Imagini rare cu Iuliu Maniu, la 10 ani după Marea Unire

In anul 1928, când a fost realizat filmul, muriseră marii întemeietori ai Marii Uniri, Regele Ferdinand I și Ionel I.C Brătianu, ambii în anul 1927.

Discursul lui Iuliu Maniu la Adunarea Marii Uniri de la Alba Iulia, cu toate limitele lui, în care propunea o perioadă de tranziție, sub formă de autonomie, pentru teritoriile de peste munți care se alipeau Regatului Romania, ar trebui citit de toți cosmopoliții care s-au săturat de România și de mitici.

Pentru că nu mulți au avut ocazia să citească integral discursul lui Maniu, îl public AICI în  forma din Documentele Centenarului Unirii.

Iuliu Maniu a murit în 05 februarie 1953 la inchisoarea comunistă din Sighetul Marmației.

Două extrase din discurs:

Unul de recunoștință pentru Armata Română;

"Înainte de ce, inspirați de această lumină, am aduce hotărârile noastre, trebuie întâi să ne închinăm cu smerenie în fața acelora, care au făcut să putem străbate întunerecul întărit de veacuri și să ne plecăm genunchii în fața sutelor de mii de frați vitregi, care prin suferințele lor îngrozitoare au despicat norii grei, ce închideau dinaintea noastră razele luminei: înaintea scumpilor noștri frați, neînvinși soldați ai armatei române. (Aplauze îndelungate: Trăiască armata română! Trăiască soldații români!). Cuvântul cel dintâi al meu este cel al dorinței, să ne închinăm adânc înaintea marilor umbre ale soldaților români, morți pentru desrobirea noastră, și înaintea soldaților români, care și azi luptă pentru a înfăptui unirea tuturor Românilor, și înaintea marelui și gloriosului ei Căpitan Majestatea Sa Regele Ferdinand și întregei Sale Dinastii. (prelungite aplauze. Întreaga adunare se ridică în picioare și aclamă timp îndelungat: Trăiască Regele Ferdinand! Trăiască Regele României Mari! Trăiască Regina Maria!)"

Și altul, despre autonomia Transilvaniei, propunere care nu a fost introdusă în Legea ratificării Marii Uniri de la Alba Iulia, adoptată  în 29 decembrie 1919 de Adunarea Deputaților care îl avea ca președinte pe Nicolae Iorga.

"Onorată Adunare Națională! Când decretăm Unirea noastră cu Regatul Român, nu putem lăsa din vedere necesitatea unui timp de transiție, în decursul căruia va trebui să se concordeze diferențele și particularitățile diferitelor instituțiuni de drept. Schimbări radicale nu se pot înfăptui în câteva zile. Mai ales nu schimbările proiectate în administrație și justiție. Deaceea proiectul de rezoluțiune prezentat dumneavoastră prevede pentru acest scurt timp de transiție o autonomie provizorie a ținuturilor acum unite cu Regatul Român, ceeace însă nu atinge faptul necondiționatei noastre alipiri către România."

Noua tactică a lui Victor Orban pentru ruperea Transilvaniei de România

De fapt, nu este o tactică nouă. Este doar o confirmare a politicii subversive față de România duse de oficialii de la Budapesta. 

Din păcate, în mrejele diversiunii au picat și unii etnici români care susțin discriminarea unor români care au pus bazele și s-au jertfit pentru unirea Transilvaniei cu România. Pe unii  i-ați citit în unele comentarii și pe acest blog.

(Text prescurtat rostit cu usile inchise – doar pentru maghiari  – la Cursurile de vara de la Tusnad de catre premierul Orban Viktor, reprodus de https://infobrasov.net/pericolul-pentru-noi-nu-vine-doar-dinspre-partea-romanilor-1/ ).

”Doamnelor și Domnilor, Stimați colegi!

…Sa ma explic: Românii nu sunt capabili să țină dușmănie, sunt în această privință moi, lipsiți  de consecvență și tenacitate. Sunt… cumsecade! 

Pericolul pentru maghiarime vine dinspre tineretul secuiesc, care începe să priceapă că era mai profitabil pentru secui să-și asume condiția etnică de neam fără nicio relație apropiata de înrudire cu maghiarii.

