-o formă groaznică. Un regim asemănător RDG-ului vremii s-a format în decurs de câțiva ani. Spre deosebire de epocile maghiare și iugoslave, care la suprafață par spectaculos occidentale, nivelul de dezvoltare economică a rămas în urmă față de virulenta vitrină tehnică vizuală din marile orașe și din locațiile frecventate de turiști. Schimbările retrograde perceptibile la nivelul politicii culturale și de naționalitate s-au răspândit rapid și în sistemul economic, scrie piacesprofit.hu . Structura economică axată anterior pe export a devenit orientată spre import. Autosuficiența a devenit din ce în ce mai centrală în planificarea economică globală.
Revoluția română din 1989 poate fi văzută chiar ca o revoltă a foamei, care a fost rezultatul sărăcirii masive provocate de sistemul de instrumente al guvernului. După aceea, România și-a început viața independentă ca o țară industrială moderat dezvoltată, fără aproape nicio datorie publică în valută. În deceniile de Kádárism, Ungaria a acumulat unul dintre cele mai ridicate niveluri de datorie publică pe cap de locuitor din lume, în timp ce România practic și-a rambursat datoriile în valută.
Nivelul ratei datoriilor ca factor cheie
Rata de recuperare din România poate fi atribuită în principal nivelului flagrant moderat al ratei datoriilor. Mai ales pe lângă afluxul de capital de lucru care a crescut de la sfârșitul anilor 1990. Între timp, Ungaria reproduce o serie de crize noi și noi ale datoriilor, astfel încât, din anii 1970, cele mai bune resurse publice au fost consumate de propriul serviciu al datoriei. În conformitate cu cele de mai sus, principala explicație pentru dinamica de catch-up din România se regăsește în gradul scăzut al îndatorării, al cărui nivel, chiar și în perioada crizei COVID, nu a depășit nivelul de 50 la sută măsurat ca proporție din produsul national brut. \
Merită să ascultați ce spune Hellvig despre SRI, dar mai important este să luați seama despre ce spune despre România și despre democrație.
Eu consider acest discurs de astăzi, în fața studenților de la Universitatea Babeș-Bollyai din Cluj-Napoca, ca punct de lansare a domnului director în viitoarea carieră politică în România.
Discursul complet al directorul SRI
Eduard Hellvig a mai vorbit și despre pericolul polarizării societății, naționalismului și extremismului în contrast cu valorile europene.
"Una din provocările prezentului se referă la discuția despre identitate. Despre cine suntem, ca oameni dar și ca popor, și despre cât de mândri suntem în legătură cu identitatea noastră. Nu vreau să vă dau lecții, și vă rog să luați frazele următoare drept gânduri pe care vi le transmite un absolvent de științe politice. Creșteți deja într-o societate în care se construiește o teză falsă a unei dispute artificiale între identitatea națională și cea europeană sau globală. Identitatea noastră națională este un motiv de mândrie la fel ca și apartenența la o societate deschisă, tolerantă și preocupată de drepturi globale.
Pentru că ambele sunt cele care ne diferențiază de societățile în care nu sunt posibile alegerile libere, egalitatea în fața legii, libertățile economice sau libertatea de mișcare pe care astăzi le considerăm firești.
În această lume, naționalismul nu ar trebui să fie doar apanajul unor discursuri sau abordări extreme, ci și un tip de instinct pe care să-l aibă și cei cu gândire democratică, liberală, care astăzi au tendința greșită de a se îndepărta de subiecte precum patriotism sau tradiții.
Dar, așa cum spun și gânditorii liberali moderni astăzi, nu ar trebui să facem asta.
„Societățile liberale, democratice, sunt măcinate mereu de diviziuni interne. Iar democrația uneori dă impresia de haos, de dezordine, de lipsă de perspectivă. Dar democrația este cea care permite libertăți și proiecte de viitor pe care nicio societate iliberală nu o poate asigura.
Și toate lucrurile care ne-au permis să ne afirmăm în ultimii 30 de ani ca societate liberă, pro-occidentală, democrată și cu o economie în creștere sunt legate și de identitatea noastră națională. De aceea, nu cred că trebuie să existe o separație atât de mare între mândria națională și susținerea principiilor democratice universale. Datorită acestor principii, societățile europene au reușit să fie modelul de dezvoltare la care aspiră atât de multe milioane de migranți. Iar cultivarea mândriei naționale nu ar trebui lăsată doar pentru abordările extremiștilor sau populiștilor.
