Pățaniile generalului procuror Dan Voinea la Revoluție și după

Hotărârea de condamnare la moarte a lui Ceaușescu nu putea fi pusă în executare decât dacă expira termenul de 10 zile de declarare a apelului, adică după  04 01 1990. 

Executarea abuzivă a soților Ceaușescu, fără o hotărâre judecătorească executorie,  a fost actul care a marcat compromiterea justiției postrevoluționare.

Este neadevărată și penibilă afirmația procurorului Dan Voinea că hotărârea a devenit executorie după ce "avocații" lui Ceaușescu au refuzat să declare apel.

Dacă Voinea a putut să-l acuze pe Ceaușescu, cine putea să-l împiedice să prevină crima din 25 decembrie 1989?

Dispozițiile Codului de Procedură Penală din anul 1968 în baza cărora a fost judecat și trebuia executat Ceaușescu. 

Art. 416. 

Hotărârile primei instanţe rămân definitive:

1. la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului;

2. la data expirării termenului de apel:

a) când nu s-a declarat apel în termen;

b) când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului;

3. la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;

4. la data expirării termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:

a) când nu s-a declarat recurs în termen;

b) când recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului;

5. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;

6. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4.