Tot mai răspândită este printre tinerii secui ideea că numai Budapesta a avut de câștigat de pe urma maghiarizării secuilor. 
Secuii își pun tot mai mult întrebarea de ce până la Trianon (1920) autoritățile ungurești făceau statistici separate despre secui, considerându-i pe aceștia că …sunt țiganii maghiarilor. 

Când a avut dreptate Budapesta?

Au aflat acești tineri că atunci când ungurii se simțeau tari, i-au tratat pe secui cu dispreț, ca pe niște străini, ca pe niște dușmani chiar. Nici când au fost în dificultate, la greu, maghiarii nu s-au declarat frați cu secuii.

Ci i-am privit ca pe niște rude îndepărtate, de proastă condiție! Ceea ce, din păcate, cam așa este!

Dar trebuie lămuriți acești tineri că nu numai noi, maghiarii, am procedat așa! S-a întâmplat și la case mai mari! Nu noi, maghiarii, am inventat 
curvăsăria politică!

Sunt tot mai mulți secuii care află că Uniunea  Europeană are programe de susținere financiară foarte generoase, dar numai  pentru minoritarii care nu au o țară mamă care să-i sprijine.
Budapesta le-a ascuns secuilor că există aceste fonduri și  programe și că nu pot fi accesate de secui pentru că au acceptat să fie declarați și considerați maghiari. Declarându-se parte componentă a nobilei națiuni ungare și recunoscându-li-se acest statut, secuii au pierdut cu brio (sic! Nota trad.) sute de milioane de  euro anual.

Ce a câștigat Budapesta din asta, secuii nu știu și nici nu vor să  știe. Nici ungurii de rând nu știu!

Sigur este – zic acești tineri  secui, că  secuii au pierdut enorm, iar așa zisa protecție de la Budapesta  este  numai în vorbe, fără nicio susținere financiară serioasă, fără programe economice regionale sau locale, așa cum există  în toată Europa pentru țigani, în virtutea faptului că  țiganii nu au o  țară mamă care să-i apere.

Tinerii secui vor să intre și ei sub protecția Uniunii Europene și să  aibă în România drepturile pe care țiganii le au în Ungaria și în  toată Europa! Iar ei știu acum, au aflat, că nu pot cere  aceste  drepturi deoarece liderii lor i-au trădat și i-au declarat maghiari. 
Ideea că și secuii ar putea beneficia de susținerea  consistentă a  Uniunii Europene prinde tot mai mult la tineretul secuiesc și ne va  aduce mari prejudicii. Nu văd cum am putea para această  situație.

Personal, mă aștept ca secuii tineri să ne ceară în curând  socoteala și ceva… despăgubiri pentru acest fals  (Vezi ultimul recensămînt din România, când de dragul UDMR ne-am lăcomit să-i declarăm maghiari pe  toți secuii. Mai puțin câteva sute de secui încăpățânați, care de atunci s-au înmulțit serios!).

De aceea ar fi bine să luăm noi inițiativa și să le propunem chiar noi secuilor să nu se mai declare maghiari, ci secui, prezentând această propunere ca pe o manevră făcută de comun acord, prin care să avem acces comun – repet: acces comun și egal, la fondurile mari destinate etniilor care nu au ca patrie proprie un stat național: precum bascii, occitanii, catalanii, țiganii, găgăuzii și alții. 

Dacă inițiativa vine de la  noi, de la  maghiari, nu se va produce o ruptură între noi și secui, ci dimpotrivă, avem motive să pretindem din partea lor recunoștință și …mai tarziu, ascultare. 

Trebuie făcut orice pentru a împiedica o apropiere între români și secui, care sunt gata sa le acorde, formal, un Tinut Secuiesc Autonom …la fel de „independent” ca si fosta Regiune Autonoma Maghiară !

In perspectiva, manevra poate fi catastrofală si pentru noi! Trebuie să facem să circule  printre secui ideea că în definitiv vinovați de maghiarizareasecuilor  se fac românii, deoarece după 1918 nu au asigurat nicio  protecție secuimii, lăsându-i la voia politicii de maghiarizare, promovata de comunistoidul Fazekas Janos care a acceptat fără nicio restricție teza Budapestei  precum că secuii sunt maghiari!