Ca o părere personală, cred că un naționalism moderat, echilibrat, ar trebui reasumat, redefinit și recultivat și de cei care au gândire democratică și echilibrată în statele occidentale, inclusiv în România viitorului.
.
Există o zicală veche a nemților transilvăneni pe care am auzit-o foarte des în copilărie, și pe care îmi place mult să o repet public: Prima generație luptă, a doua generație muncește și abia a treia generație mănâncă.
O auzeam des, pentru că mi se explica de ce trebuie să muncesc și să lupt. Și mi se zicea că va veni și generația care va mânca, dar nu va fi generația mea.”
UPDATE, 06 10 2022
Problema Troiței de la Pitești a fost reluată într-un mod destul de echilibrat de actualul șef al SRI, Eduard Hellvig, în discursul din data 04 10 2022 de la Universitatea Babeș-Bollyai.
"De curând, a apărut în mass-media un articol în care se vorbea despre construcția unei troițe dedicată ofițerilor de informații din toate timpurile într-un cimitir din Pitești. Cu siguranță, inițiatorul acestui demers cât și tinerii care au participat la acea inaugurare nu au auzit de experimentul Pitești, de ororile făcute de fosta Securitate în anii 50 și cred că a fost o greșeală. Eroii trebuie căutați oriunde în altă parte decât printre structurile regimului totalitar din trecut. Cu tot respectul, SRI este o instituție care își cinstește eroii săi care s-au sacrificat pentru construcția statului democratic și atât."
Este bine că directorul SRI a subliniat de la început că acel monument este dedicat lucrătorilor de informații din toate timpurile, așa cum am subliniat și eu în acest topic, chiar în zilele când toată presa vuia că Șovar de la Pitești a ridicat troița pentru comemorarea numai a securiștilor. De aceea am prezentat și scurtul istoric al serviciilor de informații din România de la AI Cuza încoace.
Cum să credeți domnule director că seful ACMRR Argeș, Col(r) Șovar, și reprezentantul ACMRR Central, generalul Stoica, nu au auzit de experimentul Pitești? Au auzit, dar nu a fost intenția lor să comemoreze eroii securității, când serviciile de informații anterioare regimului comunist au dat atâtea jertfe, multe rămase și astăzi în anonimat.
Lăsați ofițerii SRI să cinstească și memoria celor care s-au sacrificat pentru independența țării, pentru crearea statului unitar român, pentru consolidarea democrației în perioada interbelică, pentru izolarea influențelor KGB și GRU din perioada comunistă a României!
*******************************************************************
De la constituirea României Mici, în anul 1859, statul român a avut structuri informative integrate Forțelor Armate.
În anul 1865, Marele Stat Major a creat, după modelul francez, „Secția a II-a”, considerată primul serviciu de informații al armatei române, unitate care se ocupa de culegerea și analizarea informațiilor cu caracter militar.
Incepând din anul 1892 se conturează și în Ministerul de Interne un organism de culegere de informații sub numele de Biroul Siguranței Generale.
Istoricul Cristian Troncotă a scris un volum special dedicat activităților informative din perioada Razboiului de Independență și premergătoare intrării României în Primul Război Mondial. De asemenea, sunt cunoscute operațiunile de informare desfăsurate de organele speciale ale Armatei în teritoriile care urmau să se unească cu România.
In anul 1924, Mihail Moruzov, lucrător în cadrul Secției a II-a a Marelui Stat Major, a reușit să convingă conducerea Armatei de necesitatea constituirii unui serviciu de informații format din civili. Noul Serviciu condus de Moruzov a purtat numele de Serviciul Secret.
La 06 09 1940, după abdicarea regelui Carol al II-lea și instaurarea guvernului militaro-legionar, condus de Ion Antonescu, Mihail Moruzov a fost arestat, fiind executat în închisoarea Jilava de bandele Poliției Legionare, alături de alti demnitari ai regimului Carlist. Legionarii vicepremierului Horia Sima îl suspicionau pe Moruzov că a fost complice la executarea în închisoare a liderului legionar, Corneliu Zelea Codreanu.
Serviciul Special de Informații a fost preluat de celebrul om de informații Eugen Cristescu, care a deservit regimul Antonescu, până la 23 august 1944. Provenea din Siguranța Poliției, în care se remarcase în urmărirea legionarilor și comuniștilor.
