Cui ne adresam in cazul interpretarii gresite de catre Casele de Pensii a dispozitiilor de lege privind impozitarea progresiva

Pentru ca s-au ivit unele neintelegeri in privinta  competentelor de solutionare a interpretarii textelor de lege care reglementeaza impozitarea progresiva a veniturilor din pensii, din intamplare, ieri , CCR a publicat o decizie in care spune ca sunt inamisibile exceptiile care nu privesc textul de lege aplicabil cauzei deduse spre judecare ci interpretarea acelui text.

Competenta de interpretare a legii revine instanțelor, la cerere, iar daca acestea dau interpretari diferite, aplicarea unitara a legii de catre instante este asigurata de ICCJ prin Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

 D E C I Z I A Nr. 598 din 21 noiembrie 2023 a CCR, publicata in MO nr. 131 din 15 02 2023

referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei „acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice” din cuprinsul dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

.............

28. Având în vedere aceste critici, Curtea reține că interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situației de fapt concrete din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea Constituțională, în mod constant, în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale — se arată în Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 —, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). 

29. În consecință, problema de drept invocată de autorul excepției de neconstituționalitate și dedusă spre soluționare Curții Constituționale — referitoare la stabilirea momentului intrării în vigoare a actelor administrative și al producerii efectelor juridice — este în realitate una de interpretare și de aplicare a normelor de lege aplicabile cazului concret dedus judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională. În cazul în care practica judiciară vădește o interpretare neunitară, Constituția, prin art. 126 alin. (3), atribuie Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu Curții Constituționale, competența de a stabili interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.

30. Având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice” din cuprinsul dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, astfel cum este formulată, este inadmisibilă.