Românii i-au trădat pe secui! 

Această propoziție trebuie rostită cu orice ocazie. Cu explicația: deși teoretic aveau interes să-i slăbească pe unguri, iar nu pe secui, guvernanții maghiaro – români s-au lăsat cumpărați de Budapesta. Este momentul să lansăm zvonul real că românii din București i-au vândut pe secui Budapestei, … fără știrea românilor din Transilvania.

În paralel, trebuie stiut si vom răspândi ideea că românii din Ardeal sunt alt soi de  oameni decât moldovenii si românii sudisti!

Trebuie promovat adevărul că secuii se pot înțelege cu românii din Ardeal, dar nicicum cu românii – budos olah! – din București, Bacău, Craiova sau Constanța! La ce este necesara promovarea acestui adevar,ce poate parea divizare? Pentru că proiectul de  reconstituire a Ungariei Mari, oricât de drag ne este,cat exista U.E. mai are putzine șanse de reușită.

Tot mai mulți maghiari își dau seama de asta și nu avem cum și nici de ce să-i combatem.

De aici, un motiv în plus de deznădejde națională pentru orice maghiar sensibil la soarta neamului său.

Avem datoria, în această situație, să le oferim co-naționalilor  noștri o  altă țintă în care să vada și să creadă, ca este o țintă adevarata care să fie mai accesibilă, mai realistă. În acest scop trebuie lansat proiectul minimal pentru noi:  Transilvania să fie declarată stat de sine stătător.

În acest scop trebuie abandonat în chip oficial proiectul revenirii la fosta Ungaria Mare, la hotarele din 1914. Această renunțare, dacă este făcută într-un cadru solemn, cu o sustinere mediatica puternica, va avea un efect benefic pentru noi, si ne va atrage multe simpatii internaționale.

Declarând urbi et orbi că Ungaria Mare asa cum a fost n-a existat niciodată și  practic nu poate exista, vom deveni un model de comportament european, conform  cu exigențele lumii viitoare, mai ales în comparație cu românii, care nu vor fi niciodată capabili să renunțe la visul României Mari.

Dacă  vom ști să speculăm acest contrast, demonstrând gndirea noastră europeană pentru Ardeal, vom putea lansa dezinteresat propunerea către comunitatea internațională, de a se reconstitui teritorial fostul Voievodat, într-o Transilvanie modernă, cu structuri moderne, precum Slovacia, au Croația cu acte internationale de justiție și soluție de stabilitate deplină în Estul  Europei.

(După realizarea acestui obiectiv, vom putea reveni în perspectivă și la un posibil pas  următor, o Federație economică modernă pe vechile baze istorice…).”

VA URMA

Episod din „colonizarea” Canadei de către români!

Români care nu se jenează că sunt români!

Comunitatea românească din Montreal. Mulțumesc din suflet tuturor organizatorilor bisericii românești "buna vestire". Sunt mândru că sunt români 👏👏👏

Grupul de dans românesc "Vatra" cu instructorul său, Irina Chirca, ne-a uimit cu profesionalismul lor! Foarte bine! 👏👏

Orașele transilvănene s-au dezvoltat în ultima sută de ani, nu în timpul Austro-Ungariei.

Profitând de duplicitatea lui  Băsescu și de mintea înceată a lui Iohannis, ambii o rușine în privința reprezentării României în plan internațional, obrăznicia Ungariei în perspectiva anului 2020, când se împlinesc 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, este fără margini în ultimul deceniu. Din ordinul lui Orban, de trei ani, oficialitățile de la Budapesta boicotează Ziua Națională a României.
Diplomatul Dan Dungaciu este îngrijorat de tăcerea  conducătorilor români și de faptul că opinia publică nu este informată despre pregătirile pe care le face Orban pentru anul 2020.
De asemenea Dungaciu explica motivele pentru care Dodon al R. Moldova a mers pentru prima oară la Ambasada României de Ziua Națională și s-a adresat  cu expresia "frați români".

Am sărbătorit Centenarul Marii UNIRI în 2018. Astăzi se împlinesc 160 de ani de la Unirea care a pus bazele statului național român.