In perioada premergătoare loviturii de stat din 1944, adjunctul său lucra pe ascuns cu Bir II din cadrul Marelui Stat Major. După arestarea generalului Antonescu, Eugen Cristescu s-a refugiat în zona Joita-Ilfov, Voinesti, Cetățeni Dâmbovița, apoi Bughea Câmpulung Muscel, unde a fost reținut o lună mai târziu de Siguranță. A fost predat autorităților sovietice, împreună cu Ion Antonescu. A revenit la București în 1946, când a fost condamnat la moarte de Tribunalul Poporului. Pedeapsa i-a fost comutată la închisoare pe viață, murind în anul 1950 în Penitenciarul Văcărești.
In declarația din dosarul de acuzare, Eugen Cristescu a scris:
„SSI a fost un serviciu de informații al statului român, public, nu clandestin, condus de legi, norme și regulamente precise”
In august 1948 a fost desființat SSI și creată, sub conducerea consilierilor sovietici, Direcția Generală a Securității Poporului, așa zisul braț înarmat al muncitorilor conduși de PMR.
După retragerea trupelor sovietice din România, în anul 1958, a început epurarea securității de cadrele impuse de sovietici, acțiune continuată după 1967, după venirea lui Ceaușescu la coducerea PCR, când au fost înlăturați cei implicați în abuzurile din perioada ministrului Alexandru Drăghici și cei care au urmat cursuri de pregătire în Uniunea Sovietică.
In anul 1964 au fost grațiați și eliberați din inchisoare toți deținuții politici condamnați de instanțe în urma dosarelor penale întocmite de Direcția Generală a Securității Statului și Procuratura Militară.
In anul 1968 securitatea a devenit organ autonom sub denumirea de Consiliul Securității Statului și a funcționat așa până în anul 1972, când a redevenit Departament în cadrul Ministerului de Interne, până la 30 decembrie 1989, dată la care a fost desființat de Frontul Salvării Naționale și generalul Iulian Vlad arestat.
In 25 martie 1990, sub conducerea lui Virgil Măgureanu, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională(CPUN) a creat actualul Serviciu Român de Informații, după ce, cu 2 luni mai înainte, fusese creat celebrul Doi și-un Sfert în cadrul Ministerului Afacerilor Interne
După cum se poate vedea din scurta prezentare, fiecare schimbare de regim din România s-a soldat cu reorganizarea serviciului de informații și arestarea conducerii sale, măsuri justificate de noile regimuri instalate de implicarea acestui organism în activități politice, în favoarea vechiului regim.
Noile regimuri au restructurat serviciile de informații și le-au subordonat intereselor lor, de multe ori abatându-le de la principala lor menire....apărarea siguranței naționale. Chiar și după evenimentele din 1989 au fost semnalate asemenea intruziuni, dincolo de interesele de siguranță națională.
*********
Rezerviștii SRI din Argeș au ridicat pe 14 septembrie 2022, în Cimitirul Eroilor din Pitești, un monument închinat tuturor militarilor care de la constituirea statului român au lucrat, în timp de pace sau de război, pentru culegerea de informații, folosind arma informației pentru a contracara amenințările la adresa națiunii române.
Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii (ACMRR-SRI) Argeș, condusă de fostul şef al SRI Argeş, col.(r) Dumitru Șovar, pensionat în anul 2010.
Au fost de față cadre militare în rezervă ale SRI, SIE și ale Direcției de Informații Militare din mai multe județe ale țării, reprezentanți ai asociațiilor de rezerviști ai MApN, MAI, precum și membri ai Asociației ”Cultul Eroilor Regina Maria”, scrie jurnaluldearges.ro.
Scurte intervenții în cadrul ceremoniei de dezvelire a monumentului - Troiță au avut col. (r) Sovar Dumitru, inițiatorul evenimentului, și generalul (r) Ion Stoica din partea ACMRR București din SRI.
Au sărit ca arși anticomuniștii și antisecuriștii de serviciu din presă și politică, acuzându-i pe organizatori că evenimentul reabilitează fosta securitate... tocmai la Pitești, unde s-a petrecut Fenomenul Pitești - schingiuirea deținuților politici de către alți deținuți.
Or, organizatorii au dedicat monumentul tuturor celor care au lucrat de-a lungul timpului în serviciile de informații.
Cine cunoaște istoria României nu poate să spună că numai securitatea intră în sintagma folosită de organizatori.
Dacă domnii care s-au remarcat ca anticomuniști și antisecuriști doar după căderea comuniștilor de la putere au ceva cu fosta securitate, este problema lor, dar de ce amestecă atacul, fără să distingă activitatea celor care au adus servicii țării inainte de regimul comunist?