Aşa a fost la Centenarul Unirii Principatelor,  la Horezu, pe 24 ianuarie 1959.
Trupele sovietice abia plecaseră din ţară, în anul 1958. Consilierii sovietici încă mai erau în instituţiile statului.
Propaganda post comunistă trece sub tăcere manifestările patriotice din anul Centenarului Micii Uniri, manifestări care atunci erau printre primele semne publice de independenţă faţă de Uniunea Sovietică.
Hora Unirii s-a jucat în Târgul Hurezilor, Vâlcea. Cadrele didactice din fostul raion Horezu au participat la festivităţile din Horezu, noi elevii beneficiind de o zi liberă de cursuri.

Imagine istorică  postată pe FB de Popas Valea Ursului.

La 24 ianuarie 1859 s-au unit Principatele Tara Românească și Moldova sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Denumirea noului stat aflat încă sub suzeranitatea Imperiului Otoman era Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei.
Termenul de România, care fusese frecvent folosit, dar neoficial, în anii 1850 cu referire la un stat unitar, situat între Marea Neagră și Munții Carpați, a devenit acum numele curent al Principatelor Unite și, începând din 1862, a fost folosit în actele oficiale ale țării.

Șirul de reforme inițiate de Cuza și venirea mai apoi pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I, care se bucura atât de sprijinul Franței cât și de cel al Prusiei, a făcut ca actul de la 1859 să fie ireversibil. Din 1866, potrivit Constituției promulgate la 1 iulie, Principatele Unite încep să se numească oficial România.

La acea dată, Transilvania, Banatul și Bucovina erau sub ocupație Habsburgică, Basarabia era sub ocupați Rusiei Imperiale, iar Dobrogea sub ocupație Otomană.

Statul român independent  a fost declarat de Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe, la data de 9 mai 1877 și a fost confirmat de domnitorul Carol I la data de 10 mai 1877.

Primul teritoriu care s-a alipit statului român a fost Dobrogea, făra Cadrilater, în anul 1878, prin Tratatul de la Berlin, când Rusia a acceptat ca Dobrogea de nord, Delta Dunării și Insula Șerpilor să fie alipite la statul român, socotindu-se indreptățită să primească în schimb, de la turci, teritoriile Ismail, Cahul și Bolgrad(Bugeacul) din sudul Basarabiei.

A urmat Cadrilaterul după Războiul Balcanic din anul 1913.

Restul teritoriilor care au întregit România Mare din harta de mai jos s-au alipit de România în anul 1918.

  

Combateţi propaganda neomarxistă! Naţiunea română s-a format în secolul al XIX-lea

Mariana Deac :
Stinge focul dintre frați!

Continuă să fie difuzată pe toate televiziunile o un clip publicitar despre ziarele Marii Uniri. Textul rostit de Victor Rebengiuc cuprinde un supărător neadevăr.  Zice că naţiunea română a apărut pe lume odată cu Marea Unire din 1918. 
Chiar nu intervine nimeni pentru stoparea unui neadevăr istoric? 

 Un excelent rezumat al formării naţiunii române citiţi aici
„Deşi formarea naţiunii române a fost un proces complex,, cu adânci rădăcini în istorie, despre apariţia efectivă a naţiunii,române nu se poate vorbi decât în veacul al XIX-lea, veac al „culturii eroice " (deci şi al conştiinţei naţionale), veac în care se formează o piaţă unică, o economie naţională, un stat naţional (1859).
Anul 1918 marchează desăvârşirea statului naţional unitar român, în urma Marii Uniri, care a redat patriei străbune teritoriile Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei.
Principalele momente în formarea conştiinţei naţionale româneşti au fost:
- Unirea de la 1600, realizată de Mihai Viteazul;
- redactarea, în 1791, a documentului „ Supplex Libellus Valachorum ", în care sunt enunţate dezideratele naţionale ale românilor ;
- revoluţia de la 1821 ;
- revoluţia burgheză din 1848, care a trezit solidaritatea naţională ;
- 1859, Unirea Moldovei cu Ţara Românească ;
- 1918, Marea Unire.
În concluzie, principalele premise care au făcut posibilă crearea naţiunii române în veacul al XIX-lea au fost: realizarea integrităţii economice şi politice a Ţărilor Române (1859) şi redobândirea unităţii culturii român

Adaug alte două evenimente peste care site-ul  de mai sus a sărit.
-Dobândirea independenței în anul 1877, eveniment care a desăvârșit crearea statului național român, dublată de declararea Regatului României la 10 mai 1881. 
La anul 1918 națiunea română avea deja o vârstă de 40 de ani. Era formată din olteni, munteni, dobrogeni și moldoveni. 
La 1918 națiunea română s-a întregit prin unirea cu transilvănenii, basarabenii, bucovinenii și românii din 1/2 din provincia Banat.
  
   Excelent este și articolul lui Dan Andronic din Evz„ Vampirii politici atacă...”

„Dacă tot vorbim de Istorie, de Anul Centenarului trebuie să punem capăt manipulărilor provenite din neștiință sau răutate și să spunem exact cum stau lucrurile.

Propaganda comunistă care ne-a înveninat timp de 45 de ani nu a fost contracarată în mod eficient, iar discursurile neomarxiste ce le auzim din partea USR, a grupării lui Dacian Cioloș, a unor comentatori TV de tipul lui Cristian Tudor Popescu sau Moise Guran, pe post de influenceri, îmi aduc aminte de vampirii ce populează imaginarul adolescenților lipiți de Netflix.

De aceea aș fi vrut să citesc și să văd mai multe explicații legate de simbolul Catedralei Neamului, de nevoia de identitate națională și de Istorie, decât să combat comparații stupide legate de construcția Catedralei și construcția unui spital sau a unei autostrăzi.

Trebuie înțeles că atunci când veacul se năștea, România avea nu numai un monarh luminat, Carol I, un stat ce-și obținuse independența și devenise Regat (1881), dar și o Biserică autocefală, desprinderea de Patriarhia de la Constantinopol având loc în 1885. Biserica Ortodoxă devine biserică națională prin Constituția din 1866.”

UNPR a sărbătorit Centenarul, promiţând că va fi alături de militarii activi şi în rezervă

Preluare de pe pagina de FB a domnului general Gabriel Oprea

Dragi prieteni,

Astăzi am participat la ceremonia organizată de UNPR București pentru celebrarea Centenarului și am depus o coroană de flori la Monumentul Eroilor Militari căzuţi la datorie în teatrele de operații și pe teritoriul național din Parcul Tineretului.
Le mulțumesc tuturor rezervistilor din ministerul apararii si din ministerul de interne care ni s-au alăturat la acest eveniment.
Îi mulțumesc în mod deosebit generalului de flotilă aeriană Radu Theodoru, veteran de război, prestigios scriitor, cu peste 70 de volume publicate în cei 95 de ani de viață, pentru cuvintele de suflet adresate celor prezenți.

De asemenea, am fost onorați să-l avem astăzi alături de noi pe generalul Ion Dobran, veteran, pilot de excepție, care peste foarte puțin timp va împlini 100 de ani de viață. Îi spun și pe această cale “La multi ani!”

........

Mesajul pe care noi, Uniunea Națională pentru Progresul României, dorim să îl transmitem pentru Ziua Națională, tuturor românilor, este de unitate și solidaritate.

La 100 de ani de România unită, cred că am înțeles cu toții care ne este destinul, ca națiune și care este obligația noastră față de generațiile viitoare.

Avem datoria să luptăm în continuare pentru a păstra ceea ce am primit.
Am înțeles cu toții cât de mult contează unitatea, independența și suveranitatea câștigate cu efort, cu sacrificiu și cu sângele eroilor noștri.
Ziua Națională este un moment de reamintire a sacrificiului suprem făcut de militarii români, fără de care nu am fi putut sărbători în acest an 100 de ani de România Mare.
Tocmai de aceea, ne-am adunat astăzi aici, pentru a depune o coroană de flori în cinstea eroilor noștri, în acest loc special – Monumentul Eroilor militari români căzuţi la datorie în teatrele de operații și pe teritoriul national.
Acest monument are pentru mine o importanță deosebită. El a fost realizat de către specialiștii de la Armată, prin contribuția personală a mea și a primarului Piedone, ca un omagiu veșnic adus militarilor care și-au onorat cu demnitate jurământul făcut față de Patrie. Pe monument sunt reprezentate toate armele Armatei României: infanteria, aviația și marina. După cum știți, am inaugurat monumentul în anul 2010, când l-am donat Ministerului Apărării Naționale. El este un simbol al recunoștinței supreme față de cei care au făurit istorie în numele idealurilor sacre ale românilor și ale umanității.