Nu am cunoștință ca domnii contestatari ai troiței de la Pitești sau altcineva din România să fi ridicat până pe 14 septembrie 2022 vreun monument în cinstea ofițerilor și subofițerilor de informații care au adus servicii pentru crearea României Mari și în perioada interbelică.
Dacă nu rezerviștii SRI, cine ar fi în drept să cinstească memoria celor care au lucrat în serviciile informative ale tării?
Memorii publicate îi revista Vitralii-Lumini și Umbre.
Continuarea memoriilor col. (r.) dr. Gheorghe (Geo) Stroe în ediția online pe site-ul ACMRR din SRI- revista Vitralii
In această zi de 02 02 2022, despre care numerologii pot să gloseze vrute și nevrute, Cosmin Gușă a ieșit pe postul de radio Solid Gold FM, emisiunea Ce-i în gusă și-n capușă(dați clik) cu o știre preluată de Bogdan Tiberiu Iacob pe site-ul său Inpolitics.ro
"Președintele Klaus Iohannis a colaborat cu fosta Securitate, iar dosarul de colaborator urmează să fie scos la lumină în perioada care urmează. Informația incendiară e livrată azi pe piață de analistul Cozmin Gușă, în contextul unor laude la adresa recentei vizite a premierului ungar Viktor Orban la Moscova.
”Viktor Orban a fost bine ghicit și sprijinit de serviciile secrete ungare. Șansă pe care au ratat-o serviciile secrete românești, de a avea și noi măcar șansa unui Viktor Orban. S-au mulțumit cu fel de fel de informatori de duzină, de la Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Iohannis…Toți au fost informatori de duzină ai fostei Securități. Am toate documentele pentru asta, au apărut și public. La Klaus Iohannis încă nu au apărut public, dar se pregătește, după știința mea este pe țeavă, și știu și cine pregătește acest lucru, vă dați seama că le-am și văzut. Au preferat serviciile informatori de duzină, care lucruri de duzină au și făcut, pentru că serviciilor secrete românești le-a lipsit după 1989 patriotismul” mai spune Gușă, la postul de radio Solid Gold FM.
Informația livrată de Gușă ar putea fi recepționată cu un anume scepticism, dacă nu ar exista unele precedente în favoarea sa, precum livrarea în premieră, acum un deceniu și jumătate, a informației că Mona Muscă are dosar la Securitate, care s-a dovedit cît se poate de reală. În plus, analistul nu livrează o informație pe surse, ci susține că a văzut documentele doveditoare.
După bombele Muscă și Băsescu, vine și bomba Iohannis? (Bogdan Tiberiu Iacob)"
România şi Suedia sunt statele care s-au dovedit a fi deosebit de relevante şi competente în domeniul strategiilor de război, susţine directorul Centrului pentru Analiza Strategiilor şi Tehnologiilor din Moscova, Ruslan Puhov, notează MESAJ.MD.
„Ne place să ironizăm asupra României, în general şi particular, pentru că are patru servicii speciale, însă în fapt România dispune de un serviciu foarte puternic în sectorul spionajului militar, mai ales în ceea ce ţine de reţeaua de agenţi speciali”, spune Puhov.
Potrivit expertului rus, serviciul român este într-atât de puternic că şcoala NATO de spionaj se află în România. „Americanii i-au rugat pe români şi aceştia i-au ajutat după intrarea în Afganistan, pentru că aceştia pot foarte bine să lucreze cu oamenii”, spune Puhov.
De asemenea, sursa citată susţine că serviciul român a fost printre primele care a sesizat că Rusia a demarat campania pentru anexarea Crimeei. „Mulţi specialişti occidentali încă cumpăneau dacă e aşa sau nu, în timp ce agenţii români deja semnalau la Washington, Bruxelles şi Londra că „ruşii îşi întorc Crimeea”.
Ruslan Puhov este unul dintre autorii cărţii „Spionajul militar”, analist rus în domeniul apărării și director al Centrului pentru Analiza Strategiilor şi Tehnologiilor din Moscova. Este membru al Consiliului public al Ministerului Apărării din Rusia, compus din civili și militari pensionari, care îl consiliază pe ministrul Apărării pe o varietate de probleme. Anterior a fost director executiv al Uniunii Armatei Ruse, care reprezintă producătorii ruși de arme de calibru mic.
Oare, consilierii lui Nicușor și Bolojan nu au citit Decizia CJUE, pentru ca aceștia să decidă mai hotarât reducerea pensiilor pentru mag...