România este țara tuturor cetățenilor săi. Pentru ei, trebuie să privim cu toată responsabilitatea către valorile, principiile și reperele care ne definesc ca națiune și trebuie să construim o națiune mai puternică și mai unită.

La nivelul societății noastre sunt, din păcate, în ultima vreme, multe lucruri care ne dezbină. Cred cu tărie că Centenarul este un moment în care ar fi bine să reflectăm la ceea ce am primit de la înaintașii noștri, să depășim divergențele de opinii, culorile politice, interesele personale sau de grup și să luptăm împreună pentru interesul national, pentru România.

Pentru că lucrurile care ne unesc sunt cu mult mai importante decât cele care ne despart.

O Românie Unită nu poate exista fără o societate unită. Așa cum o Românie puternică nu poate exista fără un sistem de securitate puternic.

Am considerat întotdeauna că instituțiile care formează sistemul de securitate al României trebuie să fie puternice, iar haina militară trebuie să-și recapete prestigiul pe care îl merită.

De aceea, am sprijinit prin măsuri concrete, inclusiv de natură legislativă, instituțiile din domeniul apărare, ordine publică și siguranță națională.

Ele trebuie susținute, iar oamenii care le formează trebuie să aibă un nivel corespunzător al condițiilor de viață și de muncă.

Ei trebuie sprijiniți în continuare cu măsuri care vizează drepturile lor de salarii și pensii, precum și dotările, echipamentele și tehnica militară cu care își desfășoară activitatea.

UNPR va continua să fie alături de militari, de polițiști, de pompieri, de jandarmi activi și în rezervă și va continua să vină cu soluții pentru aceștia.

La mulți ani tuturor românilor, la mulți ani România Unită!

CENTENAR. Memorii ale eroilor care au luptat pentru INTREGIREA ROMANIEI

 Carcadia Nicolae, dintr-un sat vâlcean pe al cărui nume îl şi poartă, povesteşte despre viaţa grea a ţăranului regăţean în anii începutului secolului XX, premergători Primului Razboi Mondial,  şi despre mizeria îndurată de leaturile de rezervă dislocate în Moldova de Nord din calea inamicului care, în anii 1916-1917, pătrunsese în Regat prin străpungerea  pe Defileul Jiului şi apoi prin Dobrogea, după înfrângerea de la Turtucaia. Mizeria, păduchii şi bolile au fost adversari care au decimat oştirea română şi rezerva sa mai mult decât trupele de ocupaţie. Este de groază relatarea despre păduchii care se refugiau de pe trupurile morţilor pe cele ale viilor din infirmerii.
Mulţumim nepotului care ne-a trimis câteva pagini din memoriile olografe ale bunicului său.

 Nicolae Carcadia, autorul memoriilor, album de familie de prin anii '70

Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918

Pentru cei care nu au răbdare, nepotul său a transcris manuscrisul, cu câteva adnotări.

Pentru ca pe 3 Noiembrie 2018 s-au sarbatorit 102 ani de la infiintarea Armei Vanatori de Munte, cu permisiunea Adminului, public in continuare cateva fragmente din amintirile bunicului din partea mamei, Nicolae Carcadia, participant in Primul Razboi Mondial intro unitate de Vanatori de Munte:
,,..In toamna anului 1916, cand nemtii au intrat in tara noastra, a sosit ordinul de incorporare pentru contigentul 1919 si 1920 la Regimentul 42 Dragasani si am mers pe jos in convoi pe directia Slatina, Pitesti, Bucuresti, imbracati cu hainele noastre civile, asa cum am putut fiecare, iar mancare ne-a dat in Dragasani cate doua paini si o cutie de conserva.
Aviatia nemteasca ne-a bombardat deseori, atat convoaiele de pe sosele cat si trenurile iar cand am ajuns la Iasi, nu mai eram nici jumatate, multi militari si civili refugiati murind de foame, de frig, de boli si de bombe. Eu cand am ajuns la Iasi, regimentul meu s-a oprit in comuna Ciurea si in primele trei nopti am dormit in niste sire de paie; iarna era foarte grea, zapada a ajuns la un metru in perioada Craciunului iar noi eram flamanzi, murdari si plini de paduchi, nu aveam de niciunele ; in primele zile de la sosire in localitate am mancat porumb crud, luat din patulul unui chiabur din zona.
Am fost cazati sapte insi in camaruta unei femei in varsta; de la unitate primeam o bucata de mamaliga si o portie de mazare veche ; lemne nu aveam si mergean cate 10-15 insi intr-o padure aflata la 5 kilometri departare facand partie si aducand fiecare cate o bucata de lemn. Ca sa ne potolim foamea luam cate un sac de sfecla din vagoanele garii din apropiere, pe care o coceam sau o fierbeam ca pe ceai. A fost o perioada grea,iar cand a venit primavara au inceput oamenii sa moara de tifos, cam 5-6 pe zi...,,
Si bunicul s-a imbolnavit de tifos, dar s-a vindecat...am povestit acest episod cu ceva timp in urma, tot pe acest blog. 

,, In data de 15 octombrie 1917, a venit ordin ca toti refugiatii din Oltenia si Muntenia , contigentele 1919 si 1920 sa se prezinte la unitatile lor pentru recrutare. M-am prezentat imediat la regimentul 42, in comuna Ciurea, m-a recrutat si am fost repartizat la arma VANATORI de MUNTE, si cand a inceput Razboiul in tara noastra, nu era decat un Batalion de Vanatori de munte, si atunci in Moldova s-a infiintat primul Regiment de Vanatori de munte, cu baieti tineri dintre cei refugiati. Eu am fost repartizat la Batalionul nr.4 la Manastirea Neamt, iar celelalte trei batalioane in zonele muntoase ale Moldovei, unde am fost instruiti pana in primavara anului 1918.

Deoarece am avut pierderi grele in aceasta perioada , Romania a incheiat un Armistitiu de pace cu nemtii, iar unitatile militare infiintate in timpul razboiului au fost desfiintate , inclusiv vanatorii de munte, si am fost trimisi la alte institutii. Eu am apucat la un spital de raciti din localitatea Limanu, acolo unde se varsa fluviul Nistru in Marea Neagra, in Basarabia. Aici am facut si eu 7-8 bai de namol si am reusit sa scot reumatismul din picioare ( le aveam umflate de la genunchi in jos ).
In toamna anului 1918 am fost rechemati la Regimente, asta dupa ce pe la gurile Dunarii intrasera Francezii, Englezii si Americanii, am reluat instructia militara si cu unitatea mea am ajuns in UNGARIA, la Budapesta.
Regimentul meu il avea Comandant pe Printul CAROL al II lea, iar in perioada stationarii in Budapesta am avut onoarea sa fiu Planton la Cabinetul Printului in anul 1919. Am ajuns apoi cu cu Regimentul nostru la Bistrita Nasaud, iar Printul Carol mi-a acordat 30 de zile de concediu in primavara anului 1920, desi Maria Sa dorea sa-l insotesc in excursia pe care a facut-o in Franta si Anglia, dar la rugamintile mele de a merge la parinti in Oltenia, pe care nu-i mai vazusem de aproape 4 ani, m-a inteles si mi-a acordat acest concediu.
Apoi am revenit la unitate la Bistrita Nasaud si dupa cateva luni am fost trimis la Bucuresti, la Trenul Blindat, la paza, pana in primavara anului 1921 cand am fost lasat la vatra..,,


Ca un fel de epilog la acest jurnal scris de bunicul meu (jurnalul are 9 pagini ) destul de tarziu, intre anii 1970-1974, dupa cei 5 ani din perioada Razboiului cand a trecut de multe ori pe langa moarte, pe data de 24 mai 1974, la varsta de 77 de ani, a murit cu sapa in mana prasind porumbul( cum altfel putea sa moara taranul roman..) pe locul care probabil l-a primit de la rege pentru participarea la Primul Razboi Mondial..! Si ce de mandru era, stiind ca unul dintre cei 9 nepoti ajunsese Locotenent..!